6,757 matches
-
certitudine pe care au atins-o cele mai înaintate științe.“4 Această metodă este metoda logic analitică. Noua dezvoltare a logicii, pe care a prilejuit-o cercetarea fundamentelor matematicii, oferă instrumente puternice pentru clarificări conceptuale, care au lipsit până atunci filozofilor. Cunoașterea filozofică pășește acum „pe drumul sigur al unei științe“ într un alt fel decât credea Kant, și aceasta deoarece pot fi distinse, pentru prima dată, în mod clar, problemele ei reale, acelea care pot primi soluții controlabile ce întrunesc
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
considera Tractatus ul doar o contribuție la literatura de logică și de fundamente ale științei, și nu „o operă filozofică“ în sensul deplin al cuvântului, care aduce ceva fundamental nou în abordarea unor probleme ce i-au preocupat dintotdeauna pe filozofi.18 Cititorului de astăzi al Tractatus-ului, care consultă „Introducerea“ lui Russell, îi va atrage atenția îndeosebi lipsa efortului acestuia de a se desprinde de propria lui perspectivă, pentru a înțelege abordarea lui Wittgenstein. Russell afirmă, de exemplu, că firul roșu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fie „depășite“ pentru „a vedea lumea în mod corect“. Atât prezentarea făcută ideilor Tractatus-ului în „Introducere“, cât și remarcile critice ale lui Russell i-au răpit lui Wittgenstein cele din urmă iluzii că ei mai pot comunica cu folos ca filozofi. La început a acceptat publicarea manuscrisului împreună cu textul lui Russell, scriindu-i acestuia că viitorul va arbitra divergențele lor. Ulterior, s-a răzgândit însă, apreciind că prin consultarea textului lui Russell dificultățile celui mai motivat cititor al lucrării sale vor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
vieții lui Wittgenstein ar fi fost probabil altul dacă persoane ca Russell și Frege ar fi manifestat o minimă înțelegere pentru Tractatus. WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 335 De vreme ce studiul nu a putut spune însă nimic celor pe care îi vedea drept filozofii timpului, renunțarea la preocupări filozofice și asumarea unei activități utile din punct de vedere social au fost deciziile de care și-a legat speranța că această rană, prea dureroasă, se va închide cu timpul. Eforturile ulterioare ale lui Russell pentru
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
îi scria, în jurul vârstei de treizeci de ani: „Am dezvoltat o anumită repulsie pentru subtilitățile și distincțiile care fac substanța unei filozofii bune. Mi-ar plăcea să scriu lucruri de interes pentru oameni, așa cum fac cei ce sunt socotiți răi filozofi, fără a fi însă unul rău. Dar poate răutatea e cea care este interesantă.“29 Conștiința că ești dator semenilor să acționezi ca un luptător, că este un lux neîngăduit să cultivi o existență pur meditativă, i-a temperat lui
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Dacă aceste forme se schimbă - spunea Wittgenstein cu referire la o tradiție religioasă ca cea iudaică -, nu mai rămâne mare lucru din ea.59 Nu există decât religii istorice. O religie universală, religia rațiunii, îi apărea drept o plăsmuire a filozofilor, care nu poate juca nici un rol în viața omului obișnuit. Când vorbea despre religiile din trecut, Wittgenstein avea în vedere întotdeauna o comunitate de credincioși al cărei mod particular de viață se exprimă în credințe, ritualuri și limbaje religioase. Pe
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
le-a prilejuit lectura acestei voluminoase lucrări, ca și discuțiile pe care le-a avut cu Drury. Sunt observații care scot în evidență foarte bine contrastul dintre abordarea lui Wittgenstein și abordarea raționalistă, acea abordare care a fost comună unor filozofi ca Russell și unor cercetători ai credințelor și practicilor magice și religioase arhaice, cum a fost și autorul Crengii de aur. Wittgenstein contesta că prin practici magice omul arhaic urmărește obținerea unor efecte utile din punct de vedere practic, material
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sine și a crezut rareori că a putut atinge starea de spirit pe care și-o dorea. Mai mult, el recunoștea că starea de spirit a omului religios poate fi cu greu armonizată cu încordarea pe care o implică munca filozofului. În acest sens, se sugerează că Wittgenstein ar fi vrut să se roage, dar a fost de multe ori incapabil să o facă.68 O însemnare din 1945 pare să confirme această presupunere: „Nu pot să îngenunchez pentru a mă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
strânsă a lui Wittgenstein cu Russell a fost sugerată în literatura filozofică analitică între alții de către membri ai Cercului de la Viena, care emigraseră în Statele WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 357 Unite. Este o asociere care a fost larg acceptată, atât de filozofii de orientare analitică, de cei care priveau cu simpatie această reorientare a filozofiei, cât și de cei mai înverșunați adversari ai ei, de la existențialiști la reprezentanții Școlii de la Frankfurt. Russell și Wittgenstein erau valorizați sau, dimpotrivă, criticați și respinși ca
