4,667 matches
-
sau dacă tradiția românească nu l-ar împinge firesc spre cel liberal. Știu un singur lucru, că politica înseamnă și speranță. Fără fuziune, PNL și PD vor reveni la logica competiției și apoi a confruntării interne, care a ruinat CDR. Fantoma ei bântuie Alianța D.A. (PNL-PD), generează incoerență și risipă în dispute sterile, induce electoratului impresia de „dezlânare democratică“ și nostalgia după partidul unic. Și mai știu că timpul nu mai are răbdare și că PSD nu se va învârti la
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
canalelor pornografice. Această "atopie" poate fi ilustrată prin atitudinea lui Aragon cu privire la cartea lui Le Con d'Irène [Pizda Irènei], pe care o publicase anonim în 1928. J.-J. Pauvert, în prefața reeditării din 1968, evocă atitudinea "autorului", preschimbat în "fantomă", după cum urmează: "Despre omul acesta, care mai este sau nu în viață, nu pot spune decât următoarele: cred că-l cunosc și mă pot înșela. Până în prezent, a refuzat întotdeauna să recunoască această carte ca fiind a lui și să
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
această carte ca fiind a lui și să-și dea acordul, fie și pe căi oculte, pentru o reeditare oficială. Poziție incomodă și absurdă, la fel ca întâlnirea pe care-am avut-o, cu câțiva ani în urmă, cu această fantomă și la care, în calitate de editor, vorbeam probabil cu autorul unei cărți pe care poate o scrisese. Bizară întâlnire, și totodată reflectare a unei conversații posibile. Spunea "autorul", vorbind (poate) despre el însuși: "autorul nu consimte... autorul interzice... autorului îi este
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
globular... Mi-e dor de marchizul de Sade, veșnic închis, făcând bașcă genială, scriind, scriind, scriind pe suluri de hârtie igienică... Mi-e dor de surorile Brontë... tuberculoase și nelogodite... de feciorelnica, sodomizată-n taină, Jane Austen... și uneori de fantoma zglobie a Iuliei Hașdeu... ca să nu mai amintesc de Magda Isanos... cu popoul ei măricel de fiică de preot și fața rotundă și ochioasă... zâmbitoare... cu părul despărțit de-o cărare tandră, albă, călătorind periculos de dulce spre ceafa grăsuță
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
Ocean, sărbătoarea este confiscată din ce în ce mai mult de adulți care găsesc în ea un pretext excelent să nu se mai poarte ca oamenii mari pentru o seară. Și dacă în cazul copiilor este destul de simplu - ei preferă să se îmbrace în fantome, vrăjitori, prințese, personaje Disney sau de benzi desenate -, costumele adulților spun câte ceva despre anul care se îndreaptă spre final. Anul acesta, „Paris Hilton în uniformă de deținut“ a fost desemnat cel mai popular costum de utilizatorii site-ului shopping.com.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
nu numai pentru mine, dar și pentru alți amatori de muzică, expoziția dedicată lui Kokoschka și explicațiile studiilor amintite au fost o surpriză și o încântare. * Kokoschka et la musique. Editions 5 Continents, Musée Jenisch, Vevey, 2007, 119 p. FILM Fantome cu păr lung, fără fixativ Iulia BLAGA „O fantomă japoneză e întotdeauna o femeie cu părul negru și lung, îmbrăcată într-un kimono alb“, spune Takashi Shimizu în caietul de presă al continuării lui The Grudge (2004), remake la rândul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
de muzică, expoziția dedicată lui Kokoschka și explicațiile studiilor amintite au fost o surpriză și o încântare. * Kokoschka et la musique. Editions 5 Continents, Musée Jenisch, Vevey, 2007, 119 p. FILM Fantome cu păr lung, fără fixativ Iulia BLAGA „O fantomă japoneză e întotdeauna o femeie cu părul negru și lung, îmbrăcată într-un kimono alb“, spune Takashi Shimizu în caietul de presă al continuării lui The Grudge (2004), remake la rândul său după Ju-on, horror-ul realizat de el în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
copil în burtă și triluri despre speranța care răsare peste ruinuri, murind - firește - ultima (după ce tu mureai de plictiseală). Deci am intrat la The Grudge 2: Capcana cu acest handicap în cap, motiv pentru care nu am putut savura aparițiile fantomei despletite și mâinile ei albastre care apucau personaje de gât sau de braț. Jocul actorilor mi s-a părut agasant de la bun început. Și mai aveam, normal, imprimat în cortex acel film de referință al horror-ului japonez, Honogurai mizu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
