4,726 matches
-
îi vorbea de etnia sa, de pătimirile țiganilor și puținele bucurii pe care cerul se îndura să le coboare prin îngerii săi în corturile lor, acesta tăcea. Căută să deslușească în privirile și în chipul omului din preajma sa, ce îl frământă, că era cât se poate de limpede, că avocatul nu se mai afla lângă el. Îl lăsă un timp, apoi îl întrebă: - Pe unde umblați, domnule avocat, că am rămas singur cu mine și aș fi vrut să mai vorbim
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
orizont o gâlceavă pe care trimișii nu reușiseră să o descâlcească. Fură discuții îndelungi. Vijelie mai lăsase din prețul inițial, dar nu voia să renunțe la cei cinci sute de galbeni peste prețul oferit de către familia lui Vișinel. Lisandru se frământă un timp, își numără în minte toată agoniseala, dar găsi că nu avea galbenii trebuitori. În cele din urmă, chibzui însă că se va zălogi pentru acei galbeni care-i lipseau, galbeni la care ținea atât de mult viitorul său
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Cei cinci membri ai comisiei deveniseră un singur om. Ascultau extaziați, nevenindu-le să creadă că un tânăr care bătea la porțile conservatorului poate să-i impresioneze atât de mult cu prestația sa. * În acest timp, părinții și Vișinel se frământau afară, neștiind de ce întârzie atât de mult Mihăiță, când alți candidați ieșiseră doar după câteva minute. * Când Mihăiță slobozi vioara, vădit epuizat în urma concentrării la maximum, pentru execuția acestei piese muzicale, profesorul îl chemă lângă masa unde se afla întreaga
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
prefac doar a căuta. V. din spital, aproape că mă amuză incertitudinea oscilantă a tînărului meu “eu”. Aici, știu. Totul e etalat fără putință de trișare. Se știe totul, nu se cunoaște nimic. În moarte, în viață, marea care se frămîntă și mă stropește, se trăiește nu se cunoaște. În jur întregul cer de păsări se depopulează căci cad spărgîndu-se și împrăștiindu-și sîngele pe imensul glob ucigător al ochiului meu. Așa am făcut întotdeauna. Am ucis ce-am vrut să
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Proptindu-i puțin tremurul genunchilor. Iată-mă, tînărul scriitor V. Căutînd în zadar o disciplină a sufletului care să-mi vindece crisparea care mă macină, să alunge regretele și nenorocirea și să mă lase fericit, dănțuind, lăsînd picioarele goale sămi frămînte necazurile ca pe o cadă cu struguri. Dar unde e? Nici un înțelept n-a reușit să izbîndească fiindcă o astfel de știință s-ar putea învăța doar într-o școală a nesimțirii. „-Ce Yoga, ce părăsire de lume?” -îmi replică
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
e? Nici un înțelept n-a reușit să izbîndească fiindcă o astfel de știință s-ar putea învăța doar într-o școală a nesimțirii. „-Ce Yoga, ce părăsire de lume?” -îmi replică tînărul Doctor pe un ton sprințar aflînd ce mă frămîntă. „-Vrei cea mai bună școală? Cumpără-ți, dragă V., o carte de proverbe. Umanitatea așa a supraviețuit.” 8 Cui să spun că fantoma Elenei locuiește în camera obscură ascunsă în spatele irisului meu, că lumea poartă amprenta ziselor și respirației sale
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
băiețel de cinci ani. Din aia care cântă la infinit Für Elise, dacă ai răbdare să-i întorci arcul la infinit. La ce bun viața asta, dacă nu-i dai voie ucigașului de câini să te îmbrățișeze și să-ți frământe trupul cu mâinile lui pătate de sânge proaspăt. Intră în dormitor și se așază timid lângă bărbatul care stă cu o mână lungită pe lângă corp, în timp ce cu cealaltă își masează fruntea. Vede cum pieptul bărbatului se ridică și se coboară
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Ne-am reluat antrenamentul. Erau una sau două fețe noi în echipaj și ceva ce semăna a întrecere, două grupe a cîte opt băieți cu cîrmacii lor gălăgioși au parcurs o porțiune din rîu sub un cer greu de nori, frămîntînd apa și tușind. Nu m-a surprins că am pierdut. De data asta, instructorul cedase locul de cîrmaci unuia de vîrsta noastră, un băiat mic și plinuț care a fost încîntat să țină un megafon de alamă în dreptul gurii și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
