4,001 matches
-
festiv: Crăciunul și Anul Nou. În restul timpului, ținuta obligatorie este strict neformală sau cel mult sport-elegant. Cel mai important accesoriu la o petrecere În Megève, după cum mi-am dat eu seama curând, este un telefon mobil cu aparat de fotografiat. În timp ce salonul se umplea de invitați În seara zilei de naștere a lui Hunter, tot ce aceștia făceau Între sorbitul din șampanie și mâncatul din raclette 1 era să-și compare pozele În care aveau fiecare imortalizate săriturile la schi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să îți asumi orice risc îți iese în cale. Dacă ai nevoie de bani și înfățișarea este marfa cea mai prețioasă de care dispui, ce te-ar putea face să eziți să te dezbraci și să te înfățișezi aparatului de fotografiat? Atâta vreme cât ești stăpână pe situație, acceptarea unei astfel de oferte poate face diferența dintre a mânca și a nu mânca, dintre a trăi bine și a nu trăi mai deloc. Poate n-a făcut-o decât o dată, am spus, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
spun toate documentele din epocă, nu apucai niciodată să te plictisești, nici ziua, nici noaptea. Firile sensibile se temeau de pericole neștiute. Un bărbat se apăra cu bastonul de lumina electrică. O femeie a refuzat cu îndârjire să se lase fotografiată de fiul ei, deși a permis să fie pictată. Nevrozele se transformau în poezie, durerea și opiul mergeau mână-n mână. Tuberculoza, sifilisul, murdăria fie ucideau, fie lăsau răni în trup și-n suflet. Răul nu dispăruse din lume, iar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
deodată capul din hârtii. Intră Marwan, fotograful. Era un eveniment, fiindcă poze în Universul nu prea vedeai. Ilustrații erau zilnic, însă desenate. — Ce ne-ați adus? întrebă direct Procopiu și se sculă să strângă mâna fotografului. — Încă nimic, dar am fotografiat câteva scene de stradă cum n-ați mai văzut, pe onoarea mea. Azi am stat ore întregi în zăpadă, cu aparatul instalat, să pândesc. Iar ieri am ieșit pe fereastra de deasupra intrării Teatrului Național, cred că sunt măcar 15
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe loc dispare și lumina din carton. Aprinde tubul și își pune mâna, pesemne din întâmplare, între bucata de carton și tubul catodic, și-atunci pe carton apar niște oase delicate și cât se poate de proprii. Mâna lui ca fotografiată pe dinlăuntru! Ce cutremur o fi simțit în suflet, nu se poate închipui! Așa că domnul Röntgen a fost primul muritor din univers care s-a văzut pe dinlăuntru, fără să-și facă măcar o zgârietură. La asta, colegul Pavel, cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
juniori. Artiștii - acești sublimi aruncători de punți. E foarte greu să găsești esențialul. D - apoi să - l și îmbraci în cuvinte. Cioran vorbea despre gălbeaza Mioriței, eludând inefabilul fiecărui tablou al baladei. Poeții se nasc, cititorii se formează. Artistul trebuie fotografiat în halatul timpului. Ca și iubirea, arta este o gimnastică a sufletului. În demascarea forței s - au aflat întotdeauna și diviziile artei. Prestigiul cultural al unui popor poate brăzda milenii. Adevărata artă e transpirație, nu parfum. Poezia evoluează uneori de la
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de pietriș de un alb asemănător cu clăbucii de săpun vărsați din cada în care se îmbăia Afrodita. După una din ele, cioplită anapoda, o fetiță în albastru, veselă, cu ochii de aceeași culoare, se ascunde de lentilele aparatului de fotografiat. Undeva în stânga, la o depărtare apreciabilă o colină verde, ce sugerează existența unei grădini desprinse din rai și aduse pe pământ, închide orizontul în acea parte. În continuare, sub un cer senin cât cuprinde zarea, se unduiesc lin valurile mării
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
așa încât să nu mă îndepărtez prea mult de la firul povestirii. Iată continuarea: „Există femei pe lume într-atât de frumoase și de desăvârșite, încât adesea bărbatul care le iubește aproape că nici nu se îndură să dea voie aparatului de fotografiat să le redea iubita de-a gata, ci se simt inexplicabil îndemnați ei înșiși, cu propria lor mână, să le picteze cu grijă frumusețea pe o pânză de maiestru! Și aici, chiar nu am poetizat deloc. Acest fel de pornire
