6,812 matches
-
naționalizează, în 2006, zăcămintele de hidrocarburi și gestionează exporturile acestora, dar se confruntă cu adevărată fractură a țării - nordul (sărac) contra sudului (bogat) - care divizează populațiile indigene. Supraviețuirea comunismului în America Latină este actualmente strâns legată de cea a regimului lui Fidel Castro. Puterea poate să se și consolideze ca urmare a bolii „comandantului” făcută publică în 2006, în măsura în care succesiunea încredințată fratelui său Raul poate face necesară întărirea rolului partidului comunist ca instrument al controlului politic. ANARHISM Filosofia politică apărută în cea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
scriitorii ruși formau o falangă originală a avangărzii estetice mondiale, Revoluția din Octombrie a constrâns o parte a ei la exil, înainte ca Stalin să impună stilul „realismului socialist” - aducându-i pe artiști și pe scriitori în stare de slujitori fideli ai puterii și a ideologiei sale - și să-l extindă la ansamblul lumii comuniste. între revoluțiile din 1905 și 1917, artiștii ruși se deschid influențelor occidentale și creează mai multe curente novatoare - „Trandafirul albastru”, Lâna de aur”, „Valetul de Caro
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de contestație internă primește o lovitură de moarte odată cu reprimarea sângeroasă a Primăverii de la Beijing* și, ulterior, regimul n-a mai lăsat nicio speranță nici celei mai mici atitudini disidente. Astăzi, ideea de disidență mai este adoptată de opozanții lui Fidel Castro - Mișcarea Creștină de Eliberare susținând „proiectul Valera” (referendum asupra libertăților) sau pe Doamnele Albe, soții ale contestatarilor arestați în 2003, ambele mișcări bucurându-se de susținerea lui Vaclav Havel. Prăbușirea sistemului comunist în 1989-1991 a marcat victoria morală a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în partid făcând ca unii comuniști de nădejde să fie acuzați de lipsă de vigilență și de relații cu dușmanul”. Dar, la sfârșitul lunii ianuarie, cotele de arestări sunt majorate și mai mult, și acum nimeni, nici măcar stalinistul cel mai fidel și cel mai sus plasat, nu mai este la adăpost. într-adevăr, Stalin a declanșat o uriașă epurare a cadrelor regimului, punctată de momente culminante. Al doilea dintre „marile procese de la Moscova”, desfășurat între 23 și 29 ianuarie 1937, condamnă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și mai ales în cele anarhiste*; acestea considerau că episodul Kronstadt marca declinul sovietelor și triumful „dictaturii proletariatului” asupra proletariatului. Totuși, trăgând învățămintele din această lecție de respingere a politicii sale de „comunism de război” de către susținătorii săi cei mai fideli, Lenin* hotărăște s-o înlocuiască inaugurând Noua Politică Economică - NEP*. Desigur, aceasta nu este decât o manevră tactică pentru a găsi un fundament mai potrivit instaurării la termenul fixat a „dictaturii proletariatului”. L LIMBA DE LEMN Minciuna organizată a fost
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
acestuia, îndeosebi datorită Cekăi, apoi a unei armate de război civil, Armata Roșie*. înstaurează teroarea*. Teroare urbană spontană indusă prin lozinca „Deposedați-i pe hoți, jefuiți-i pe jefuitori!”; și asta în asemenea măsură încât Gorki, până atunci un susținător fidel al bolșevicilor, protestează pe 19 decembrie 1917: „Instinctele surescitate ale acestor mulțimi inculte și-au găsit purtătorii de cuvânt ai anarhismului lor zoologic și-i vedem astăzi pe acești șefuleți mic-burghezi răsculați experimentându-și jalnicele idei care le vin nu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
China*, în 1949, apoi în Vietnam* - partizanii din Viet-minh și apoi armata Vietnamului de Nord reușind să învingă, în 1954 și, respectiv, în 1975, două mari puteri, Franța și Statele Unite și în Cuba*, odată cu intrarea detașamentelor de barbudos ai lui Fidel Castro în Havana, pe 8 ianuarie 1959. în anii 1960, asistăm la o întărire a luptei armate, care va dura până la începutul anilor 1980. Această fază este caracterizată prin intensificarea antiinperialismului* - îndeosebi antiamerican -, inclusiv în unele țări democratice, și prin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
acordată de URSS mișcării sioniste aruncă mișcarea comunistă din Orientul Mijlociu într-o criză profundă, analogă celei traversate de PC din Europa în momentul semnării pactelor germano-sovietice*. Devenind aliata Israelului, URSS îi supune pe comuniști unui conflict de loialitate. Dacă rămân fideli Moscovei, ei se izolează de mediul societal în care trăiesc; dacă-și privilegiază înrădăcinarea socială, ei riscă să se rupă de mișcarea comunistă. Cu câteva excepții doar, PC arabe rămân fidele URSS, dar plătesc un preț greu pentru asta: scăderea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
