14,680 matches
-
fetele despre care partenerii lor credeau că sunt mai puțin atrăgătoare, au fost deranjate de maniera în care le-au tratat băieții și au adopatat și ele o atitudine rezervată în timpul conversației. „În mod clar, apreciază autorii, băieții din acest experiment au inițiat ei înșiși un lanț de evenimente ce au produs confirmarea comportamentală a credințelor lor” (Snyder, Tanke și Berscheid, 1977, p. 664). Psihologii sociali care au lucrat în acest domeniu au descris astfel mecanismul ce generează autorealizarea profețiilor: 1
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de sine al actorului. Astfel, actorul își adaptează comportamentul la atitudinile și opiniile pe care le exteriorizează actorul; 4. observatorul interpretează comportamentul actorului ca o confirmare a credințelor sale inițiale. Aceste ipoteze au fost testate mai întâi chiar în domeniul experimentului psihologic, arătându-se că subiecții ce participă la un experiment au tendința de a se comporta așa cum se așteaptă experimentatorii. Fenomenul acesta introduce o distorsiune serioasă în cercetarea psihologică, dat fiind că experimentatorii urmăresc în general confirmarea ipotezelor. Ideea autorealizării
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
atitudinile și opiniile pe care le exteriorizează actorul; 4. observatorul interpretează comportamentul actorului ca o confirmare a credințelor sale inițiale. Aceste ipoteze au fost testate mai întâi chiar în domeniul experimentului psihologic, arătându-se că subiecții ce participă la un experiment au tendința de a se comporta așa cum se așteaptă experimentatorii. Fenomenul acesta introduce o distorsiune serioasă în cercetarea psihologică, dat fiind că experimentatorii urmăresc în general confirmarea ipotezelor. Ideea autorealizării profețiilor și-a găsit o aplicare imediată în mediul școlar
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
dezvoltă și se manifestă o dată cu expectanțele acestuia din urmă cu privire la propria sa performanță. Această interacțiune se poate solda cu un rezultat neașteptat: cele două expectanțe pozitive acționând simultan duc la deteriorarea performanței (Zanna, Sheras, Cooper și Shaw, 1975). Explicația autorilor experimentului ce a pus în evidență acest efect are drept element principal presiunea socială prea mare exercitată asupra elevului. În condițiile în care elevul se află sub apăsarea propriei expectanțe și sub aceea a profesorului, impactul unui eșec, oricât de neînsemnat
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
majore: a) originile cercetării creativității în tradiția misticismului și a spiritualității ce pare independentă sau chiar contrară spiritului științific; b) impresia creată de abordarea pragmatică, comercială a creativității prin care cercetării ei îi lipsește fundamentarea psihologică teoretică sau validarea prin intermediul experimentelor psihologice; c) distanțarea tematică și metodologică a studiilor inițiale de creativitate de principalul curent al psihologiei teoretice și experimentale a transformat creativitatea într-un fenomen marginal în raport cu preocupările centrale ale întregii sfere psihologice; d) dificultăți în definirea și stabilirea criteriilor
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Totuși, numărul acestor persoane deosebit de creative este relativ mic, iar cercetarea lor într-un laborator de psihologie e un demers anevoios. În discursul său la APA, Guilford (1950) a remarcat că raritatea acestor indivizi a dus la scăderea numărului de experimente de creativitate și a propus ca fenomenul să fie studiat la subiecți obișnuiți cu ajutorul metodelor psihometrice, prin teste scrise (creion-hârtie). Unul dintre ele, Testul utilizărilor (Unusual Uses Test), îi solicită persoanei examinate să descopere cât mai multe întrebuințări pentru un
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
respective generează idei creative. O serie de procese mentale - selecție, asociere, sinteză, transformare, transfer analogic și reducere categorială (reducerea mentală a obiectelor sau elementelor la descrieri categoriale mai simple) - pot fi implicate în aceste etape de invenție creativă. Într-un experiment reprezentativ ce se bazează pe acest model (vezi, de exemplu, Finke, 1990), subiecților li se vor înfățișa segmente de figuri geometrice: un cerc, un cub, un paralelogram și un cilindru. Una dintre probe presupune denumirea a trei segmente date, după
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
originalitatea lor. Weisberg (1986, 1993) afirmă că fenomenul creativ implică, în esență, procese cognitive simple apte să genereze creații remercabile. Pe baza studiilor de caz ce implică subiecți cu abilități creative excepționale și a cercetărilor de laborator, cum ar fi experimentul cu lumânarea al lui Duncker (1945), care le solicită subiecților să atașeze o lumânare pe un perete folosind numai obiectele dintr-o imagine (lumânare, o cutie de piuneze și una de chibrituri), Weisberg încearcă să demonstreze că insight-ul depinde de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
1962), a nevoii de ordine (Barron, 1963), a nevoii de realizare (McClelland, Atkinson, Clark și Lowell, 1953) și a altor motivații. Amabile (1983; Hennessey și Amabile, 1988) și colaboratorii săi au întreprins cercetări esențiale asupra rolului motivației intrinsece. În unele experimente, motivația a fost manipulată prin intermediul antrenamentului motivațional și al altor metode pentru a determina efectele ei asupra performanței creative, în cadrul unor probe cum ar fi compunerea de poezii sau colaje. Însă creativitatea nu doar necesită motivație, ci o și generează