toți par a uita, el refuză s-o facă, ba chiar le reamintește - cum altfel decât ca o voce a conștiinței? - celor din jur că n-ar trebui s-o facă. Privirea e îndreptată spre trecutul plin de răni și fantome Schnier nu mai are nimic. De pierdut sau de câștigat. E un clovn care-și face meseria mecanic, repetitiv, la fel cum o națiune e nevoită să-și continue cursul firesc, fără opriri, fără reîntoarceri inutile, fără tânguieli noi. Schnier
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
părăsit pentru că nu-i înțelegea „orientarea“, la naziști, la publicul reprezentațiilor de circ și la episoadele inumane din prezentul imediat. Dar niciodată la viitor. Privirea lui machiată și aproape goală e în permanență îndreptată spre trecutul plin de răni și fantome. Și, ca pe orice om cu spirit, nici pe Schnier nu-l părăsesc de tot puterile, el continuă să se afunde în ironie și duioșie de fiecare dată când vorbește, privește și judecă. Își întoarce propria viață, dar și propria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Castelului singuratic și planturos (în care se dau verdicte și se curmă zile), căci viața nu clocotește aici, cu siguranță. O stare de încremeneală lasă loc istoriilor care fascinează și țintuiesc locului toate ființele nevinovate ce-i trec pragul. Pentru că fantomele trecutului continuă să bântuie nestingherite, iar asta îl enervează pe mai marele Destinat (da, acesta e numele stăpânului de la Castel), un copil trebuie să dispară, o tânără să se sinucidă, iar restul, adică cei vii, să-și omoare timpul cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
Nu. Și iată tabloul: portret de sibian în maiou albastru, cu lanț de aur la gât și telecomanda în mână. Celelalte ferestre-s pustii. Doar undeva sus, la un geam fără sclipici, stă o bătrână cu batic, încadrată de două fantome de flori. Cum, necum, tristețea din tabloul autentic are legătură cu perechea de berze care stă pe un horn în Piața Mare. Au dat cu laserele colorate pe bietele păsări la premiile MTV până s-au dus, căpiate... Au revenit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
altă dată bântuind cu o consistență noroasă. De la enigmaticul mort al primei povestiri (ce expresie idioată... orice mort e enigmatic), preotul care sparge potirul, la Gabriel, simpaticul intelectual de mâna a doua care-și realizează micimea și ipocrizia în fața unei fantome, cercul (oare a reținut cineva cercul, circularitatea despre care vorbește Nabokov în lecția despre Gogol?) nu face altceva decât să se afunde în acel teritoriu viermănos care l-a produs pe Cicikov. Haide să intrăm în seara aceea aparent liniștită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
a fi încredințat doar vedetelor din showbiz și fotbaliștilor. Pe de altă parte, această prezență publică, încurajată și printr-un proiect distinct al Uniunii Scriitorilor, îi scoate din marginalizare pe condeieri, îi face mai puțin stingheri într-o lume a fantomelor (mă gândesc la Terry Zwigoff și al său Ghost World, în special la Enid - Thora Birch, dar și la Seymour - Steve Buscemiă. În general, astăzi, scriitorii par mai puțin dispuși la compromisuri decât unii formatori de opinie, mai detașați de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
grav decît în alte țari foste sovietice. În afară de doctrina absurdă a bilingvismului armonios (în care, de fapt, doar moldovenii trebuia să învețe rusește, în timp ce rușii veniți în Moldova nu se simțeau obligați să învețe limba locală), s-a creat o "fantomă lingvistică", pretinzîndu-se că există o "limba moldoveneasca" diferită de limbă română și, deci, si o cultură care nu este aceeași cu cultura românească. *** Limba maternă (nativă) este prima limba pe care un copil și-o însușește spontan în mediul familial
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
moartea” și că fuga de moarte este inutilă, neexistând excepții de la această regulă. În mitologia popoarelor, din timpuri străvechi și până azi, există nenumărate interpretări ale vieții de după moarte. Din moartea unora, se îmbogățesc alții. Aceștia nu se gândesc la fantome, stafii sau strigoi, deoarece nimeni nu a dovedit științific existența lor. Ei sunt convinși că niciodată mortul nu va veni să le verifice cheltuielile, sau să-i tragă la răspundere pentru anumite fapte. Ingeniozitatea umană a pătruns și în această
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
Bridge (148 de m) de pe râul Snake, din statul american Idaho. Pe acești icari zburători abia reușești să-i prinzi cu obiectivul de fotografiat când trec, în doar fracțiuni de secundă, prin dreptul tău. În general, sunt muți ca niște fantome, iar în noapte, saltul lor de la o asemenea înălțime îți dă fiori. Nu poți să nu te întrebi ce li se poate întâmpla dacă se rupe frânghia, dacă li se oprește inima, dacă se defectează instalația care230 i propulsează în