stalinist, PCI nu este ferit de represiunea lui Stalin. Mulți dintre militanții săi refugiați în URSS sunt victime ale epurărilor, iar Comitetul Central îi este desființat în 1938, ceea ce-i permite IC să-și aleagă niște conducători încă și mai fideli. PCI este atunci o organizație foarte slăbită și din ce în ce mai izolată, când, în 1939, conducătorii săi - cu excepția a două voci discordante, printre care cea a lui Umberto Terracini - aprobă pactul germano-sovietic*. Partidul scade atunci la câteva mii de militanți, în Italia
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
țării și „conducător și stea a poporului turcmen”. Putând să meargă până la xenofobie, naționalismul* joacă și el un rol central. înființarea unor rețele politice independente este combătută de un puternic aparat de securitate, organizat după modelul KGB. Clientelismul permite retribuirea fidelilor președintelui, puterea controlând întreaga economie. Electorii nu au dezvoltat nici o legătură partizană stabilă, iar partidele democratice sunt slabe, prost organizate și supuse unor presiuni, dacă nu chiar unei represiuni brutale. Situația este diferită de la țară la țară: Kârgâzstanul este mai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
toți cei care se opun delirului lui Mao* sunt victime ale unor ședințe publice de acuzare și de umilire în fața mulțimilor fanatizate de tinerele gărzi roșii. în Cuba, în iulie 1989, Fidel Castro* orchestrează procesul mai multora dintre cei mai fideli locotenenți ai săi, generalul Arnaldo Ochoa și Tony La Guardia, condamnați la moarte și executați. Procesul este televizat, inclusiv verdictul, pronunțat de consiliul revoluției. Acest mecanism al proceselor există și în partidele comuniste neaflate la putere, unde sunt regizate procese
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
acest moment, dacă anumite revoluții tind spre democrație - Revoluția din Februarie 1917 din Rusia, „Revoluția garoafelor*” în Portugalia, „Revoluția portocalie” în Ucraina -, altele se înscriu de la bun început pe calea dictaturii - Revoluția din Octombrie, Revoluția Culturală* în China, Revoluția lui Fidel Castro* în Cuba*. Fundamentele revoluției comuniste Ideologia comunistă și pasiunea revoluționară s-au aflat adesea în relație, chiar dacă unii comuniști din prima jumătate a secolului al XIX-lea, ca Robert Owen sau Étienne Cabet, au mizat mai degrabă pe educație
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
se trezesc în lagăre fără a ști de ce, pe baza simplei decizii a unei instanțe extrajudiciare care statuează în lipsa lor. Regăsim aici toate categoriile de populație: tineri și bătrâni, sănătoși și cu handicapuri, bărbați și femei, oameni politici și cetățeni fideli regimului, ruși, naționalități minoritare și străine - un dicton afirmă că, „dacă o națiune nu e reprezentată într-un lagăr, e pentru că nu există”. Durata pedepselor este adeseori o aparență înșelătoare: prelungirea lor este la ordinea zilei, iar Jacques Rossi raportează
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Odată cu invadarea Cehoslovaciei, în 1968, de către trupele Tratatului de la Varșovia și cu apariția scrierilor disidenților*, între care Arhipelagul Gulag de Soljenițîn, în 1973, URSS își pierde aura utopică. Marele Salt înainte*, însă, orchestrat de Mao Tzedun* în 1958, victoria lui Fidel Castro* în Cuba, în 1959, misterele comunismului albanez, Revoluția Culturală* chineză din 1966, victoria Vietnamului* de Nord asupra americanilor, în 1975, experimentul comunist total al khmerilor roșii*, între 1975 și 1979, reprezintă însă tot atâtea momente și spații care hrănesc
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
se deterioreze, fiecare parte și-a expus poziția prin anunțuri publice și declarații televizate mult mai frecvent decât prin intermediul tranzacțiilor dure din cadrul negocierilor private. În cadrul acestei competiții, controversa referitoare la dezarmarea nucleară nu este decât o manifestare vizibilă din exterior, fidelă conturului conflictului întocmai cum argila ia forma vasului în care este modelată. și, așa cum argila poate căpăta o altă formă doar prin schimbarea vasului, la fel și problema dezarmării nucleare poate fi soluționată doar prin reglementarea conflictului de putere a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
incitator, inițiator și subordonații inhibați (liderul face ceea ce altora le este teamă să facă, dezinhibându‑i astfel pe subordonați care, la rândul lor se lansează în activitate); 8. liderul erou și subordonații turmentați de pulsiuni indezirabile, dar dorind să rămână fideli idealului sinelui lor (liderul este admirat pentru curajul său și insufl\ curaj subordonaților săi pentru a realiza idealul său); 9. liderul care este un exemplu negativ și subordonații care doresc să se debaraseze de conștiința morală sau de valorile convenționale
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
presupune a accepta conflictele. 10. A comunica presupune asumarea rezolvării conflictelor. Eficiența procesului de comunicare este asigurată de manifestarea următoarelor abilități: Ascultarea activă - capacitatea de a surprinde atât conținutul mesajului cât și emoțiile interlocutorului, pentru a asigura înțelegerea cât mai fidelă a mesajului; Transmiterea asertivă a mesajului; Identificarea surselor de conflict si utilizarea strategiilor specifice de rezolvare a conflictelor; Utilizarea acestor abilități în diferite contexte de comunicare (dialog, comunicare de grup, comunicare directă sau mediată). Comunicarea presupune două etape: receptarea mesajului