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
a spiritualității, aparent indiferentă sau poate chiar contrară spiritului științific; impresia creată de abordările pragmatice ale creativității că studiul acesteia se desfășoară sub semnul comercializării care, deși îi asigură popularitate, o privează de fundamentarea teoretică psihologică și de validarea specifică experimentului psihologic; atât din punct de vedere teoretic, cât și metodologic, studiile inițiale de creativitate s-au izolat de principalul curent al psihologiei științifice, transformând creativitatea într-un fenomen considerat marginal în raport cu preocupările centrale ale întregului domeniu al psihologiei; dificultățile în
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
presupune: a) coerența și coexistența unui volum considerabil de cunoștințe și interese; și b) semnificația și înțelesul nu sunt abstracte, ci, după cum arăta William James, ci rezultă din consecințe nu întotdeauna previzibile. Din acest punct de vedere, istoria reprezintă un experiment. Câteva dintre cele mai evidente fenomene creative din istoria civilizației occidentale pot fi așadar identificate urmărind evoluția concepțiilor despre cercetare și creativitate în ultimii 2.000 de ani, precum și prin analiza asocierii lor potențiale în a doua parte a secolului
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și al XVIII-lea drept condiția sine qua non a geniului și creativității - la preocuparea explicită a Royal Society față de legitățile naturii și descoperirea beneficiilor practice de pe seama științei. Se considera că asemenea beneficii subminau validitatea legilor naturale și importanța experimentelor științifice în lumea fizică (prin urmare, în lumea naturală). Dezbaterile inițiale și speculațiile cu privire la proveniența „ideilor” care au conceput un astfel de program au fost curând depășite prin creșterea încrederii în forța creativă a metodelor empirice și în capacitatea aparent
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
The clockwork muse, Basic, New York. Mednick, S.A. (1962), „The associative basis of the creative process”, Psychological Review, 6, pp. 202-232. Minton, H.L. (1988), „Charting life history: Lewis M. Termans study of the gifted”, în J.G. Morawski (ed.), The rise of experiment action in American psychology (pp. 138-160), Yale University Press, New Haven, CT. Muller, J.Z. (1995), Adam Smith in his time and ours, Princeton University Press, Princeton, NJ. Mumford, M.D., Gustafson, S.G. (1988), „Creativity syndrome: Integration, application, and innovation”, Psychological
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
De aceea, paralela celor două abordări vizează inconvenientele designurilor nonexperimentale și costurile suplimentare financiare și logistice impuse de utilizarea designurilor experimentale. O altă diferență semnificativă dintre metodele psihometrice și cele experimentale are în vedere tendința experimentaliștilor de a manipula în cadrul experimentelor aspectele cognitive, rezolvarea unor probleme și, într-un grad mai redus, aspectele produselor creativității, în timp ce psihometriștii se axează pe corelația dintre variabilele personalitate, mediu și creativitate și pe procesele și produsele creative expuse în secțiunea următoare. Abordarea istoriometrică este cel
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
J. (1993a), Divergent thinking and creativity: A task-specific approach, Erlbaum, Hillsdale, NJ. Baer, J. (1993b,), „Why you shouldn’t trust creativity tests”, Educational Leadership, 80-83, decembrie/ianuarie. Baer, J. (1994a), „Divergent thinking is not a general trait: A multi-domain training experiment”, Creativity Research Journal, 7, pp. 35-36. Baer, J. (1994b), „Performance assessments of creativity: Do they have long-term stability?”, Roeper Review, 17, pp. 7-11. Baer, J. (1994c), „Why yon still shouldn’t trust creativity tests”, Educational Leadership, octombrie, pp. 72-73. Baer
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
măsurând modificările în variabilele dependente. Variabilele dependente reprezintă elementele, caracteristicile sau indicatorii creativității. Variabilele independente desemnează impactul factorilor de dezvoltare, sociali, educaționali, cognitivi sau emoționali. Manipularea și controlul sunt trăsăturile esențiale ale cercetării experimentale. După cum l-a descris Hyman (1964), experimentul se concentrează asupra „inducerii diferențelor performanței, și nu asupra diferențelor dintre indivizi” (p. 70). Prin aceasta se distinge cercetarea experimentală de cea psihometrică; cea din urmă urmărește diferențele individuale în absența manipulării experimentale. Tehnicile experimentale reduc complexitatea fenomenului creativ și
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cu descrierea succintă a creativității ca fenomen complex. Întrebarea-cheie pentru cercetarea experimentală este: cât de bine poate ea să surprindă diversitatea influențelor și a formelor creativității? Problema devine cu atât mai importantă cu cât ea nu poate fi tratată în experimente individuale, ci numai într-un cadru cât mai curpinzător. Investigațiile individuale exercită deseori un control centrat pe o componentă specifică din complexul creativ; în capitolul de față avem posbilitatea de a ne disocia de studiile individuale și a adopta problematica
