4,121 matches
-
onoare, era un adevărat tovarăș nacealnic al anilor 30: autoritar și trupeș, neîndurător, oarecum imperios, nepăsător de ironiile celorlalți și absolut nepăsător față de bunăstarea oricui, cu excepția bunăstării proprii.” (p.67) Inculți, grosolani, vulgari, dar snobi, aroganți și pretențioși, noii conducători frâng tot ceea întâlnesc diferit de ei înșiși. Mersul istoriei îl azvârle pe el și pe frumoasa lui soție ca profesori într-o școală marginală dintrun colhoz unde totul se simplifică izbitor. Nadia e silită să renunțe la sofisticata sa viață
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ai altă rasă decât cea decretată de un regim absurd ca suprimabilă. Nazismul găsește ca motiv de discriminare și de anihilare apartenența la o rasă în timp ce propria rasă, cea ariană, este considerată superioară. Brutalitatea unor forțe politice ar putea fi frântă doar prin solidaritatea celor care ar urma să se confrunte cu deciziile inadmisibile rațional. Solidaritatea nu este posibilă în absența capacității de a te pune în locul celuilalt. Dacă întâmplarea m-ar fi plasat pe mine în locul celui zdrobit astăzi, cum
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
țin schimbarea în frâu, mă opun istoriei în numele tinereții mele frumoase. Abia dacă se mai întâlnește cu prietenele ei, și atunci când o face descoperă diferențele, alunecările, gradele diferite de adaptare. Citindu-l pe Dan Lungu dai peste personaje cu destinul frânt de forța istoriei și sudat strâmb de conjuncturi nefavorabile. „Cum să uiți o femeie” are și ea mici deschideri în acest trecut recent, dar asta întrucât personajele au o parte din identitatea lor prinsă sub cărămizile acelui timp. Abia se
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
o operă, stă mărturie și dezavuarea unor imprudențe publicistice ale aceluiași Andrei Pleșu. Acesta era apostrofat, în mod hotărât, asupra pericolului de a-ți rata traiectoria de dragul unui gest sublim. Ce preferi? Un destin cultural împlinit? sau unul care se frânge sub sublimul unei demonstrații de o clipă? 31. Demobilizare și defetism evident. Deloc recomandabile. Dilemă atroce, într-adevăr. Ea poate fi și a și fost ! în mod diferit înțeleasă. Căci o astfel de soluție poate fi diferit interpretată: rigorism sau
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mai (re)dau cuvântul poetului, ci - prin exfolierea ce pune cuvântul în abis - dezidentifică subiectul însuși. Reducție în urma căreia singura experiență posibilă este cea a unei imagini numenale, inevidente, care - după Heidegger - nu se dă decât "acolo unde cuvântul se frânge"12. Infrarealul e un limb clar-obscur, tărâmul posibilelor stratificate, concurente, divergente. Un interspațiu viu, fremătător, al ființărilor vagante, suspendate între increatul din care s-au desprins, dar care le ține în plasa hipnoticei origini ce le cheamă, și înscrierea lor
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
înalțe până la nivelul de unde se deschide noua perspectivă a adâncului, ascunsul răsfrânt, dat pe față. Atunci îi e dat să vadă "râzând sub maldăr de foi și păr gălbui -/ În loc de arbor, însăși străvechea lui Driadă". Limbajul însuși - posibila rostire - se frânge, dizolvându-se în tăcere, în imposibila vorbire despre ce este vorba 18: "brațe lunecătoare, blânde/ M-au strâns și mai aproape și m-au lipit mai mult". De-acum, funcția inaugurală nu mai aparține limbajului ci primordiilor ce guvernează o
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
19 nu numai că eclipsează subiectivitatea (pretenția unui subiect fondator), dar - tocmai prin ex-fondarea oricărui fondat - desfundă posibilitatea întâlnirii cu altul inaugural, cu natura unui increat inaparent, cu adevărat refondator: nimicul și tăcerea, natura - alta decât cultura - sălbatică, virgină, cuvântul frânt de anarhia sensului. Răzbătător prin palimpsestul faldurilor suprapuse, prin fisura cuvântului răsfrânt, traversat în tăcere, inaparentul se revelează el însuși în imaginea increatului nevăzut, epifanie a originarului în vederea creației. B. Fundoianu sau inimaginabilul priveliștii Lumină și transparență: o viziune a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
amplifică forța iradiantă, se ascunde pe măsură ce se arată, învăluindu-se în propria dezvăluire. De aceea ne-mărginitul este ne-țărmuritul, nu negativitate ci pozitivitate, afirmare a desprinderii, a despărțirii de orice calificare limitativă: "Îndemn făpturii, ce de țărmurit se desparte,/ Frângând întoarcerea, pentru mai departe,/ Crește blândețea unei vremi de moarte". Putem imagina această derivă a condițiilor ființării, până la evacuarea lor deplină în departele transcendenței? Să ni-l închipuim pe poet cu ochii ațintiți spre mare. Ceea ce el vede este un
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