turnul palatului, Cineva din mulțime striga cât putea de tare că vede mereu pisici pe acoperișul palatului. Majurul Babuloi ia motănelul în aplauzele mulțimii și-i ordonă lui Trafulică să plece imediat la mașină. Ce-i va raporta superiorului, se frământă în gândul său. Că n-a știut, el cu atâta experiență, să-i instruiască pe soldații pompieri. Și, în loc de laude, va fi mustrat și poate și sancționat disciplinar. Cum ține motănelul speriat în mâinile sale, unul cu un aparat de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
destinelor, nu un participant la ele. Privea neîncrezător pragul salonului ca pe un hotar al unui spațiu în care, o dată intrat, propriul său destin ar fi putut să fie schimbat. Intră totuși și se rezemă imediat de peretele de lângă ușă, frământându-și melonul în mâini. Doamna K puse florile în glastra de pe masă și îl invită să se așeze pe un scaun în fața ei. Se priviră pe sub buchetul de flori, când printr-o parte, când prin alta a glastrei. Ai o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
atât de firești și de umane. Singurătatea de-o viață, lipsită de zbucium, petrecută de Bătrân în labirintul arhivei, îl făcea să-l înțeleagă pe Pimen. Se ascultau fără să-și vorbească, se vedeau fără să se privească, se simțeau frământați din același aluat, dospit în alte forme. Ca aerul și marea se simțeau a fi fiecare reflecția celuilalt, așa cum două oglinzi puse față în față se reflectă reciproc până când imaginea începe de la sine să basculeze la infinit, într-un perpetuum
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
înaintea primelor mele examene: de absolvire a clasei a VII-a și de admitere la liceu: unul din acei profesori pe care nu-i uiți! Confesiunea acestui copil al secolului, un secol XX mult prea zbuciumat (cuvintele zbucium, zbuciumat, vâltoare, frământat sunt calificative care revin obsedant ) urmează lin, în cele patru capitole amintite, parcursul unei existențe atent circumscrise cadrului istoric, într-o narațiune fluentă, fără înflorituri, dar punctată adesea afectiv, încărcată de date, locuri, nume, probând o prodigioasă fidelitate a memoriei
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ea. Își scoase ochelarii de citit și se uită încă o dată la poza din ziar. Da, sub toate murăturile, pe motocicleta Maicii Tereza stătea exact acest tânăr. - El e! Gabrielescu și Smith intrară în biroul amenajat pentru interogatoriu. Horațiu își frământa nervos mâinile. - Bună ziua, domnule Nexus! - Horațiu... - Gabrielescu. Domnul Will Smith e de la F.B.I., nu suntem sub jurisdicție, dumnealui e numai în vizită. Stai jos, stai jos, nu te intimida. Colegul meu o să asiste aici, cuminte. Metodele lor de interogatoriu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cuvânt, el, Dan cel Mic, va deveni, chiar, unicul stăpân al acestei mari bogății, și asta-l făcea să fie, oarecum, emoționat; să se simtă, oarecum, neliniștit. Adormi. Toată noaptea Îi trecu fără vise. Olovinaru, Însă, nu dormi deloc. Se frământa. Simțea, că-i va plesni capul, dacă nu se vor revărsa, mai repede, zorile. Dar, iată, că, să revărsau. Limpezi, ca limpezimea cerului, către răsărit. Și gândurile lui se limpeziră, În cele din urmă, cum nici nu se aștepta. Hotărâse
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
am spus numele. M-a căutat în catalog. ― Ți-am pus nota 9! M-am înbujorat de fericire. Nu mai avea nimeni din clasă 9 la Română. A sosit ziua tezei. Un singur subiect: "O amintire din viață". M-am frământat vreun sfert de oră până să încep. Ce amintire să scriu, că aveam atâtea și atîtea?! Și cum războiul de-abia se terminase, am socotit că n-ar fi tocmai nepotrivit să povestesc "Întoarcerea tatii din războiu". Am scris două
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
s-aduc vorba? Să-i spun așa, hodoronc-trone? Pfui, greu al dracului!" Mă făcusem tot numai o apă la gândul muștruluielii care avea să vină! Dar n-am îndrăznit să-i spun atunci. N-am dormit toată noaptea; m-am frământat și m-am perpelit, de ți-era mai mare mila și, în câteva rânduri, m-am pornit pe un plâns de se zguduia patul! Auzindu-mă, tata a venit îngrijorat în camera mea: ― Ce e, mă, cu tine, de nu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dragă"... și altele cam în același gen! * O, ce risipă de dragoste era printre băieții din clasa noastră la începutul acestei primăveri timpurii! Și eu nu mai puteam să dorm de mirosul pătrunzător și dulce al fiorilor de liliac... Mă frământam nopțile pe toate părțile și-abia izbuteam să ațipesc în zori. Prin mintea înfierbîntată de atâtea nume de fete, al căror chip gingaș căutam să mi-l imaginez, după descrierile făcute de iubiții lor, îmi zburau versurile naive închinate acestora