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
de tot ceasul. Apoi, după zdrobirea desăvârșită a ultimelor cete eteriste, țările noastre primiră garnizoane turcești, pe care trebuiră să le întrețină ani de zile cu grea cheltuială, ale căror comandanți știau să smulgă la tot prilejul bani grei de la fantomele de domni rânduiți în Iași și în București, mai poruncind câte un omor, mai făptuind câte o siluire, iar neferii lor se purtau la fel. Dezastruoasele urmări, ce politica rusească o avusese pentru țările noastre, nu împiedicau pe agenții ei
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
deasupra norilor, verdele străveziu al câmpiilor și sclipirile argintii ale râurilor șerpuitoare, ce răzbeau până sus, îi temperau răzvrătirea. Atunci silueta avionului se estompa, dispărea, până în noaptea următoare. Trebuie să dau jos fotografiile, își spunea. Umbrele astea de pe pereți devin fantome. Bine că mă trezesc, altfel și ziua aș visa cu ochii deschiși că zbor...Toate lucrurile din casa asta sunt de-atunci, timpul s-a oprit pentru mine atunci! Dimineață a privit cu atenție fotografiile. Dacă le arunca ce folos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
le luaseră destul de mulți bani pe promisiuni false. Singura lor speranță de ajutor pe o insulă în mijlocul Mării Mediterane era ambasada. Așa a apărut o modalitate de "hoție fără frontiere", așa am aflat de existența unor intermediari, chiar cu firme fantomă, care vindeau iluzii cetățenilor români care, inconștienți, deveneau o pradă ușoară la îndemâna escrocilor din diferite județe, se lăsau convinși de un tichet de călătorie cu avionul pe ruta București-Larnaka, cumpărat tot din banii păgubașului, ca fiind asigurarea pentru un loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
și, din când în când, mai bagă-ne și pe noi în seamă. Eu am să te ajut cât pot, chiar dacă nu mă uit la tine! O să fie foarte bine." Îi tremurau picioarele când a intrat în fosă, cu toate fantomele de la Viena pe cap: Furtwängler, Klemperer... A fost un spectacol excelent! — Otto Schenk semna regia... — Veche de când bunica! Dansam în picioarele goale pe masă la Lilas Pastia, a trebuit să îmi vopsesc picioarele până sus, pentru că se vedea diferența, la
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
ataca Aeroportul Otopeni. După câțiva ani de zile, cu prilejul discuțiilor referitoare la evenimentele din decembrie ’89, printre care și cele de la Otopeni, acest Toader Brateș declara că ei transmiteau pe post, ordinele pe care le primeau de la acel comandament fantomă, condus de Ion Iliescu, Victor Stănculescu. S.Brucan, Sergiu Niculaescu și alți " strategi" care se mai aflau cu ei. Dar nu s-a spus niciodată cine anume dădea aceste ordine din cadrul acestui comandament, deoarece nimeni nu trebuia învinovățit. De asemeanea
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
acolo pentru a fi batjocoriți de toți țiganii și golanii din București, timp de o săptămână. Familiile lor nu au avut dreptul de a-i ridica și de a-i înmormânta creștinește. Acestea au fost ordine date de acel comandament fantomă format din "eroii" care ne conduceau: Iliescu, Stănculescu, Militaru, Niculaescu, Brucan, Voiculescu și alții care vroiau cu orice preț existența unui mare număr de victime. Numai așa această bulverasare absurdă putea fi numită "revoluție" cu „eroi”. Am citit cartea intitulată
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
ajunge" să fie tras la răspundere, pentru că unii, au răspuns pentru crima comisă prin autopedepsire cu pistolul, deși poate că acel judecător nu a fost singurul vinovat. Probabil că primise ordin și el de la șefii mai mari din cadrul acelui comandament fantomă. Dealtfel unul dintre "eroi", într-o discuție mai aprinsă, s-a și exprimat față de reporteri, că decizia de ucidere a familiei Ceaușescu, era luată de la București, de comandament. La cazarma din Târgoviște a fost numai executată această bizară hotărâre. Un
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
au devenit curând întru toate supușii mei; îndeosebi în materie de teatru, unde doar eu eram inițiat, căci nici ei, nici părinții lor nu călcaseră vreodată pragul operei și teatrului, ca mine. Nu oare la îndemână, în strada Kogălniceanu, chiar fantoma unui teatru, ruina aceea în care se mai recunoșteau lojile ce vor fi sticlit odinioară de bijuteriile femeilor elegante, și scena devenite movilă de praf și pulbere, unde se vor fi ciocnit cândva spadele, dar și paharele de cristal? De
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]