KorAP: Find »[drukola/base=fuma & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...147 148 149 ...281 >

7,001 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

lung din țigară și suflă fumul, iar eu Îl risipesc cu mîna. Și mai apoi, ăsta nu e genul de subiect despre care să discuți. Ce mai faci? Ce mai fac copiii? Da, sîntem cu toții bine și, apropo, știai că fumez? Mă Încrunt. — Știu, dar... — Eu nu fumez, de fapt. Asta e clar, zic eu, neputînd să-mi rețin un rînjet. — Nu, serios. M-am lăsat de ani de zile, dar mai fumez cîte o țigară cînd și cînd. Dacă sînt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
eu Îl risipesc cu mîna. Și mai apoi, ăsta nu e genul de subiect despre care să discuți. Ce mai faci? Ce mai fac copiii? Da, sîntem cu toții bine și, apropo, știai că fumez? Mă Încrunt. — Știu, dar... — Eu nu fumez, de fapt. Asta e clar, zic eu, neputînd să-mi rețin un rînjet. — Nu, serios. M-am lăsat de ani de zile, dar mai fumez cîte o țigară cînd și cînd. Dacă sînt În oraș, la un pahar, am tendința

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Da, sîntem cu toții bine și, apropo, știai că fumez? Mă Încrunt. — Știu, dar... — Eu nu fumez, de fapt. Asta e clar, zic eu, neputînd să-mi rețin un rînjet. — Nu, serios. M-am lăsat de ani de zile, dar mai fumez cîte o țigară cînd și cînd. Dacă sînt În oraș, la un pahar, am tendința să fumez. Și În vacanțe, uneori. — Spune-mi că nu fumezi de față cu Amy, Îi cer eu cu severitate. — A, Doamne, nu! Ce-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
fapt. Asta e clar, zic eu, neputînd să-mi rețin un rînjet. — Nu, serios. M-am lăsat de ani de zile, dar mai fumez cîte o țigară cînd și cînd. Dacă sînt În oraș, la un pahar, am tendința să fumez. Și În vacanțe, uneori. — Spune-mi că nu fumezi de față cu Amy, Îi cer eu cu severitate. — A, Doamne, nu! Ce-ți Închipui că sînt eu? Vreo mamă denaturată? Nu, ești o mamă grozavă, Îi răspund clătinînd din cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
rețin un rînjet. — Nu, serios. M-am lăsat de ani de zile, dar mai fumez cîte o țigară cînd și cînd. Dacă sînt În oraș, la un pahar, am tendința să fumez. Și În vacanțe, uneori. — Spune-mi că nu fumezi de față cu Amy, Îi cer eu cu severitate. — A, Doamne, nu! Ce-ți Închipui că sînt eu? Vreo mamă denaturată? Nu, ești o mamă grozavă, Îi răspund clătinînd din cap. Scuză-mă, n-ar fi trebuit să vorbesc așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
n-ar fi trebuit să vorbesc așa. — E OK. Trebuia să Întrebi. Stinge țigara și o ascunde sub niște crenguțe. Deci, ce se Întîmplă Între tine și Dan? — Cum adică, ce se Întîmplă? Nimic. — Da, sigur. Iar eu n-am fumat adineauri, ți s-a năzărit ție. Nu mă pot abține să nu izbucnesc În rîs. — OK, zic. Ne-am certat foarte tare azi-noapte și nici unul nu e dispus să-și recunoască greșeala, așa că scuzele se lasă așteptate. În clipa asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
incapacitatea de a Înțelege. Socrul meu? Ești sigură? — O, nu fi caraghioasă, pufnește ea. Eram cu toții pe jos de rîs. Ar fi mai bine să ne Întoarcem Înainte să vină Trish să ne caute și să mă miroasă că am fumat. — Chiar ți-e frică de ea? Întreb eu rîzÎnd. — Hai să zicem așa, propune Lisa. De Crăciun, Andy mi-a cumpărat un guler de blană. — Credeam că Îți luase o brățară. — Neah. M-am dus și mi-am luat singură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
nu mi-ar cumpăra niciodată un guler de blană. — Uite cum stă treaba. Țin mult la ea, dar sîntem firi diferite. — Știu, știu. Și ai dreptate. Probabil că te-ar face cu ou și cu oțet dacă ar afla că fumezi, chiar și numai În perioada vacanței. Cu toate astea, zic eu, ridicîndu-mă și scuturînd iarba de pe mine, tot nu-mi vine să cred că nu știam asta despre tine. Lisa se ridică și ea, ascunzînd chibriturile În nodul de la sarong