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
dezavantajele cercetării experimentale, recomandăm unele direcții și teme specifice pentru cercetările viitoare și sugerăm cooperarea cercetării experimentale cu alte abordări (de exemplu, abordarea psihometrică și cognitivă) în scopul îmbunătățirii procesului de înțelegere a creativității. Manipularea informațiilor și a strategiilor Multe experimente manipulează datele experimentale furnizate subiecților înainte de rezolvarea problemelor sau de efectuarea diferitele probe creative. Aparent, astfel de manipulări informaționale pot stimula gândirea divergentă, perspicacitatea, intuiția și rezolvarea creativă a problemelor. De obicei, manipularea se manifestă prin comenzi orale, textuale sau
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
De obicei, manipularea se manifestă prin comenzi orale, textuale sau prin suport audio și video. Instructajul probelor cu final deschis Hyman (1964) a manipulat instructajul și datele oferite subiecților înainte de fi supuși la probele cu final deschis. În unul dintre experimentele sale, Hyman a administrat la 166 de studenți o probă turistică având final deschis care reprezenta, în esență, o probă practică de gândire divergentă. Studenților li se cerea să ofere metode diverse de sporire a numărului de turiști europeni în
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
în cadrul complexului de creativitate (Barron, 1995; Runco și Charles, 1993). Importanța rezultatului este dată și de faptul că diferențele dintre condițiile experimentale constructive și cele critice au oglindit modificarea atitudinilor studenților, și nu doar influența informațiilor primite de aceștia în timpul experimentului. Davis (1992, p. 294) sugerează că atitudinile reprezintă latura cea mai susceptibilă la schimbare din întregul complex de creativitate (vezi și Basadur, Wakabayashi și Graen, 1990; Runco și Basadur, 1993). Davis s-a referit la schimbările provocate de educație sau
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
câțiva ani înainte, când a solicitat unui grup de ingineri să „proiecteze un sistem automat de depozitare a obiectelor casnice” (Hyman, 1961), diferențele dintre rezultate au fost mai evidente (și relevante din punct de vedere statistic) decât cele obținute în experimentul cu studenții însărcinați să rezolve problema turistică. Inginerii supuși unor condiții de evaluare constructive au oferit soluții mai creative la problema depozitării obiectelor casnice și la sarcinile următoare de evaluare a transferului. Hyman a explicat diferențele mai clare dintre condițiile
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
via audio sau video. S-a pornit de la ipoteza conform căreia o prezentare video produce experiențe similare unei vizionări la televizor, o prezentare audio simbolizează ascultarea radioului, iar prezentarea unui text este reprezentativă pentru procesul de citire. Din această perspectivă, experimentul a implicat corelația dintre televiziune și alte două mijloace de comunicare. În scopul cercetării, rolul cel mai important îl deține informația video, cea mai explicită informație dintre cele trei tipuri menționate anterior; ea furnizează atât informații vizuale, cât și auditive
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
video, cea mai explicită informație dintre cele trei tipuri menționate anterior; ea furnizează atât informații vizuale, cât și auditive extrem de detaliate. Din acest motiv, tema cercetării are relevanță în abordarea efectului informațiilor explicite asupra indivizilor în timpul rezolvării de probleme. În experimentul lui Greenfield și al colaborării săi (1981), un grup de elevi a fost însărcinat să vizioneze (să asculte sau să citească) o poveste întreruptă înainte de final. Ulterior li se cerea să creeze un final posibil al poveștii. Greenfield și colaboratorii
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
fel, prin intermediul suportului video, audio sau în scris) la interogarea opțiunilor de care au dispus subiecții. Întrebările lor au avut un caracter mai curând ipotetic, astfel încât să permită considerarea cât mai multor opțiuni posibile. În realitate, întrebările puse în cadrul acestui experiment au fost similare cu cele din componența unui test standard de gândire divergentă intitulat testul „ce s-ar întâmpla dacă” („what if”) (Torrance, 1974). Spre deosebire de Greenfield și asociații lui (1981), Runco și Pezdek (1984) nu au detectat diferențe de originalitate
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
fiecărei probe. Ce s-ar întâmpla dacă subiecții ar trebui să creeze imagini și forme cu ajutorul elementelor și componentelor, fără să cunoască în ce tip de obiect se va transforma produsul final? Pentru a examina această situație în următorul său experiment, Finke (1990) le-a cerut subiecților să creeze imagini folosind fragmente de obiecte, fiind informați că acele forme preinventive erau „demne de interes și cu potențial semnificativ”. După conceperea și structurarea formei preinventive, examinatorii au pus la dispoziția subiecților o
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]