5,918 matches
-
deprinși a colporta informații năucitoare, menite să producă derută, confuzie, spaimă, ca premise ale "stabilității" sociale. S-a putut vedea, mai ales în ultimele săptămâni, că regimul n-a inventat nimic în exercitarea puterii sale și că la nevoie nu ezită a folosi orice mijloc, întemeindu-se pe vechiul adagiu care scuză mijloacele prin scop. Numai că în acest caz, scop și mijloc sunt la fel de condamnabile și se explică reciproc. Acta, non verba! În analiza situației prezente sunt destule motive să
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în timp ce încurajează diferența, discontinuitatea, revoluția, dacă e să vorbim în termenii sociologiei lui P. Bourdieu. Aceasta presupune pe de o parte angajament, implicare, militantism, iar pe de altă parte respectul cel mai deplin față de adevăr. La timpul său, Maiorescu nu ezita să formuleze chestiunea tranșant: "Critica, fie ea și amară, numai să fie dreaptă, este un element neapărat al susținerii și propășirii noastre, și cu orice jertfă și în mijlocul oricăror ruine trebuie împlântat semnul adevărului". Sfera ei de acțiune e practic
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
beatitudinea lenei spirituale a contemporanilor", spunea Pârvan, socotind și el că acțiunea critică face parte din Datoria vieții noastre. Nu e surprinzător deci că puterea îi tratează pe intelectuali cu atâta ostilitate și că în situații de criză ea nu ezită să le opună, ca în timpul din urmă, forța brută a celor care (folosind o mai veche expresie) nu sunt destul de înțelepți pentru a se îndoi. Îndoiala presupune deja spirit critic, discernământ. Desigur, o putere ce se îndoiește mereu e aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
dubios), cititorii nu mai au ce cumpăra, afară numai de un număr restrâns de texte publicate cu rost evident comercial. Situația e dramatică, iar Z. Ornea, editor cu vechi state de serviciu, activând de multă vreme în miezul sistemului, nu ezită a vorbi de paralizie și chiar de colaps în acest domeniu. Te întrebi cum a fost posibil ca odată cu explozia jurnalistică de după Revoluție factorii cointeresați în tipărirea și difuziunea cărții să decline în așa măsură, lăsând ca toate disponibilitățile materiale
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
trebuie să o întâmpinăm ca pe un lucru de mare preț și să o punem la loc de cinste. Unde e, acum, locul însuși al pedagogului? Din moment ce regimul comunist și-a propus să întoarcă pe dos istoria, el n-a ezitat să facă din om un instrument, cu cât mai docil cu atât mai bine, unul peste care s-a pus, abuziv, eticheta de "om nou", ca și cum n-ar fi destul și încă atât de greu să fii pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Ei și-au păstrat totuși ființa etnoculturală, izbutind până la urmă a-și redobândi dreptul de a scrie în limba lor, de a recurge la simbolurile naționale, de a-și organiza țara în acord cu ideile timpului. Adversarii reformei n-au ezitat să recurgă la cele mai diverse mijloace pentru a submina și compromite întreaga operă de reconstrucție. Ei au incitat mai ales grupurile etnice, opunându-le populației majoritare din Republică. Așa-numitele republici găgăuze și nistriene, înfiripate în numele unui principiu detestabil
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
deplină a rosturilor noastre. În definitiv, dacă suferința e un "teritoriu al istoriei" (Christa Wolf), lotul ei inerent, istoria se anunță și ca un instrument soteriologic. De aici până la apologia suferinței e un pas pe care unii istorici n-au ezitat să-l facă. Text pregătit pentru Cronica, 29 dec. 1989 ÎN MIEZUL DURATEI Plasat, la vremea lui, în actualitatea cea mai fierbinte, doritor ca nimeni altul să contribuie la înălțarea unui neam pe care îl știa mereu sub biciul nevoii
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
frapează, la el, înainte de toate, e contrastul brutal între o viziune sumbră asupra lumii și un generos angajament civic. Contaminarea pesimistă nu l-a împiedicat să adopte o atitudine militantă, al cărei substrat presupune finalmente o credință melioristă. N-a ezitat el, oare, mereu între extreme? E oricum semnificativ faptul că a început prin a recomanda lecturi din Schopenhauer și a sfârșit prin a vesteji pesimismul la modă, acea atitudine care subminează adesea "bucuria de a trăi și dorința de a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
justiția, școala, sănătatea. Medicul, asemeni politicianului, era supus discuției publice. Nu erau amândoi cetățeni? Între corpul uman și cel social se stabili repede un paralelism plin de consecințe. Concepte și teorii analoage se regăsesc în ambele sfere. Doctorul Lettson nu ezita chiar să compare circulația aerului cu aceea a sângelui într-un corp omenesc și a bunurilor în societate. Oamenii de stat erau comparați la o vreme cu medicii, societatea cu un pacient. Se pierdea din vedere că politica nu devenise
