272,843 matches
-
aparte de folosire polemică a ortografiei - scrierea cu inițială minusculă al unor nume proprii - a fost observat mai de mult de Al. Graur; prezența sa în publicistica din 1990 a fost descrisă de Mioara Avram. Preluările sau "citatele" ortografice se folosesc adesea cu scop persuasiv în publicitate ori în polemică politică, dar sînt și tratate ludic de alte tipuri de texte. La nivelul cel mai general, poate fi evocat un alfabet anume, evident marcat cultural: de pildă alfabetul chirilic sau cel
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17572_a_18897]
-
în polemică politică, dar sînt și tratate ludic de alte tipuri de texte. La nivelul cel mai general, poate fi evocat un alfabet anume, evident marcat cultural: de pildă alfabetul chirilic sau cel grecesc (pentru culturile europene care nu le folosesc curent, acestea au avantajul unei anumite transparente, multe dintre semnele lor fiind cunoscute și înțelese de un public destul de larg). Strategiile de preluare a unor elemente de scriere sînt foarte diferite: pot acționa chiar la un nivel pur formal, grafic
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17572_a_18897]
-
xenofobe agresarea numelor, despre care am mai vorbit, urmărea să imite mai ales ortografia maghiară sau germană (insinuînd originea maghiară sau evreiască a persoanelor atacate) - Nisztoreszku, Paller, Doyna Kornea. De mai multă vreme domină însă trimiterea la spațiul cultural anglo-american, folosită pentru conotațiile sale pozitive. Literele K, X și mai ales Y, Q, W (acestea din urmă, considerate o vreme "litere străine", au fost admise din 1982 în alfabetul românesc), ca și notarea unor sunete prin grupurile TZ, TH și în
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17572_a_18897]
-
mai ales Y, Q, W (acestea din urmă, considerate o vreme "litere străine", au fost admise din 1982 în alfabetul românesc), ca și notarea unor sunete prin grupurile TZ, TH și în genere dublarea unor litere erau și în trecut folosite pentru "occidentalizarea" unor nume proprii (încă din anii ă30 Al. Graur descria tendința, ilustrînd-o cu multe exemple), mai ales, informal, în scrierea unor hipocoristice (Ady, Caty, Iuly, Lily etc.). În momentul de față, această tendință apare intens, dar cu o
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17572_a_18897]
-
serie. Că nimeni și nimic nu-i perfect avea să se demonstreze pe viu la proiecția oficială cînd cineastul, însoțit de soția sa actrița Arsinée Khanjian și ceilalți doi interpreți, Elaine Cassidy și Bob Hoskins, a fost obligat să nu folosească obișnuitul covor roșu, ci ușa din dos din cauza unei manifestații a "Coaliției împotriva sărăciei", foarte activă în raiul canadian. Glisarea între lumea de celuloid și cea reală este inerentă (nu neapărat fiindcă televiziunea locală îi urmărește pe cineaști nu doar
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]
-
la noi în țară dacă, prin negocieri atent supravegheate de poliție bandele de tot soiul și-ar împărți cu strictețe aria de operații, încît să nu se mai deranjeze unele pe altele. Ca o poliție de modă veche ar fi folosit acest prilej pentru a dovedi amatorilor de războaie urbane de ce trebuie să le iasă din cap asemenea idei? Că l-ar fi făcut pe dracul în patru ca să le arate cetățenilor urbei că e în stare, ea, poliția, să se
Negocieri la politie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17579_a_18904]
-
sticlă de whisky în mână.) Nils: Și de unde, mă rog, ai dedus că aș avea ceva deosebit? Arne: (expert) Se vede cât de colo... Nils: (iritat) Ce se vede, mă rog? Arne: (calm, în timp ce-i toarnă) În primul rând că folosești un vocabular cât se poate de tâmpit. (Imitându-l) „Fii drăguț și mai dă-mi unu'” (mormăind) „Fii drăguț...” „Mă rog...” Nils: Ai dreptate... Iartă-mă... (Explicând) Muzica asta... Am simțit deodată nevoia să fiu mai... Nu știu cum să-ți explic
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
Paul.) Arne: Ai dreptate. Doi înseamnă deja mai mulți. Restul e doar o chestie de cantitate. Interesează cel mult matematica, statistica, nu filosofia... Nils: Arne, păcat că n-ai terminat facultatea. Aveai stofă, pe cuvânt... Arne: Vax! Cui i-ar folosi un filosof în plus? Nimănui... Nils: Mie mi-ar plăcea să mă gândesc la lucrurile astea... Arne: Cui nu-i place? Paul: (Întorcându-se) Mie. Mie nu-mi place. La ce bun să te gândești la tot felul de prostii
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
urmărea într-un Ford de epocă un gangster celebru și care cu un aparat de telefon în mînă țipă spre public: "A luat-o la dreapta, băgăm viteza,... îl ajungem,... înaintăm în zig zag, îi tăiem calea, și-acum, atenție, folosim armamentul din dotare." Și-atunci avusese loc atacul de inimă. Punea prea mult suflet", spusese Bebe, milos. Fusese o zi importantă. O zi care merită să fie notata, si am scris în carnetul cu pătrațele, în care de obicei făceam
Poveste întreruptă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17576_a_18901]
-