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
prin lucrările lui Frege și WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 359 Russell și proclamată drept obiectiv programatic al activității grupului. Concludente în acest sens sunt unele afirmații din autobiografia intelectuală a lui Carnap. Menționând că alături de Frege și Russell, Wittgenstein a fost filozoful care a exercitat cea mai mare influență asupra gândirii sale, Carnap afirmă că în Tractatus i au atras atenția îndeosebi aprecieri ca aceea că principiile metafizicii tradiționale sunt pseudopropoziții lipsite de conținut cognitiv, aprecieri pe care le găsea apropiate de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
influență asupra gândirii sale, Carnap afirmă că în Tractatus i au atras atenția îndeosebi aprecieri ca aceea că principiile metafizicii tradiționale sunt pseudopropoziții lipsite de conținut cognitiv, aprecieri pe care le găsea apropiate de cele ale „oamenilor de știință și filozofilor antimetafizicieni“. Faptul că atitudinea lui Wittgenstein față de metafizică nu a fost una univoc negativă îl atribuie unui „conflict lăuntric“ caracteristic personalității sale. Carnap își amintește că în discuțiile din Cerc se considera drept ceva de la sine înțeles că, din punctul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
analiză logică satisfăcătoare nu este însă cu putință în mediul limbajului natural. Așa 362 GÂNDITORUL SINGURATIC se explică de ce sisteme filozofice produse de minți excepționale au fost subminate de greșeli și confuzii de ordin logic. Construind în mediul limbajului natural, filozofii din trecut au fost induși în eroare îndeosebi de diferențele dintre forma logică și forma gramaticală a expresiilor. Corolarul acestei constatări este că filozofia va fi revoluționată prin construcția unor limbaje formalizate - limbaje perfecte din punct de vedere logic -, care
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
prin detașarea de limbajul comun, ci, dimpotrivă, printr-o mai bună înțelegere a modului cum funcționează expresiile sale. Este înțelegerea pe care o pot promova asemenea demersuri cum sunt imaginarea și descrierea jocurilor de limbaj.79 Russell credea că menirea filozofului este de WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 365 a purifica ceea ce este impur, de a elimina ceea ce este ambiguu, de a preciza ceea ce este vag. Pe o altă cale și într-un alt mod decât Platon, filozofia va trebui să promoveze o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Wittgenstein, singura îndreptățire, unica rațiune de a exista a activității filozofice este, dimpotrivă, aceea de a ne ajuta „să vedem mai bine“ lucruri care sunt accesibile tuturor oamenilor, adică să înțelegem cum funcționează ceva familiar, limbajul comun. Russell sugera că filozofii trebuie să utilizeze instrumente speciale ale analizei logice pentru a oferi răspunsuri unor întrebări de genul „Ce este cunoașterea?“, „Ce este experiența?“, „Ce este adevărul?“, „Ce este binele?“, „Ce este frumosul?“. În contrast cu fostul său mentor, Wittgenstein se străduia să arate
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
adevărul?“, „Ce este binele?“, „Ce este frumosul?“. În contrast cu fostul său mentor, Wittgenstein se străduia să arate cum ne putem elibera de fascinația pe care o exercită asupra minții noastre asemenea întrebări. Dacă ne vom putea detașa de tendințele imperiale ale filozofilor, dacă vom fi gata să examinăm mai îndeaproape modul cum sunt folosite aceste cuvinte în diferite ambianțe și în diferite situații, atunci ne va deveni clar că, oricare ar fi răspunsurile pe care le-au dat sau le vor da
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
accentuat continuu, cu trecerea timpului, între Wittgenstein și omul care i-a fost cel mai aproape la primele începuturi ale preocupărilor sale filozofice. Lui Wittgenstein lucrurile 370 GÂNDITORUL SINGURATIC i-au fost pe deplin clare încă de la mijlocul anilor ’30. Filozoful Russell nu l-a mai interesat. Pentru bătrânul Russell, evoluția gândirii fostului său prieten pare să fi rămas însă o enigmă. În autobiografia intelectuală, pe care a publicat o după moartea lui Wittgenstein și după apariția Cercetărilor, Russell nu-și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Vezi, de exemplu, Peter Whinch, „Discussion of Malcolm’s Essay“, în N. Malcolm, op. cit., pp. 119-120. 69 Însemnări postumeă, p. 112. 70 Unul dintre cei care au făcut cunoscute principiile programatice ale Cercului de la Viena în lumea de limbă engleză, filozoful britanic Alfred Ayer, scria încă în 1935, în „Cuvântul înainte“ al primei ediții a cunoscutei sale cărți Language, Truth and Logic: „Punctele de vedere susținute în acest studiu își au originea în tezele lui Bertrand Russell și Wittgenstein, care, la