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
nostru și cum se admite astăzi îndeobște. J. Godechot folosea chiar expresia de "revoluție în lanț" pentru perioada 1770-1848, fenomen stând sub semnul liberalismului, ca doctrină a unei burghezii în ascensiune și în exercițiul puterii 1. Robert Palmer n-a ezitat să-i atribuie un caracter și mai amplu în The World Revolution of the West (1954). Noul text subscris de Catherine Durandin se plasează în aceeași perspectivă, anunțată oarecum într-un studiu mai vechi, Les avatars du roumanisme (1983). A
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Proudhon) sau retrăgându-se pur și simplu (E. Quinet, V. Hugo), e frapantă. Semnificativă apare și înclinația unor apuseni de a regăsi în experimentele americane o sursă revitalizantă. Se caută noi modele se provoacă la lucru conștiința critică. Autoarea nu ezită să compare momentul postpașoptist din secolul XIX cu momentul '68 din secolul nostru, când intelectualii francezi s-au văzut ispitiți concomitent spre extremele cardinale reprezentate de America și Rusia. Se ia în calcul și o a treia soluție, utopică, bascularea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Bălcescu, el sesiza dimensiunea morală și filozofică a Revoluției. Însemnătatea acesteia ar consta mai ales în puterea de a dezvălui transcendentalul. Căci "omul sporește pe măsură ce Dumnezeu se descoperă în el". Pe Michelet, dispus a se retrage după eșecul Revoluției, nu ezită să-l certe, stimulându-i voința de luptă pe mai departe, implorându-l să nu abdice de la un credo salutar pentru umanitate. Figuri luminoase ale resurecției românești, precum Bălcescu, Alecsandri, Kogălniceanu, C. A. Rosseti, I. Ghica, G. Barițiu, se perindă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Franceză a pus-o pe împărăteasă în fața unei mari dileme, din care nu putea ieși decât punând accent mai ferm pe principiile absolutismului. De aici până la Sfânta Alianță a monarhilor nu era decât un pas, pe care urmașii nu vor ezita să-l facă împotriva "maladiei franceze". Spiritul enciclopediștilor, cu care Ecaterina II cochetase un timp, trebui să intre în umbră. Nimic mai semnificativ decât evoluția lui Karamzin de la entuziasm reținut la o reținere deschisă față de marele eveniment pe care avusese
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
neamul și patrimoniul" (Ibid., 113). Ideea de a trezi și concerta spiritele apare la Pârvan ca o dramatică obsesie, cu accente de mesianism impacient și izbucniri de mânie punitivă. Ca și Eminescu, el nu ignoră "mizeria" noastră istorică și nu ezită a-și flagela compatrioții prea dispuși la atitudini lacrimogene, dacă nu lamentabile. Textul cel mai ilustrativ din acest punct de vedere, lăsând la o parte unele misive către Iorga și alți contemporani, e acea Scrisoare de la câțiva dascăli plecați în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Ideea aceasta, când compromisă de extremisme, când susținută cu profunzime, va primi tot felul de conotații în secolul nostru. Între un "europocentrism" agresiv și o insidioasă culpabilizare a sistemului european (A. Reszler, L'intellectuel contre l'Europe, 1976), intelectualitatea a ezitat mereu, cu argumente aproape egale. S-a spus chiar că ea ar fi "contra Europei", ca una pe care cultura însăși o îndruma spre localism și particularism național. În timpul din urmă, această atitudine a cunoscut o sensibilă schimbare. "Europele" sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și-ar găsi locul și "ciclul fantasticului interior", alcătuit din nu mai puțin de douăsprezece titluri de nuvele și romane. Într-un alt peritext cu funcție similară, gândit și expus tot că o autentică pledoarie pro domo, Cezar Petrescu nu ezită să iși circumscrie proza fantastică aceleiași intenții de sorginte balzaciana ce i-a canalizat întreaga energie creatoare de-a lungul a peste treizeci de ani (din 1922, anul debutului cu Scrisorile unui răzeș, până în 1955, când îi apare ultimul român
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
scăpare, o împotmolire ce avea să mă înghită în curând, pentru totdeauna, în mișuneala aceea de declasați și trișori, de chibiți și bufoni, din jurul tripourilor". Încercarea de evadare pe care i-o oferă Alexandru este inutilă. Deși răspunde, fără să ezite prea mult, soluției taumaturgice oferite de prietenul său ("Cincisprezece zile de liniște, la aer după o vară întreaga în infernul de-aici are să-ți facă mai bine decât toate calmantele"), protagonistul își dă foarte repede seama de ineficientă acesteia: la