că relație etică provine din iudaism, căci, spre deosebire de acea filozofie sau de religia care anunța, cu vorbele lui Plotin, ca "sufletul nu va merge spre altceva decît spre sine, și către sine", iudaismul pledează pentru o transcedentă întrupata, dacă pot folosi expresia, ca relație cu un Celălalt fără de care "eul se află într-o stare de sfîșiere și de dezechilibru", și fără de care nu poate ajunge la Dumnezeu. Lévinas scrie pagini uluitoare despre iubire, despre femeie, despre felul în care Eva
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
perspectiva susținută de un întins registru stilistic. Demonstrație de virtuozitate stilistica Mihail Gălătanu poate scrie bine în orice stil. Atât de bine, încât scrisul sau capătă adeseori o tentă parodica. Și totuși acest virtuoz al stilurilor, acest autor proteic care folosește dicționarul limbii române că Paganini vioară rămâne mereu el însuși. În jocul sau de-a literatura există ceva greu și definitiv. Dantelăriile stilistice pe care le desfășoară în fața cititorului nu sunt din hârtie, ci din fier forjat. În prima parte
O POVESTE PENTRU MATURI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17567_a_18892]
-
scurte (și numerotate) protagonistului de către Mircea Horia Simionescu, sub titlul Lucrurile care ne leagă. Iată cîteva: "Sistematică aproape didactica nu-i secătuiește verva, gustul sau schemă povestirii orale, din care, încă o dată rafinat, se-alege scrisul.( 24) Baroc că preclasicii, folosind glumă în cheia lor, niciodată vulgar.(25) Sofist, da. (26) Fără nici cea mai subțire înclinație pentru morbid, extravaganțe, plăsmuiri destructurate, aleatoriu, calambur, happening.(27) Solar. (28) Soliditatea morală, sensibilitatea trăirilor pana la detaliu, nepriceperea organică de-a disimula, de-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17578_a_18903]
-
mai bine de zece ani în urmă, de Jean Baudrillard, în Celălalt prin sine însuși, campionul teoretic al predicțiilor sumbre despre un viitor al simulacrelor absolute, fără conținut și fără miză ontologica. Epuizata de o acută "encefalita electronică", spre a folosi o expresie elocventa a filozofului, lumea aceasta pe care o cunoaștem cu toții se dizolvă și se comprima deopotrivă, cauterizata de arderile noastre interioare, ca ființe profund alienate de tehnologia pe care am creat-o, precum și de artificiile pe care le-
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
în largul lui, în paradigmă reprezentată de teoreticieni precum Baudrillard. Nu cu mult mai mult luate în seamă mi se par alte teorii provenite din școala de gîndire franceză post-structuralistă, de tipul celor ale lui Georges Bataille, ori, Emmanuel Levinas. Folosesc aici oarecum abuziv termenul "post-structuralist", pentru că nu e relevant pentru numele mai sus pomenite. Rostul lui este altul, si anume de a pune problema în ce măsură sîntem opaci la o gîndire apărută pe teritoriu francez, dar esențialmente altfel decît cea pe
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
bănuim, presupune o apropiere de moarte. Căci moartea este simbolul absolut al trecerilor și al tărîmului de dincolo. Ceea ce semnalează pasiunea erotică, susține Bataille, este tocmai un presentiment al sfîrșitului, un fel de angoasa morbida, o "aureola de moarte", ca să folosesc fericită expresie a autorului. În ființă iubita întrezărim apropierea morții, cum bine știm, de altfel, din sonetele lui Shakespeare ori din poemele lui Donne. Dar mai întrezărim ceva, mult mai important: esență făpturii umane, adevărul sau temeiul ființei, cum le
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
doilea război mondial și primii ani ai instaurării regimului politic comunist în țara noastră. Cartea precedentă a dsale, din 1996, Guvernarea Rădescu (pe care am comentat-o aici) e un lăudabil exemplu de analiză multidimensionala a unui moment istoric crucial, folosind, pentru a ajunge la rezultate deplin creditabile, informații nu numai din presă și arhivele românești ci și din străinătate, cu deosebire din SUA și, parțial, Anglia. Lucrurile se repetă, cu o acribie împinsă pînă la detaliul semnificativ, în cartea recentă
Un moment tragic în istoria României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17588_a_18913]
-
noi, abuzul semantic a fost semnalat de Valeria Gutu Romalo (Corectitudine și greșeală, București, 1972, p. 156) și a fost criticat de mai multe ori de Al. Graur, de pildă în "Capcanele" limbii române (București, 1976, p. 48-49): condescendenta "se folosește cînd un om în vîrstă se pleacă la problemele unui copil, cînd un superior arată interes și bunăvoință unui subaltern. Verbul a condescinde are totdeauna o nuanță de batjocură (mai de mult se spunea a catadicsi)". După Graur, folosirea incorectă
Condescendentă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17589_a_18914]
-
să schimbi ceva atunci cînd uzul este susținut de autoritatea dicționarului. În cazul acesta, cred totuși că se mai poate spera: în modificarea definițiilor în noile ediții ale dicționarelor, sau măcar în introducerea unor paranteze de avertisment, de tipul celor folosite în dicționarele franceze: "uz criticat".