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
statului. Ele sunt de obicei soluții adoptate În momente de tensiuni mai mult sau mai puțin grave Între puterea civilă și cea religioasă. Concordatul din 1801 nu face excepție de la regulă. El Încearcă să pună capăt luptelor dintre preoții constituționali, fideli Revoluției, și preoții care n-au depus jurământul și care nu acceptă să recunoască altă autoritate decât a papei. Desigur, și puterea civilă a cedat puțin: catolicismul este recunoscut drept religia „majorității francezilor”, iar exercitarea religiei este declarată liberă „cu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cultură, va da naștere contestărilor. Cele două tipuri ideale ale tânărului și femeii (sau ale copilului și menajerei) se află, Într-adevăr, În centrul strategiei de influență publicitară din această perioadă, cu scopul de a: ă constitui grupuri-„țintă” permanente, fidele, maleabile; ă face aceste categorii receptive la discursul referitor la noutăți și la modă, ele fiind la rândul lor În situația potențială de a evolua și de a se autonomiza (profesionalizarea mai accentuată și mișcarea de emancipare a femeilor, creșterea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de comerț cu sclavi „Zong”) a Întărit aceste poziții. Patru ani mai târziu, un deputat de Yorkshire, William Wilberforce, și-a făcut auzită vocea În Camera Comunelor. Puterea politică a permis mai apoi unui număr de 4000 de negri, rămași fideli Coroanei britanice În timpul Războiului de Independență al Statelor Unite, să se instaleze În Sierra Leone. În 1806, Parlamentul a interzis comerțul cu sclavi; abolirea sclaviei n-a venit Însă decât În 1833, după noi lupte. În Franța, reacția este condusă de filosofi
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
exiști pentru publicul mai larg. Sunt ultimul care să pledeze pentru critica populară, cu argumentație precară și stil dâmbovițean. Dar de ce să ridicăm punțile de comunicare cu cititorul obișnuit, în loc să le multiplicăm? Apoi, fiecare revistă are un public al ei fidel. Cititorii „Ziarului de duminică“ nu sunt aceiași cu cititorii „României literare“. Sferele de lectori nu se suprapun, cel mult se intersectează pe suprafețe mici. De ce să te adresezi numai unora? Ceea ce scrii nu are o adresă predeterminată, sau, dacă o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
precum Turcia, China etc.) a scăzut considerabil, la fel ca și calitatea lor. Barbarismul auto constă în transpunerea brutalității, lipsei de reguli, mârlăniei, huliganismului din viața noastră publică în traficul auto care, în mod logic, nu este decât o reflectare fidelă a felului nostru de a ne comporta în public în acest moment. Ceea ce este cel mai tragic este violența care poate fi descoperită atât de ușor. A suporta flash-urile bolizilor care vor cu disperare să te depășească a devenit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Piața Unirii, și care nu are nici măcar bunul simț de a poseda trotuare demne de o capitală acceptabilă. Cea mai sinistră parte din centrul centrului României este însă Piața Unirii, copleșită de imense plase publicitare care transformă blocurile comuniste în fidele mostre ale acestui nou regim valah, postcomunismul-consumist. Urâțenia blocurilor altoită pe jegul unor reclame decolorate de soare. BVS. Spații verzi distruse, graffiti-uri banale și obscene, gogoși delicioase cu dulceață de vișine. Ministere, iar în vârf Marea Casă totalitară, ambiția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
de-a lungul etapelor de planificare, realizare și interpretare ale interviului. Un echilibru între obiectivitate și subiectivitate funcționează, de regulă, cel mai bine în interpretarea poveștii vieții. Fidelitatea și validitatea narațiunii Ce face dintr-o poveste a vieții un document fidel și valid? În general, fidelitatea are de-a face cu obținerea acelorași răspunsuri la o întrebare oricând și oriunde este utilizată. Validitatea este măsura în care investigația obține răspunsuri „corecte” sau există o concordanță între informațiile primite ori observate și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
cele la care ne așteptam (Holstein, Gubrium, 1995; Kirk, Miller, 1986). Chiar dacă nici un experiment - sau interviu - nu poate fi controlat perfect (și nici un instrument de măsură nu poate fi perfect calibrat), există totuși anumite modalități de a determina cât de fidele și valide sunt povestirile vieții. Nu este necesar să încercați să interpretați povestea vieții conform standardelor de analiză cantitative. O poveste a vieții nu este doar cercetare calitativă, deși categoriile de analiză vor apărea chiar din text, fără să fie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]