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fi folosind pentru convorbirile telefonice de pe un continent pe altul sau ca să trimită de la un capăt la altul al lumii imagini ale unei fete în bikini îndemnând la consumul de băuturi răcoritoare. Poate o fi vorba de un „satelit-spion“ care fotografia lumea - inclusiv mlaștina, caiacul și pe el însuși - sau un auxiliar meteorologic care repartiza traficul aerian, pronostica ploi și avertiza vapoarele în caz de furtună. „Progresul - comentă pentru sine. Mă spionezi sau încerci să mă ajuți? Porți pe cineva înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
au fost martori. Și am fotografii. — Fotografii? strigă colonelul, sărind de pe scaun. Cine dracu’ v-a autorizat să faceți fotografii? — Nimeni nu mi-a interzis vreodată să fac fotografii. Și nu sunt singurul. Mulți dintre oamenii mei aveau aparate de fotografiat. — Aduceți-mi fotografiile alea. Toate. Și pe cele ale soldaților dumneavoastră. Și căutați negativele. Vreau materialul ăla aici, chiar azi. Întârzie să răspundă. Își măsură cuvintele: — Îmi pare rău. Nu am negativele. M-am temut să nu le pierd și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
doar cei care se droghează? Uită-te la Inti Ávila și la soția lui. Ți-am vorbit despre ei. Sunt tineri, frumoși și inteligenți. Și umblă prin lume liberi, cu o pereche de pantaloni vechi, două cămăși, un aparat de fotografiat și un carnet de notițe. Azi trăiesc în selvă, mâine pe o insulă studiind focile, poimâine, în inima Londrei. Îi interesează lumea pe care părinții lor vor să o distrugă, lumea selvelor și a pădurilor, și nu-i interesează absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nevoie de dezinfectante. Alcool, whisky, orice o fi... — Am în raniță o sticlă de whisky și câteva medicamente, spuse Inti Ávila. Mă duc să le caut. — O să mă duc eu. Cunosc mai bine drumul. Te rog, adu-mi aparatul de fotografiat... îl rugă Sierralta. O apucă pe drumul de întoarcere. Niciodată nu i s-a părut atât de mare distanța. Își zgârie brațele și fața în hățișuri și picioarele îi sângerau când ajunse la colibă, dar nu dădu atenție rănilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mai exista niciodată altcineva ca Ulla... Încotro s-a dus avionul? Arătă spre Nord-Vest. — S-a întors de unde a venit. De la șosea... Nu e cu putință. Pe șosea nu există pistă de ateri... se întrerupse și fugi spre Sierralta, care fotografia tot ce vedea. Spune-mi! îl rugă el, agitat. Pe șosea poate ateriza o avionetă...? — Probabil... Ce lățime este între copaci...? — Vreo cincizeci de metri... — Atunci, e clar... Acolo s-a alimentat... — Și poate că tot acolo a încărcat muniția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
din Piața Armelor, ci pe malul râului San Pedro, încercând să decidem ce se va întâmpla cu yubani-i și cu aceste selve. Se întoarse spre Cáceres și îl privi stăruitor. De ce ați venit? Dacă ați căutat impactul publicitar, ați reușit fotografiindu-vă cu acești indieni. Ce veți face acum pentru ei? Văd că vă place să mergeți direct la țintă. Se scărpină în cap, gânditor. În ziua de azi, eu nu pot decât să-i folosesc ca să denunț politica guvernamentală pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
costum, să-i pozez că vor să le trimită rudelor ei din Tel Aviv un „mic suvenir“ din partea nepoților că nu s-au mai văzut de douăzeci de ani. Era foarte aferat și mîndru limbricu, că are „cinstea să-l fotografieze Niki Bârsan“. Nu mai contenea cu dulcegăriile, Îmi venea să-l dau pe ușă afară cu toată liota lui, nu dormisem toată noaptea că a fost Suzi la mine și am tras-o În toate pozițiile, nu te uita așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
e odios) ...ai văzut pozele, nu? Un set a ajuns pe masa redactorului șef, celălalt În mîinile nevesti-sii — Bine, dar cine — Cine, necine, asta-i bună. Dar tu ce crezi, de ce mi-am pierdut eu o noapte Întreagă să-l fotografiez? Aveam și eu un plan, doar nu era să lucrez degeaba. — Și ce Înțelegi tu prin plan? — Simplu. Să folosești la maximum posibilitățile tuturor celor care participă la el — Cu condiția ca aceștia să nu moară Înainte de realizarea lui, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tăgăduiește, de fapt, că la un moment dat documentele au dispărut. Pretinde doar că ele n-au fost necesare În dimineața aceea, dar că au fost prezentate la momentul oportun. — Crezi cumva că a fost timp suficient pentru a le fotografia? Întrebă Johns, ațîțat. Te deranjează dacă-mi aprind o țigară? Stai, dă-mi voie să-ți iau tava... Johns vărsă puțină cafea pe cuvertura patului. Știi? urmă el, s-a făcut o asemenea afirmație acum vreo trei luni. Îndată după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a rămas tot timpul În posesia domnului...