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ca substitut pentru o expresie facială sau pentru un gest. [Ă] Ce face dintr-un cuvânt o interjecție aprobativă? Nu forma cuvântului, ci jocul de limbaj în care apare el. Dacă ar trebui să arăt care este principala greșeală a filozofilor din generația actuală, inclusiv a lui Moore, aș spune că ea este următoarea: atunci când privesc limbajul, ei consideră forma cuvintelor, nu modul cum este ea folosită.) Limbajul este o parte componentă a unui mare număr de activități. [Ă] Ne concentrăm
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
mișcăm. Vrem să ne mișcăm; atunci avem nevoie de frecare. Înapoi pe terenul zgrunțuros!“ (§ 107) 88 Este instructiv să comparăm această lipsă de reținere cu reacția unuia dintre executorii testamentari ai lui Wittgenstein, care a fost, ca și Russell, un filozof de orientare logică, G. H. von Wright. În „Introducerea“ unei cărți care adună contribuții ale sale la cercetări istorice asupra operei lui Wittgenstein, von Wright va scrie: „Nu am fost capabil să-l urmez foarte bine în munca mea, nu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
1951, traducere de M. Flonta și A.-P. Iliescu, Humanitas, 2005. Wittgenstein, Ludwig, Wittgenstein’s Lectures, Cambridge, 1932-1935, edited by Alice Ambrose, Prometheus Books, New York, 1979. Wittgenstein, Ludwig, „O conferință despre etică“, traducere de C. Partenie, în (ed.) M. Flonta, Filozoful Rege?, Humanitas, București, 1992. Wittgenstein, Ludwig, Tagebücher 1914-1916, în L. Wittgenstein, Werkausgabe, Bd. I, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1984. Wittgenstein, Ludwig, Tractatus Logico Philosophicus, traducere de M. Dumitru și M. Flonta, Humanitas, 2001. Wittgenstein, Ludwig, Tractatus Logico Philosophicus, translated by
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
trage concluzii asupra trăsăturilor entităților de la nivelurile superioare (limbajul ca facultate și limba ca manifestare a acestei facultăți). Existența universaliilor lingvistice, adică a unor trăsături ce se regăsesc într-o formă sau alta în orice limbă, universalii recunoscute atît de filozofi, cît și de lingviști, nu este un reflex al limbajului, al facultății general umane de a comunica, ci o consecință a implicării logicului (a mecanismelor universale ale minții, ale intelectului și rațiunii) în realizarea cunoașterii, în organizarea cunoștințelor și în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Astfel, în dialogurile lui Platon, în încercarea de a elucida noțiunile utilizate, cercetarea este împinsă către o analiză a semnificațiilor cuvintelor (deci, către realitățile lingvistice), în vreme ce, prin tentativa de a delimita adevărul de falsitate prin analiza limbii -efort specific unor filozofi antici și medievalise producea o supralicitare a raporturilor dintre structurile logice și cele ale limbii. Dar, dacă elementele principale în constituirea filozofiei limbii țin de această perspectivă interioară (Coșeriu are în vedere numai această perspectivă) nu se poate neglija faptul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
este vizată în special analiza unei limbi anumite, ci a limbii în general, a tuturor limbilor pe cît este posibil. Altfel stau lucrurile însă cînd se ia în obiectiv problema relației dintre limbă și filozofare, căci filozofarea se finalizează în filozofii individualizate, iar relația respectivă are în vedere determinarea aspectelor prin care această individualizare se datorează trăsăturilor specificice ale limbii în care filozofia a fost gîndită și exprimată inițial. Ca atare, de data aceasta, nu se poate avea în vedere limba
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
teoretică au zone de interferență, dar aceste discipline, deși cooperează, își păstrează autonomia și se dezvoltă pe baza unor principii și scopuri ce țin, în primul caz, de domeniul filozofiei, iar, în celălalt, de domeniul științei limbii. Statutul filozofiei limbii Filozofii antici și premoderni considerau că filozofia trebuie să trateze toate problemele ce vizează realitatea, cunoașterea ei și trăsăturile acestei cunoașteri. Este drept că Aristotel a scris ceea ce urmașii au denumit Metafizica, ceva "după", "dincolo" de Fizică, dar el nu spune
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
dar el nu spune că ar exista și o delimitare în sensul că Fizica ar reprezenta o știință, iar Metafizica o filozofie (de altfel, această denumire nu-i aparține, dar ar putea indica o delimitare a problematicii). Pentru el, ca filozof, atît problemele empirice (= fizice), cît și cele abstracte (= metafizice) intrau în sfera sa de interes. Din acest motiv, se constată astăzi că germenii tuturor științelor, bine delimitate acum prin obiect și metode, se află în filozofie și se stabilește geneza
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]