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ani pe care îi trăisem nu fusese atât de frumoasă ca această primăvară a lui 1926! Ah, cât de mare era ispita de a ne rătăci în grădina noastră vrăjită de basm! Dar și mai puternică era grija ce ne frământa permanent că în anul acesta trebuia să luptăm cu două mari încercări: examenul de clasa a VIII-a și bacalaureatul, care abia se reînființase de un an, în 1925! Eram deci a doua generație școlară care urma să dăm acest
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cu tot felul de suflete păcătoase, care, În loc să se căiască pentru păcatele săvârșite pe pământ, se zbenguiau de mama focului pe sticla micului ecran. De altfel, printre protagoniști, babulea Tatiana văzu și câteva mutre care i se păreau extrem de cunoscute; frământându-și creierii, În timpul lungilor insomnii ce au urmat vizionării, ea descoperi cu oareșicare uimire că unul dintre așa-zișii artiști ce se scălămbăia În film semăna leit cu fostul ei socru, care Își dăduse de o jumătate de secol obștescul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Mașa tresări pentru o clipă străfulgerată de un gând: „Nu cumva ființa ce se afla În fața sa e Anticristul?“ Înfățișarea umilă, ușor decrepită a oaspetelui ce se afla În casa ei o făcu să se rușineze de gândurile ce-i frământau conștiința. În fond, suspiciunea sa nu se baza pe ceva concret, ci era doar rodul fanteziei prea bogate, al nopților petrecute În singurătate și al zilelor lipsite de griji, dar și de bucurii ce se rostogoleau una după alta, ritmic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
oare de ce, pe măsură ce gălețile lui se umpleau, ugerele vacilor secau sau se umpleau de puroi și sânge!? Și abia după ce erau descântate și tămâiate cu smirnă și smocuri de păr smuls din coada unei nevăstuici, vitele Încetau să se mai frământe-n grajduri! Unde era Subotin? De ce nu i-a dat Dumnezeu pedeapsa cuvenită? Nu cumva reușise, procletul, să-l deoache și pe cel Atotputernic, iar acum ar fi trebuit și acesta, ca și ugerele vacilor, descântat? Ce căuta acum la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu un altul, care s-ar putea să fie la fel de breaz. Vorba aceea: «Scapi de dracu și dai de taică-său»...“ - Ei, gata-gata, liniștește-te, femeie, Înțelege: am glumit, căută s-o Îmbuneze oaspetele. Gazda rămăsese Însă la fel de Îmbufnată. Stătea frământându-și mâinile În poală și privind În gol. Se pare că tabloul o neliniștea din cale-afară, căci, din când În când, Întorcând spre el privirea, Mașa clătina din cap. - M-am lămurit, făcu Extraterestrul. Ți-e frică să-ți pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un fel de perpetuum mobile, Înțelegi? Odată rostogolit În viață, nu te mai poți opri. Sau, dacă te oprești, te oprești ca să intri dintr-un vehicul psihic În altul, pe care-l pui În mișcare prin intermediul propriului eu... Mașa Își frământa mâinile În poală. Mintea Îi căzuse Într-un fel de letargie. Ar fi vrut să spună ceva, dar cuvintele i se uscau pe cerul gurii și picau mute În gâtlej. Pălăvrăgeala oaspetelui Îi anihila voința. Mașa Încerca să-i țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se prosterneze Dumnezeu? În fața cui să cadă În genunchi? În fața lui Însuși? N-ar fi acesta un semn al unei exagerate iubiri față de sine? N-am avea de-a face cu un Dumnezeu cam iubitor de sine?“, continuă să se frământe Mașa. Întrebările se Învălmășeau În capul ei. Formau un adevărat vârtej. Nu scăpa bine de una, când locul ei Îl lua alta. Erau asemenea unui stol de ciori ce se rotesc seara deasupra unui câmp proaspăt arat. Oare cine o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să vorbească astfel? Nu cumva oaspetele străin, care sforăia acum pe canapea? Gândurile ei nu cumva erau gândurile pe care i le insufla el, tocmai ca să-i sucească mințile și s-o Împingă spre necredință? De ce astfel gânduri n-o frământaseră pe Mașa până acum? În Întrebările pe care și le punea, erau cuvinte și sensuri pe care nu le Înțelegea? De unde Îi veneau ele? Nu cumva dintr-un cap străin, care până mai adineauri viețuise Într-o altă galaxie? „Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]