“ Urma numele unui cunoscut și respectabil personaj, pe care atunci Johns Îl uitase, și reporterul se Întreba cum ar mai putea cineva să insinueze, după o asemenea declarație, că documentul ar fi fost fotografiat? Ar Însemna ca respectabilul personaj să fie acuzat nu de indiscreție, ci de trădare! A fost, poate, o greșeală din parte-i să nu Închidă peste noapte documentul În seiful ministerial, dar sus-numitul personaj l-a asigurat personal pe ministru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe masă. — Și-acum uită-te prin dosarul ăsta, Îl Îndemnă detectivul pe Rowe. Vei găsi și cîteva fotografii. Poate-l vei recunoaște În vreuna din ele pe omul asasinat. Fotografiile de la poliție seamănă cu cele pentru pașapoarte: aparatul de fotografiat nu Înregistrează niciodată inteligența, care aruncă un văl peste materia brută. Nimeni nu poate contesta că omul din fotografie are aceleași trăsături, același nas și aceeași gură ca și omul din realitate - și totuși, protestăm cînd ne vedem: „Nu sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În noi, da, ăsta-i adevărul. Și Începu să Întoarcă filele dosarului de pe masă, așa cum ar fi Întors foile unui album de familie. — Domnule Rowe, te interesează studiul naturii omenești? — Nu-mi dau seama... Încă nu știu cine sînt eu Însumi. — Bunăoară fotografia asta... Era fotografia ce-l făcuse să șovăie pe Rowe: șovăi și acum privind-o. — Care era, după părerea dumitale, profesia acestui om? Creionul din buzunarul de la piept; costumul mototolit; expresia aceea caracteristică unui om obișnuit să i se dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu pomeții proeminenți; aceiași ochi mari și verzi. Puțin mai târziu, Janine Începu să-l Înșele. El suferi probabil, dar e greu de spus sigur, fiindcă vorbea din ce În ce mai puțin. Construia mici altare din pietricele, ramuri, carapace de crustacee; apoi le fotografia sub o lumină razantă. Reportajul despre Saint-Tropez cunoscu un mare succes printre specialiști, dar el refuză să dea un interviu pentru Cahiers du cinéma. Cota lui mai urcă puțin cu ocazia difuzării unui scurt documentar filmat În primăvara lui 1959
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Mai trebuia să Întindă mâna și ar fi cules, una după alta, toate stelele de pe firmament, imagine pe care, firește, o evocăm aici doar de dragul frumuseții. Papa, diverși președinți și regi, participante la Miss World Îl căutau pentru a se fotografia alături de el, sportivi celebri cereau să le fie tratate fracturile În spitalul În care lucra, vedete ale cinematografului solicitau internarea Întru dezintoxicare și consiliere, pentru a se putea adăpa din liniștea pe care The G. o genera În jurul său. I
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe lângă calea ferată, e călcat de tren. Un grup de pensionari francezi, plecați În turism spațial, se Încrucișează cu un meteorit uriaș În formă de farfurie, având diametrul de aproximativ un kilometru, care se Îndreaptă spre Pământ. O bătrânică Îl fotografiază prin hublou, iar poza e publicată pe prima pagină a ziarelor din Hexagon. Concluzia unanimă este: asteroidul seamănă izbitor cu președintele Sarkozy, așa că e botezat cu numele acestuia. 10 martie 2012, seara. Comunicat oficial sec de la NASA, extrem de ironic la adresa
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
loc printre nori, locuitorii Los Angelesului văd apărând Încet din zarea Înnegurată o calotă imensă. „E Tit!“ exclamă cineva și toată lumea dă buluc pe plajă să privească Întoarcerea insulei rătăcitoare. Fostul guvernator al Californiei vine de urgență pentru a se fotografia alături de masiva arătare, cu care acum seamănă bucățică ruptă. Tit nu mai păstrează nici forma blândă, nici proporțiile armonioase ale unui sân; coca translucidă prin care lumina desena cândva filigrane, reflectând uimitoarea lume subacvatică, se transformase Într-o magmă solidificată
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
eu, mama și tata ne separaserăm total, fără posibilitatea realipirii. Apoi, la câteva minute după ciocnire, o găurică neagră a apărut pe cerul de deasupra Genevei. Inițial, toată lumea a crezut că era un OZN și s-a repezit s-o fotografieze. Mica spărtură s-a fâțâit cam o oră pe firmament, parcă pozând pentru paparazzi, apoi a Început brusc să se lățească, Înghițind orașul, Întreaga Elveție, cu tot cu bănci, și, finalmente, toată planeta, pe care a ronțăit-o asemenea unui măr, scuipând
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]