umbra și lumina coexistă într-un raport de contrarii complementare. Claritatea pe care o dobândește umbra e albastrul străveziu, cel prin care se vede - se aduce la vedere - perspectiva adâncită a ascunsului. Dacă "bolți de întunerec se farmă și se frâng./ Ce-a fost adânc în noapte se face mai adânc" (Scrisoare)4, aceasta e în virtutea unei succesive dezvăluiri, în cascadă, prin care adâncul se adâncește, își frânge rând pe rând hotarele până la răsfrângerea în clipa "albă" a luminii nevăzute. Lumină
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vedere - perspectiva adâncită a ascunsului. Dacă "bolți de întunerec se farmă și se frâng./ Ce-a fost adânc în noapte se face mai adânc" (Scrisoare)4, aceasta e în virtutea unei succesive dezvăluiri, în cascadă, prin care adâncul se adâncește, își frânge rând pe rând hotarele până la răsfrângerea în clipa "albă" a luminii nevăzute. Lumină a începutului inaparent care face însă totul posibil, precum în sfera de cristal a unei cupe prin care "lumina lumii trece". Trecere a luminii prin mediul transparent
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
albă" a luminii nevăzute. Lumină a începutului inaparent care face însă totul posibil, precum în sfera de cristal a unei cupe prin care "lumina lumii trece". Trecere a luminii prin mediul transparent al strălucirii, prin vălul nevăzut de care "se frânge vânt și val". Desăvârșire a creației, act împlinit în opera de artă; dar "privind la raza ei nu știi/ Genunea ce-o născu grozavă/ Și patima ce-i limpezi/ Seninul izvorât din lavă" (Cupa)5. Începutul e nevăzutul, adâncul tulburător
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
apoi spre lumea cuvântată, reînvestită cu darul luminii ce-i strălucește pe față. "O poezie templu" sub cupola căreia răsună "limba unui clopot invizibil" - aceasta este casa rostirii "unde graiul este una cu Logosul"44, răscrucea în care vederea se frânge epuizată, golită de ceea ce vede și cere dreptul la rostire: "Pe drum, suntem în nodul răscrucilor,/ Suntem în veșnica răscruce mișcătoare", "răstigniți pe răscruce"45. Răscrucea este refracția în care orizontul vederii se frânge, deviază și fisurează natura vizibilului. Jertfit
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
44, răscrucea în care vederea se frânge epuizată, golită de ceea ce vede și cere dreptul la rostire: "Pe drum, suntem în nodul răscrucilor,/ Suntem în veșnica răscruce mișcătoare", "răstigniți pe răscruce"45. Răscrucea este refracția în care orizontul vederii se frânge, deviază și fisurează natura vizibilului. Jertfit pe crucea apariției mundane, vizibilul nu mai dă seama decât de manifestarea în bernă a dispariției. Vederea e transportată spre ceea ce se arată în nemanifestarea posibilului, golită și limpezită în spațiul nimănui, suspendată între
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
așa cum este ea deschisă din alt unghi de vedere, din perspectiva inaparentă a golului de ființă, "în acel unghi de unde se străvede" (s. n.)72. Din această perspectivă, nevăzutul e singurul cu adevărat vizibil, departele în care lucrurile se sfârșesc, se frâng în lumină. "Nevăzutul care frânge pâinea" se face văzut, așa cum se arată pe drumul spre Emaus. Manifestarea sa echivocă nu arată decât ceea ce se ascunde și se deschide în propria ascundere de sine. Deschisul acesta este chiar vizibilitatea orizontului ascunderii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
alt unghi de vedere, din perspectiva inaparentă a golului de ființă, "în acel unghi de unde se străvede" (s. n.)72. Din această perspectivă, nevăzutul e singurul cu adevărat vizibil, departele în care lucrurile se sfârșesc, se frâng în lumină. "Nevăzutul care frânge pâinea" se face văzut, așa cum se arată pe drumul spre Emaus. Manifestarea sa echivocă nu arată decât ceea ce se ascunde și se deschide în propria ascundere de sine. Deschisul acesta este chiar vizibilitatea orizontului ascunderii, adâncul vestit de un semn
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o stea de primejdii pe mări/ Ajung pentru navigatorii de sus". Coborâm, străbătând etapele acestei reducții, nu numai sub nivelul mării, al apelor ce își deschid adâncul, ci și sub nivelul vederii, căci "Ochiul știind cascadele pământești,/ Clipele ce se frâng și orizonturile ce se îneacă,/ Deschide sub gene lunare ferești/ Și fețele turburi s-au aplecat să treacă". Ochiul părăsește imediat- vizibilul, orizontul eclipsat în clipa în care totul se frânge, ajunge la un moment de răscruce, până și timpul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vederii, căci "Ochiul știind cascadele pământești,/ Clipele ce se frâng și orizonturile ce se îneacă,/ Deschide sub gene lunare ferești/ Și fețele turburi s-au aplecat să treacă". Ochiul părăsește imediat- vizibilul, orizontul eclipsat în clipa în care totul se frânge, ajunge la un moment de răscruce, până și timpul pe care orice ochi îl știe și-l suferă. Ceea ce se deschide în vedere apare sub orizontul de vizibilitate, perspectivă fără orizont intențional prin care se trece. Pragul cel mai de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