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Și la Budapesta și la Viena și-a respectat acest nume. La Hollywood a trebuit să opteze pentru JJ Fitzcarraldo-așa își semnează filmele. L-a întrebat pe Eliade dacă i-ar permite să facă un film după român, Eliade a ezitat, pe urmă a refuzat. Filmul ar fi jignitor pentru această femeie care trăiește în India și care acum a devenit, se pare, celebra. Atunci cand scria această carte nu credea că scrisul lui proza lui va trece dincolo de hotarele României. Acum
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Quasten, op.cit., p. 208. footnote>. Sfântul Grigorie Teologul depune mărturie (Orat. 43, 66) că scrierile sale erau foarte apreciate de către contemporani atât pentru conținutul, cât și pentru forma lor. Educații și analfabeții, creștinii și păgânii, toți le citeau. Grigorie nu ezită să laude influența lor asupra propriei gândiri, vieți și aspirații și îl numește pe Vasile, maestrul stilului (Ep. 51)<footnote Ibidem, p. 208. footnote>. Din fericire, scrierile sale ne-au parvenit fără mari pierderi de-a lungul secolelor. Ca și
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
puișorii! Cea mai recentă cucerire a lui este un mistreț pe care l-a primit de la un paznic de vânătoare. Nu un mistreț din aceștia noi, rezultați din încrucișarea cu porcul domestic, care ne-au invadat satele și care nu ezită, când sunt sleiți de puteri, să își curme goana, așteptând neclintiți asaltul câinilor pentru a-și planta colții în pântecul lor, ci un mistreț de Corbières, cu picioare lungi și greabăn înalt, uscățiv, un alergător neobosit. Urmărit de câini, poate
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
de a conchide că animalele simt, de vreme ce dau semne evidente de durere și de plăcere; că ele au amintiri, de vreme ce evită ceea ce le-a făcut rău și caută ceea ce le-a plăcut; că știu să compare și să judece, de vreme ce ezită și aleg; că pot reflecta asupra acțiunilor lor, de vreme ce experiența le instruiește, iar experiențele repetate le rectifică judecățile inițiale". Minunea este că acest elogiu, această reabilitare a animalului, vin culmea! chiar de la un vânător. 17. Medicul animalelor "Albii notează totul
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
expresia lor (după botul pe care îl fac). Există trăsături comune animalului și omului. Există o mimică animalieră. Când mi se aduce un câine foarte mic la vaccinare, văd imediat după înfățișare care îi sunt calitățile și defectele, și nu ezit să i le împărtășesc stăpânului; apoi clientul pleacă, iar eu uit. El, în schimb, nu uită, iar un an mai târziu, când vine pentru rapelul vaccinului, îmi zice: "Mi-ați spus că e șmecher, aveați dreptate, e de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
a-i asigura condiții de trai civilizate, precum și dorința acesteia de a pune la dispoziția copilului mijloace moderne de învățare și recreere. Eleva M.R. a dovedit de-a lungul timpului o anumită înclinație către artele plastice, iar familia nu a ezitat să îi creeze condiții pentru a-și cultiva această pasiune. Astfel, fetița beneficiază de calculator conectat la Internet, televizor cu D.V.D., combină audio etc. 1.7. Climatul educativ din cadrul familiei: Bunicii fetei sunt interesați de instruirea și educarea copilului, însă
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3058]
-
timpul, manifestă nerăbdare, 74 întrerupându-și colegii. Răspunsurile sale sunt eliptice, pripite, întrerupând și învățătoarea. Deseori nu reușește să fie atent la detalii sau comite erori din neglijență, având deseori dificultăți de concentrare a atenției. De multe ori B.D. refuză, ezită sau manifestă neplăcere în angajarea unor sarcini de lucru care presupun efort mental susținut cum ar fi, de pildă, realizarea unei evaluări scrise. Dacă acasă îl sprijină mama în efectuarea ghiozdanului pentru a doua zi, la școală pierde deseori lucruri
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3058]
-
progresiv, ei ajung la o opțiune convergentă: revoluția socialistă trebuie să ia locul revoluției burgheze din momentul în care s-a împlinit. În 1914, intrarea în război a Rusiei reprezintă în ochii lui Lenin oportunitatea realizării acestui obiectiv. El nu ezită să proslăvească "defetismul revoluționar", contrar tendinței generale din partidele socialiste. Pentru Rusia, războiul se transformă repede în catastrofă. În mai puțin de trei ani de la declanșarea ostilităților, armata rusă pierde mult teren, soldaților le lipsește totul și se instaurează raționalizarea
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]