4,507 matches
-
Club, Basie. Basie frămînta Între degete animalele de hîrtie. — Mergem la Country Club, le spuse el băieților. Dacă Jim va fi În stare să-l găsească. — Stai să ajungem la rîu, Basie. Atunci e fie la est, fie la vest. Englezul cu părul blond-roșcat care stătea lîngă misionară se ridică din genunchi. Avea o rană mare, deschisă, pe frunte și pe obrazul stîng, de parcă fusese lovit de curînd cu patul puștii. Cu oarecare efort, se așeză pe bancă. Picioarele lungi, pistruiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
liber din Shanghai, emoționîndu-le pe mamele prietenilor lui Jim. Îl ignoră pe gardianul japonez, vorbind pe deasupra lui, de parcă ar fi fost un băiat de la popotă, care curînd va fi trimis la locul lui. Jim presupuse că era unul dintre acei englezi Încăpățînați care refuzau să Înțeleagă că fuseseră Învinși. Bărbatul Își atinse rana de pe față și se Întoarse spre Jim, al cărui aspect zdrențuit Îl cîntări fără să spună o vorbă. — Japonezii au cîștigat atîta teritoriu, Încît nu mai au hărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bun, o să-ți placă. — Zău, mulțumesc... Devoră repede cel de-al doilea cartof. Gestul doctorului Ransome Îl uimi. Japonezii erau buni cu copiii, iar cei doi marinari americani se Împrieteniseră cu el Într-un fel, dar Jim știa că pe englezi nu-i interesau cu adevărat copiii. Aduse vasul cu apă caldă pentru el și Basie și le oferi și celorlalți din lichidul plin de sevă. Îngenunche lîngă bătrînii misionari plescăind din limbă, sperînd că vederea insignei de la Cathedral School va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să o curețe. Și doamna Hug Împreună cu tatăl ei zăceau, pe podea, vorbind rar unul cu celălalt și concentrîndu-se asupra fiecărui hop de pe șosea. Din fericire, cele două perechi de misionari rămăseseră la Woosung. Locurile lor fuseseră luate de un englez de vîrstă mijlocie și de soția lui Înfumurată, de la consulatul britanic din Nanking. Aceștia ședeau alături de paznicul japonez, la coada camionului, cu chipurile lipsite de expresie din cauza vreunei tragedii care se abătuse asupra lor. Între ei era un geamantan de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
șoferul - ai grijă să nu se oprească din mears... Zeci de muște se Înfruptau pe fața doctorului Ransome, hrănindu-se din rana din jurul ochiului. LÎngă el, zăceau Basie cu Paul și David, doamna Hug și tatăl ei. Doar perechea de englezi, cu valiza lor de nuiele plină de pantofi, ședeau lîngă soldat În partea din spate a camionului. Jim Își Îndreptă haina, cînd un caporal japonez se cățără peste parapetul din spate. Avea ghetele ude, și urlă furios comenzi soldaților care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
spre intrare, unde un autobuz de la Universitatea din Shanghai era Înconjurat de soldați japonezi. Pasagerii se uitau prin ferestrele murdare de praf. În autobuz erau două călugărițe În văluri negre, cîțiva copii de vîrsta lui Jim și vreo douăzeci de englezi, bărbați și femei. O mulțime de prizonieri se adunase deja lîngă gardul de sîrmă ghimpată. Cu mîinile În buzunarele șorturilor zdrențuite, se uitau tăcuți, În timp ce un sergent japonez se urcă În autobuz ca să-i inspecteze pe prizonieri. Doctorul Ransome stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fără prea mult entuziasm; acum erau mai multe guri de hrănit din rațiile lor și așa reduse. Jim se ridică În șezut, pe cînd camionul se Îndreptă spre poartă. Doctorul Ransome căzu pe podea și fu ajutat de perechea de englezi cu valiza de nuiele să se așeze pe o bancă. Jim Îi zîmbi femeii care mergea pe lîngă gard. CÎnd aceasta Întinse o mînă spre el, se Întrebă dacă nu era cumva vreo prietenă de-a mamei lui. Lagărul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aceasta Întinse o mînă spre el, se Întrebă dacă nu era cumva vreo prietenă de-a mamei lui. Lagărul era plin de familii, iar undeva, printre perechile care se plimbau, puteau fi și părinții săi. Se uită la chipurile de englezi, la grupurile de băieți care rîdeau În spatele santinelelor japoneze. Spre surprinderea sa, avu un moment de regret, de tristețe, că această căutare a mamei și a tatălui său se va termina curînd. Atîta timp cît Îi căuta, era gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se urcă În camion și se așeză pe podea, lîngă Jim. Efortul de a sta În picioare Îl epuizase și se lăsă pe spate, cu mîna la rană, În timp ce muștele se luptau printre degetele lui. Doamna Hug și perechea de englezi cu valiza de nuiele așteptaseră