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

păcate destul de strâmbi, ca nu cumva să fi rămas Între ei vreo urmă de mic dejun, apoi surâse. Fii mereu optimist. Ține minte, visele sunt singura marfă care nu se depreciază niciodată. Șeful escortei era rezemat de portbagajul Lanciei - și fuma, cufundat În gânduri. Dar când personalitatea sa ieși dintre hortensii, Antonio se desprinse brusc de lângă mașină, se asigură că nimeni nu-i Întinsese vreo cursă printre palmierii și magnoliile grădinii, iar apoi Îi veni În Întâmpinare, talonându-l Îndeaproape, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
faceți-mă să arăt mai tânără. Profesorul Ferrante Își Începu examenele pe la ora zece și jumătate, cu o oră mai târziu decât anunțase. Studenții Înscriși pe listă - mai bine de două sute - zăceau În atitudini descompuse pe băncuțele din hol. Unii fumau, alții răsfoiau cu disperare cursurile, căci unul dintre examinați, ieșind, Îi asigurase că asistentul - hamalul profesorului din vremuri imemorabile, Încâinit de atâta așteptare a unei catedre - nu punea Întrebări doar din texte, ci se axa mai mult pe temele de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Întâmpla nimic, trase un șut mașinii. Păhărelul Începu să se umple. Câteva picături negre cu aspect veninos Începură să se prelingă prin tub. Când operatoarea de la postul 13 trecu prin fața ei - impregnată de nicotină de la țigara pe care tocmai o fumase pe ascuns la toaletă - o abordă și, chiar dacă avea senzația clară că aceasta Încerca să o evite, o Întrebă dacă primise mesajul. — Da, slavă Domnului, răspunse fata, altfel nu știu cum m-aș fi descurcat. Am făcut deja rezervare la restaurant pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
În case, nici În gări, nici În cinematografe. Kevin nu făcea niciodată pipi la școală, căci se rușina să fie văzut cu pantalonii În vine și cu fesele goale. Paznicul Guglielmo, condamnat să controleze băile, Își luase liber ca să-și fumeze țigara În bună pace. — Dă-mi-l pe Totti, porunci Anzalone. — Prima dată arată-mi c-c-câte-mi dai În schimb, răspunse Kevin bâlbâindu-se. Figurina cu căpitanul blond era printre cele mai rare. Și el o avea. — Ce tâmpit ești! râse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
și orgoliul inutil. Sărmana Emma, frumoasă În ultima ei zi, așa cum n-a mai fost de ani de zile - neștiutoare, palidă, nehotărâtă, cu eșarfa portocalie atingând trotuarul, mâinile subțiri ce sâcâie Într-una fermoarul poșetei: voia s-o deschidă ca să fumeze o țigară, dar se Înțepenise. Antonio cunoștea poșeta aceea violetă, Îi cunoștea toate hainele. — Mă bucur pentru tine, Îi spuse el rece. Felicitări. Dar eu lucrurile vreau să le pun totuși la punct. Copiii mei trebuie să aibă ce-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
să-i urmeze Îndemnul. Poate că - În ciuda evidentului hematom, femeia aceasta era o mitomană care, din răzbunare sau din cruzime, acuza un agent principal de poliție. Denunțul ei era oricum deplorabil. Emma Tempesta părea destul de instabilă emoțional, În timpul redactării denunțului fumase trei țigări. Întrebată ce profesie avea, refuzase să spună, pentru că o persoană nu este reprezentată de meseria pe care o face. Întrebată dacă Îi oferise lui Buonocore vreun motiv pentru gelozia lui violentă, răspunsese cu dispreț că ei reacționau exact

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
și cu gemulețele lipite cu scotch. Aceste marionete somnambule și hipnotizate de muzică Îi sunt prieteni. Fete cu câte șapte cercei Într-o ureche și adolescenți cu capetele acoperite de tărtăcuțe din lână cu dungi verzi și galbene. Liceeni care fumau prima lor marijuana cu o atenție pe care nu o acordau examenului de bacalaureat. Studenți abandonați lângă piloni, studenți străini care conversau urlându-și În urechi. Bob Marley surâdea din centrul unui poster atârnat pe peretele din fund, de sub inițiala