aiurea cu această supremă lecție adusă în tabără de cei întorși și transformată în împărtășanie cantabilă. Lălăiau des jelanii de soartă vitregă și nenoroc, cărora le confereau puterea de retenție a unui zid nevăzut imposibil de traversat, înverșunat să le frângă elanurile de emancipare și să le irosească în volute fără noimă ale zadarului. Clădeau și ei în felul lor. În același timp însă, zidul multhulit ținea la respect o dihanie atât de neînduplecată și vicleană încât nici să se-ntruchipeze
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
om de afaceri echilibrat și sigur de sine, surâzător și Încrezător. După 20 de minute de angajament În derularea experimentului, Își pierde autonomia și siguranța, echilibrul său se rupe, manifestă crize de nervi și ticuri (Își trage lobul urechilor, Își frânge mâinile), dar continuă să execute toate comenzile ce i se dau, deși acestea sunt penibile și umilitoare pentru demnitatea sa, supunându-se până la sfârșitul experimentului. Subiecții lui Milgram s-au dovedit incapabili să se revolte Împotriva tiraniei experimentatorului (deși acesta
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
societății au fost aruncate la periferie. Iar ceea ce se Întâmplă astăzi este o consecință a violării normelor morale de așezare a comunității, a evenimentelor de atunci. Merită să revenim. (02.03.2009) Familii și destine De câte ori am scris despre destine frânte sub presiunea unor evenimente sociale potrivnice, despre indivizi, familii sau grupări sociale care au fost marcate pe viață pentru nenorocul de a se fi situat pe alt tărâm decât cel pe care se găseau cei ce au ales bine, mă
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Încetinire a ritmului colectivizării era pusă pe seama chiaburilor reacționari. Aceștia erau etichetați drept „contrarevoluționari”, iar Gheorghiu-Dej recomanda activiștilor să fie fără milă cu ei, „să fie tare bătuți”, să fie puși În imposibilitatea de a mai reacționa: să li se „frângă gâtul și șira spinării”. Desigur, nu numai În sens metaforic. La Iași, celor 8% dintre țăranii care Încă rezistau, li se transmite „că nu scapă de gospodăria agricolă cum nu scapă de moarte”. ținta represiunilor erau mai ales chiaburii, negustorii
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
mai degrabă decât de pământ, oamenii satului se despărțeau greu de caii lor. Se Înscriau uneori numai ca să poată fi În continuare alături de caii crescuți cu dragoste. Calul a devenit un mijloc și un simbol al rezistenței. Pentru a-i frânge psihic pe țărani, după 1956 sute de mii de cai au fost omorâți și dați hrană porcilor. S-a rupt astfel, iremediabil, ceva În sufletul omului legat de locul său. Port În suflet o istorie insolită: amintirea unui cal al
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
de compromisuri, extrem de tăios. A scris aceste Însemnări Între anii 1954 și 1958, Între două arestări, jurnalele sale fiind confiscate de Securitate și recuperate de fiica sa. Încheie cele 600 pagini cam așa: Într-o perioadă În care „s-a frânt șira spinării brumei de civism care se Înfiripase și consolidase În anii 1877-1947”, guvernarea Pauker-Luca-teohari a instaurat. spaima, societatea noastră reintrând În feudalitate, neoiobăgie și satrapii balcanico-asiatice. „trăim o epocă de calomnii și de minciuni”, nu mai avem repere morale
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Patimii, Francisc a grupat scene din Pătimirea lui Cristos, a adăugat versete din Vechiul și Noul Testament și a trăit literalmente, fiecare stațiune din Calea Crucii, „pentru voi”, ceilalți oameni, chemați la mântuire. „Acesta este trupul meu care pentru voi se frânge. Acesta este sângele meu care pentru voi se varsă” (Lc. 12, 19, 20). Misterul Învierii a răsărit adânc în inima lui Francisc: „Crainicul Marelui Rege” a învins moartea, suferința, mizeria; el a cântat cu exaltare Cântecul Luminii. „Cântecul Creaturilor” sugerează
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
a creat un context favorabil emancipării evreilor. Primele măsuri în acest sens au fost luate la Iași, începând chiar din 1847 de către autoritățile moldovene, cu larga colaborare a unor tineri evrei. Era ceea ce Carol Iancu numea “încercarea revelatoare de a frânge lanțurile gheto-ului și integrare în viața țării”. Într-un ofis din noiembrie 1847, domnitorul Mihai Grigore Sturdza adresa tinerei elite evreiești îndemnul de a renunța la portul tradițional evreiesc și de a adopta portul european. Însă, această inițiativă, susținută
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]