tăcuți cît timp duraseră discuțiile. După ce soldații japonezi se Întoarseră În lagăr și Închiseră poarta, doamna Hug zise: — Nu vor să ne primească. Conducătorii britanici ai lagărului... Jim Îi privi pe deținuții care se Învîrteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Stîlpii lui albi, din care ploile spălaseră orice urmă de rășină, erau netezi ca piatra ponce. Șoferul Împături harta și Își făcu vînt cu Învelitoarea de pînză, nevoind să-și riște roțile pe scîndurile vechi. Doamna Hug și perechea de englezi ședeau În partea din spate a camionului, umbrele lor Întinzîndu-se peste rîndurile albe ale orezăriilor pustii. Jim alungă muștele de pe fața doctorului Ransome și Îl mîngîie pe cap. Își imagină că era una dintre umbre, un covor negru Întins peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cerșit. Alții urcau panta lină spre marginea aerodromului, cu coșuri de nuiele Încărcate cu pietre ținute la piept. Camionul se opri lîngă basculantă. Parapetul din spate căzu cu zgomot de lanțuri. Conduși de soldatul japonez, doamna Hug și perechea de englezi se lăsară jos pe pămînt. Doctorul Ransome Îngenunche lîngă bănci, abia putînd să-și controleze trupul greoi. — Bine, Jim, hai să ducem pe toată lumea la locul ei. Ajut-o pe doamna Hug. Basie, băieți... Stătea nesigur pe picioare, dar reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În noapte. Basie trecu pe lîngă el și scăpă piatra la picioarele sale. Se clătină În praf, Încercînd să-și scuture pudra cretoasă de pe mîini. În spatele lor, doctorul Ransome stătea la locul de descărcare Împreună cu doamna Hug și perechea de englezi. Discuta În contradictoriu cu un soldat japonez, care Îi făcea semn să se ducă spre pistă. Ținînd pușca Într-o mînă, soldatul luă o țiglă de pe locul de descărcare și i-o Întinse doctorului Ransome. Jim așteptă lîngă pietrele sfărîmate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se așeză pe treptele stației de apă potabilă, acum distrusă. Aici, apa sălcie din bălțile din lagăr fusese cîndva fiartă de deținuți. Mai exista Încă o mică rezervă de cărbuni În magazia lagărului, dar grupul de lucru format din șase englezi, care aprovizionau focul, Își pierduse interesul. Deși doctorul Ransome Îi mustra adesea prefera să sufere de dizenterie cronică, decît să facă efortul de a fierbe apa. În timp ce Jim Își Îngrijea genunchiul, membrii grupului ședeau lîngă baraca din apropiere, uitîndu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
barăcile neizolate muriseră, familiile cu copii au fost mutate În sălile de reședințe ale fostului colegiu. Deși neîncălzite, camerele cu pereții lor de ciment rămîneau la o temperatură deasupra punctului de Înghețare. Jim Împărțea camera cu o pereche tînără de englezi, domnul și doamna Vincent, și fiul lor de șase ani. Trăia de doi ani și jumătate la cîțiva centimetri distanță de familia Vincent, dar existențele lor n-ar fi putut fi mai despărțite. În ziua sosirii lui Jim, doamna Vincent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care Jim o tăiase dintr-o fotografie mai mare a unei mulțimi În fața porților Palatului Buckingham, În 1940. Imaginea neclară Înfățișa un bărbat și o femeie ținîndu-se de braț, care Îi aminteau lui Jim de părinții lui. Această pereche de englezi necunoscuți, poate morți Într-un raid aerian, deveniseră aproape mama și tatăl lui. Jim știa că erau niște străini, dar menținea vie această iluzie, pentru ca, la rîndul lui, să poată menține vie amintirea pierdută a părinților săi. Lumea dinainte de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o să se termine? Încă un an, 1946. Spune-mi tu, că doar tu asculți la aparatul de radio al lui Basie. — N-am ascultat la radio, domnule Maxted, răspunse Jim cu sinceritate, căci Basie era prea șiret ca să primească un englez În cercul secret al ascultătorilor. Știu că japonezii s-au predat la Okinawa. Sper ca războiul să se termine cuînd. — Nu prea curînd, Jim. Atunci ar putea Începe problemele noastre. Îi mai dai lecții de engleză soldatului Kimura? — Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ani mai Înainte, cînd era mai mic, i se păruse important să evalueze care erau soldații cei mai viteji, ca parte a Încercării de a Înțelege perturbările din viața sa. Bineînțeles că japonezii erau În frunte, chinezii la coadă, iar englezii oscilau pe la mijloc. Dar Jim se gîndi la avioanele americane care măturaseră cerul. Oricît de viteji ar fi, japonezii nu puteau face nimic ca să oprească aceste mașini frumoase și neobosite. — Japonezii sînt viteji, conchise Jim. Dar acum vitejia nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de spirit se Îmbunătățea. Două dintre fostele săli de clasă erau ocupate de americanii din marina comercială. Ușile despărțitoare fusese scoase și camera cu tavanul Înalt era plină cu vreo șaizeci de bărbați. Jim trecu În revistă aglomerarea de cămăruțe. Englezii din Blocul E trăiau În dormitoare deschise, dar fiecare dintre marinarii americani Își construise o cămăruță din ce găsise- cearșafuri roase, scînduri de lemn, țesături din pai sau bambus. Din cînd În cînd, un grup de americani ieșeau din Blocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