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624

și-ar fi subțiat buzele și ar fi spus, scoțând o peltea întinsă de la a la î, n-am idee unde a plecat dânsul. Bine, asta își închipuia Giulia. În realitate, Ancuța știa că Andrei se trezise de-o oră, fumase cinci țigări și acum urca în Logan, să vină la serviciu. Și, într-adevăr, a apărut în câteva minute. Cum a intrat pe ușă, Giulia s-a ridicat și l-a sărutat pe obraz, în timp ce spunea un ciao, Andrei, sonor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-i îndeplinească lui Cristi toate dorințele. Îi plăcea să meargă ori pe unde o ducea el, prin cârciumi sau pe la chefuri, unde se îmbăta toată lumea și dansau pe manele, îmbrăcați doar cu costume de baie ori topless, îi plăcea să fumeze țigările pe care i le aducea el și să se sărute până îi dădea jos toate hainele. Dar nu-i plăcea când se urca pe ea. Îl strângea în brațe și se mișca pentru că îl auzea spunând mișcă-te, fă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
atunci. Stătea în sufragerie, la masa lui de stejar, pe care i-o adusese taică-său de la Ministerul Culturii. Îi plăcea să stea cu coatele pe masa grea și lustruită, care îi dădea un sentiment de siguranță și de autoritate. Fuma și scria din când în când povești scurte, care îi treceau prin minte ca niște avioane, cu mare viteză. Scrisese povestea lui Carol, se gândise la povestea lui Dănuț, apoi scrisese povestea despre Giulia-nimfomana. În această marți a așteptării de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473

treaba lor, începând de atunci Prodan n-a mai lovit pe nimeni, patrula doar în urma noastră, uitându-se cum lucrăm. Între timp, muncitorii întinseseră o pătură pe jos, lângă unul dintre excavatoare, tolănindu-se pe ea, muncitorul pe nume Traian fuma, iar muncitorul pe nume Feri mesteca nu știu ce, am văzut asta când am întors o dată capul, apoi s-a pus și Prodan lângă ei, în urma noastră rămânând să patruleze doar frate-su, iar când m-am uitat a doua oară, atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
cine-i, încercam deja să ghicesc, mi-a acoperit bine ochii, nu vedeam chiar nimic, avea o mână destul de mare, mi-am dat seama din prima, iar degetele-i miroseau a tutun, deci Janika nu putea fi, pentru că el nu fuma niciodată, nici Feri, pentru că el era plecat pentru o săptămână la bunici. E-n regulă, am zis, Laci, dă-mi drumul, vezi că te-am ghicit repede, însă palmele celuilalt mi-au rămas în continuare lipite de ochi, ba parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
organul sexual feminin făcut din material plastic și că arată exact la fel ca originalul, dar, bineînțeles, nu l-am văzut nicăieri, probabil era încuiat în dulapul de jos, mă uitam, deci, la mulaje fără să spun nimic, iar Vasököl fuma în tăcere, nu știam ce-are de gând, așa că am început să mă-ngrijorez tot mai mult, și atunci am auzit că sună de intrare, și știam că începe ora de fizică, și am vrut să mă ridic de pe scaun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
împrumutat lui Vasököl mașina lui personală, iar Vasököl mi-a dat voie să stau în față, niciodată până atunci nu mai stătusem în față, iar acum nu puteam savura situația, pentru că mă gândeam tot timpul la Feri, iar Vasököl a fumat tot drumul și n-a scos o vorbă. Școala șaișpe, unde avea să se desfășoare concursul, nu era departe, am ajuns repede și, înainte să coborâm, Vasököl mi-a mai arătat o dată ventilul, iar eu am dat din cap, însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
ridicat din poziția de tragere, deci urmam noi, cei din tura a doua, așa c-am pornit-o și eu într-acolo, și i-am mai văzut pe profesori stând de vorbă în fața intrării în școală, era acolo și Vasököl, fuma în continuare, iar când m-am uitat la el, parcă a simțit, că s-a întors spre mine, zâmbind și făcându-mi semn cu mâna în care avea țigara, cealaltă mână și-o ținea în buzunar, știam că are ventilul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
și atunci, în timp ce mă cățăram, m-am uitat în sus, și printre scândurile podelei de la postul de observație am văzut că acolo sus e cineva, era Remus Frunză, ghemuit într-un colț, pe un morman de frânghii, am văzut că fumează, fața îi era roșie de vopsea, și se uită fix la mine prin fanta dintre scânduri, asta m-a mirat foarte tare, pentru că până atunci crezusem că luptase și el alături de ceilalți, în lan, și atât de tare m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
s-au accelerat, devenind sacadate, dar ciorapii tot n-a vrut să și-i dea jos, se plimba numai prin cameră, o dată a scăpat ziarul pe jos și s-a aplecat să-l ridice, apoi și-a aprins o țigară, fumând așa multă vreme, i se putea vedea fața de-aproape, era foarte rujată, ei, și atunci au început să pâlpâie în sală luminile, și atunci i-am spus lui Feri că trebuie s-avem grijă, că generatorul face figuri, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]