Condescendentă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17589_a_18914]
-
opinii proprii și să fie în stare să le exprime. Desigur, pînă la a se ajunge aici, e necesar ca profesorii înșiși să-și modifice manieră de a gîndi literatura. Experiența acumulată de ei în deceniile din urmă le va folosi prea puțin. Noile manuale încearcă să exemplifice acest spirit nou al programei. La literatura română, am cunoștință de patru manuale noi. Un al cincilea este sub tipar. Toate, redactate de profesori din București. Trag un mic semnal de alarmă: provincia
Noile programe si manuale de liceu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17598_a_18923]
-
marele român al tranziției", formulare din care numai prima jumătate îmi pare că stă în picioare. Un mare român se poate susține că este acesta pe care il discutăm, prin epos, prin miza ideatica, dar unul al tranziției numai dacă folosim termenul în accepțiunea lui jurnalistică și pur convențională. Altfel, prin toată desfășurarea, este un român care dă seama mai curând despre lichidarea tranziției sau, dacă vrem, despre împotmolirea ei într-un punct de unde nu va mai putea fi urnita cu
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
sau a unui regizor, fără a îndrăzni să-și dea cu părerea. Nu suntem niște marionete, ci profesioniști: avem dreptul să interpretăm un rol pe care l-am lucrat conform propriei noastre sensibilități! "Geniul" dirijorului (sau al regizorului) înseamnă să folosească munca noastră cât mai bine. Am cântat puțin sub conducerea lui Carlo Maria Giulini, un mare senior, totodată foarte uman. Cu Karl Böhm am participat la câteva spectacole de la Viena, dar n-am repetat niciodată cu el. I-am apreciat
Ileana Cotrubas despre Adevărurile Operei by Ma () [Corola-journal/Journalistic/17592_a_18917]
-
că idealul republican al deposedării regalității de toate ale sale e în primejdie, dar și voturi ale cetățenilor care văd în republică o inamica fundamentală a fostului suveran și care se sperie la orice mișcare prin care fostul suveran se folosește de drepturi pe care i le garantează chiar Constituția votată în timpul regimului Iliescu.
Voturile si cititorii unei psihoze by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17597_a_18922]
-
cultura în general). Există apoi denumiri și mai "internaționale", al căror principal dezavantaj e banalitatea: Super X este o formulă care poate fi citită în multe limbi, inclusiv în română. Pe de altă parte, se recurge și la nume "naționale", folosite cu nuanță ironică și puse de obicei în relație cu stilul muzical abordat; exemplul cel mai tipic al acestei direcții este desigur Ro-Mania, care își subliniază grafic jocul de cuvinte. Aer autohton au în mod evident Getto-Dacii, în vreme ce Valahia își
Nume muzicale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17607_a_18932]
-
părinților, si mai ales de un dor nespus de ducă. Chilia în care își duce zilele devine insuportabila, apăsătoare temnița, instrumentul însuși al plictiselii și întristării. Monahul e ispitit să fugă, să își găsească alt sălaș, să vagabondeze trupește, ca să folosesc expresia Ieromonahului Gabriel Bunge, ars pe dinăuntru de un demon al schimbării și nestatorniciei. Pentru avva Evagrie Ponticul, akedia este unul dintre cele opt gînduri păcătoase, alături de desfrînare, mînie, lăcomie, întristare, slavă deșarta, mîndrie și pofta pîntecului. Mai tîrziu avea
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
evocat de autor din perspectiva unui călător care plecînd din Berlin exact în ziua cea mare, află vestea la radioul din mașină... Exemplificările ar putea continua a dar cele de pînă acum par a fi suficiente spre a sugera procedeul folosit de autor în această cronologie a secolului: istoria este una prin excelență germană, eroii ei șunt oameni de rînd, (cu cîteva rare excepții a între care, apariția scriitorilor Ernst Junger și Erich Maria Remarque, într-un dialog cvasiimaginar, sau momentul
Günter Grass si "Secolul său" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17616_a_18941]