adunată din hambare și plină de gărgărițe și murdărie de șobolani. Prizonierii care stăteau la coadă pentru micile lor rații se luau adesea la bătaie. Iritați de prezența lui Jim care aștepta toată ziua la ușile bucătăriei, un grup de englezi din Blocul E Îl Împinseră la o parte și Îi răsturnară căruciorul de fier. De atunci, ceruse ajutorul domnului Maxted, cicălindu-l pe arhitect pînă cînd Îl dădea jos din pat. În ultima săptămînă din iulie, urmăriră Împreună șoseaua spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
atenția să nu părăsească lagărul. Cum era de așteptat, sfîrșitul războiului avu viață scurtă. Pe Înserat, o coloană motorizată de trupe japoneze trecu pe lîngă lagăr În drum spre Hangchow. Poliția militară aduse Înapoi la casa paznicilor grupul de șase englezi care Încercaseră să meargă pe jos la Shanghai. Bătuți crunt, zăcură inconștienți pe treptele casei paznicilor. CÎnd sergentul Nagata permise să fie duși În priciurile lor, descriseră regiunea devastată de la sud și vest de Shanghai, miile de țărani disperați, mînați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
supraviețuise cu un singur cartof pe care Îl găsise În buzunarul pantalonilor domnului Wentworth și cu orezul rînced aruncat spre el de soldații japonezi. Jim se sprijini de balustrada de fier și se uită În jos la parcare. Perechea de englezi privea șirurile de vehicule distruse, singuri Într-o lume tăcută. Jim rîse de ei, cu o tuse aspră care produse un ghem de puroi galben care ieși din gura lui. Voia să strige la ei: „Lumea a plecat! Azi-noapte, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din nou sete, Jim coborî treptele de ciment, lingînd apa de pe mese și birouri. Dacă războiul se terminase, era timpul să-i caute pe mama și pe tatăl lui. Totuși, fără japonezii care să-i protejeze, ar fi periculos ca englezii s-o pornească pe jos, spre Shanghai. Dincolo de poarta de fotbal, un deținut britanic reușise să ridice capota uneia dintre Cadillacurile albe. Sub privirile tovarășilor săi, se aplecă peste motor și atinse cilindrii. Jim se ridică și alergă În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
regulă, copile. Eurasiaticul era sincer preocupat. — Păstram pantofii ăștia pentru cazul cînd ai fi apărut. Să le spui asta mamei și tatălui tău. Jim trecu pe lîngă hamali și intră În tunelul plin de lumină. Grupuri de bărbați și femei, englezi, umblau printre tancurile și camioanele arse În parcare. Urmau liniile șterse de marcaj, fără să aibă vreo idee Încotro mergeau, de parcă supraviețuiseră tot războiul ca să moară În această Îngrămădeală de vechituri. În afara stadionului, lumina soarelui de august devenea și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
că soldații japonezi nu vor fi aici ca să-i păzească... CÎnd Jim ajunse la lagăr, fu surprins să constate că țăranii chinezi și dezertorii din armată se Întorseseră pe locul din fața porților. Stăteau pe vine, În soare, uitîndu-se răbdători la englezul cu pieptul gol, aflat dincolo de gard, cu un pistol În teacă prins de șoldurile lui osoase. Jim Îl recunoscu. Era domnul Tulloch, mecanicul-șef al agenției Packard din Shanghai. Petrecuse tot războiul jucînd cărți În Blocul D, oprindu-se odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de poartă, zgîlțîind Închizătoarea și lanțul greu. Domnule Tulloch, ai Încuiat porțile. Tulloch se uită nemulțumit la Jim, evident nerecunoscîndu-l pe acest băiat de paisprezece ani, În zdrențe, și clipi bănuitor spre cartușul de țigări. — De unde dracu ai apărut? Ești englez, băiete? — Domnule Tulloch, am fost la Lunghua. Am locuit aici trei ani. CÎnd Tulloch Începu să se Îndepărteze, Jim strigă: Am lucrat la spital cu doctorul Ransome! — Doctorul Ransome? Tulloch se Întoarse la poartă. Se uită neîncrezător la Jim. — Doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]