8,881 matches
-
îmi era așa încărcată de sarcasm încât a urmat un schimb de priviri tulburate. Când și când simțeam cum mă străbat izbucniri neașteptate de nervi, atât de intense încât aproape că mă ardeau, stârnindu-mi pe buze cuvinte saturate de furie. —Eh, nu, dă-i drumul, a zis Lauryn. Teenie m-a ajutat să desfac cutiile și să așez produsele în teancuri de-a lungul mesei de consiliu, iar Brooke, ce-i drept, pusese deja o sută cincizeci de comunicate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Neris Hemming de îndată ce am ajuns acasă, dar un mesaj de întâmpinare m-a anunțat că aveau program de luni până vineri, de la nouă la șase. Am trântit telefonul în furcă mult prea tare și, într-un acces din acela de furie oarbă, am strigat: Oh, Aidan! M-a copleșit un potop de lacrimi și am început să tremur de frustrare, de neputință și de o dorință sfâșietoare. Câteva clipe mai târziu, mi-am șters lacrimile și am zis smerită „Iartă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Noi doar... —Vă consolați reciproc. Știu. A spus-o în așa fel încât a sunat de-a dreptul sordid. Singura consolare pe care mi-o oferea Mitch era aceea că înțelegea cum mă simt. M-a năpădit un val de furie și îmi stătea pe limbă să-i spun vreo două. Am zbierat la Ornesto, dar într-un fel șoptit pentru că eram în public: —Cum îndrăznești? Eram aprinsă la față și îmi ieșiseră ochii din orbite. A făcut un pas mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am lăsat capul în jos și m-am uitat lung la ele. Apoi am întrebat: —V-ar deranja dacă am aprinde o lumină? Nu de alta, dar nu-mi văd cărțile. Cu mișcări abrupte, Joey a sărit, a apăsat cu furie pe întrerupător și s-a aruncat la loc pe scaun. —Mulțumesc, am murmurat. La lumina becului, toate florile și lumânările și căpșunele și ciocolatele au părut deodată puțin stânjenite. Bănuiesc că vrei să opresc și muzica să te poți concentra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am prins! M-ai trage de cravată... —...Exact! În cadă... —...Oau. Marfă... —Deloc. Ai face ca toți dracii. Ai striga „Pentru Dumnezeu, ăsta e costumul meu Hugo Boss. Cu ce dracu’ mă mai îmbrac la serviciu?“ În timp ce vorbeam, răscoleam cu furie printr-un sertar, în căutarea unui sutien. L-am găsit. —Uite. Aidan a arătat spre prohabul lui. Părea să sugereze că se petrece ceva în acea zonă. L-am ignorat și am continuat. —Ai spune „Ar fi cazul să ștergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Băga-mi-aș, băga-mi-aș, băga-mi-aș. Zice că nu poate veni la prezentare, a spus Franklin, foarte tare. Are o programare la doctor. E ceva ginecologic. —Ginecologic? a întrebat Ariella. Face un avort? M-a privit cu furie, învăluită în albastru cobalt și pernuțe pentru umeri. —O să chiulești de la oferta mea pentru Formula 12 pentru un nenorocit de avort? — Nu. Oh, Doamne, nu, nici gând. Eram îngrozită de beleaua în care mă băgasem, îngrozită de furia ei, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
privit cu furie, învăluită în albastru cobalt și pernuțe pentru umeri. —O să chiulești de la oferta mea pentru Formula 12 pentru un nenorocit de avort? — Nu. Oh, Doamne, nu, nici gând. Eram îngrozită de beleaua în care mă băgasem, îngrozită de furia ei, de minciunile mele, de ceea ce dezlănțuisem. Și va trebui să născocesc și mai multe minciuni. Și s-o fac rapid. Este, hm, ceva pe colul uterin. —E cancer? Și-a înclinat capul întrebător și m-a privit un lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu gura căscată. M-au năpădit un șuvoi de emoții în care se împleteau revolta, dezamăgirea și speranțele înșelate. Spre deosebire de accesele ocazionale de supărare cruntă, care îmi treceau de obicei după o propoziție sarcastică, m-a copleșit un val de furie incandescentă, acumulată îndelung - nu față de Neris, ci față de Aidan. —De ce nu vrei să vorbești cu mine? am zbierat. De ce mă eviți la fiecare afurisit de pas? Ți-am dat toate șansele, futu-i! (Îmi smulgeam părul din cap.) Și de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să RĂMÂI, dar n-ai ținut îndeajuns la mine, nu m-ai iubit îndeajuns, erai mai preocupat de PROPRIA PERSOANĂ. În cele din urmă, am rămas fără cuvinte și am strigat în pumni, iar și iar, încercând să-mi descarc furia, până când am răgușit. Nu puteam să rămân în apartament: era prea mic pentru starea de agitație în care mă aflam. Văzând roșu dinaintea ochilor, am luat-o spre ușă. Trecând pe la calculator, am văzut că primisem un nou mail. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
smulgeam hainele și îi strigam: —Trage-mi-o, trage-mi-o. Ce îți pasă? Doar ești bărbat. Nu trebuie să fii implicat emoțional. Doar trage-mi-o! Mă trântisem, goală, pe patul lui și zbierasem: Haide! Voiam să îmi alunge furia, golul, deznădejdea. Voiam să alunge umbra soțului meu mort spre a nu mai simți durerea. —A venit taxiul. Răsărea soarele și totul era cufundat în liniștea zorilor în timp ce parcurgeam drumul spre casă. Deși nu băusem un strop în ziua dinainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fie acasă. L-am sunat acasă și a răspuns mesageria. Nu-mi venea să cred. Pur și simplu nu-mi venea să cred. Aveam nevoie să fac asta. De ce îmi erau puse atât de multe piedici? În plin acces de furie, mi-am amintit de ceva. Cu mâinile tremurânde, mi-am înșfăcat poșeta și am răsturnat totul dinăuntru pe treapta de la intrare, răscolind prin grămezile de nimicuri, căutând acel petic de hârtie. Nu credeam că o să-l găsesc, sincer. Deși era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Leisl. În prima duminică, m-a sunat Mitch. —Ți-am simțit lipsa azi, copilaș. Cred că o să iau o pauză o vreme. Cum a mers cu Neris Hemming? —Prost și nu vreau să vorbesc despre asta. Tăcere. — Se spune că furia poate fi benefică. E o altă etapă în procesul de doliu. —Nu sunt furioasă. Mă rog, eram, dar nu din motivele pe care și le închipuia el. Nu avea nimic de-a face cu nici un proces de doliu. — Așadar, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Aidan. Gaz era scandalizat. —Știu. Nu-mi pasă. A avut un copil cu o altă femeie. —Dar... — E furioasă pe el pentru că a murit, a explicat Rachel. —Dar Aidan n-a avut nici o putere să împiedice asta, a zis Gaz. — Furia ei este lipsită de logică, dar nu mai puțin justificată. În acel moment, am avut cu adevărat sentimentul că mă aflu într-un episod din Star Trek. —Dar Aidan n-a avut nici o putere asupra propriei morți, a repetat Gaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
s-a strâmbat mama. Ei bine, am trăit s-o aud și pe-asta. Cu pastorul pe de-o parte și cu mazărea dulce pe de alta, n-o să vină nimeni din partea mea. Nu că aș vrea să fie acolo. Furia maică-mii a dat tonul pentru ce mai rămăsese din sărbători. Ce a înfuriat-o și mai tare a fost că nici măcar nu dispunea de opțiunea de a influența decizia lui Rachel amenințând-o că își retrage fondurile, pentru că Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fiecare dimineață, la ora muezinului, urca pe acoperișul casei, una dintre cele mai înalte din oraș, nu pentru a-i chema pe credincioși la rugăciune, așa cum o făcuse vreme de ani de zile, ci pentru a scruta în zare obiectul furiei sale întemeiate. Uitați-vă, le striga el vecinilor lui încă adormiți, acolo vi se construiește mormântul, pe drumul spre Loja, iar voi stați aici culcați, așteptând să vină să vă îngroape! Veniți să vedeți, dacă Domnul vrea cu adevărat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
era vorba de carne sau de trufandale; dăruia însă întotdeauna cu măsură și modestie, căci orice dărnicie însemna o provocare, orice bunăvoință - o umilire. Iar când populația capitalei, ajunsă la capătul puterilor și al iluziilor, și-a manifestat în stradă furia și confuzia, iar o delegație s-a dus la sultan spre a-l soma să pună capăt războiului în orice mod, tata a acceptat să se alăture reprezentanților cartierului Albaicin. Astfel că, atunci când îmi povestea despre căderea Granadei, istorisirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fuseseră izolați într-o închisoare; se puteau duce la piață și se puteau plimba uneori în grupuri mici pe străzi, însoțiți totuși de gărzi care aveau sarcina de a-i supraveghea și totodată de a-i apăra de accesele de furie ale câte unui soldat beat sau ațâțat. În cursul uneia dintre aceste preumblări i-a fost arătat tatei, în ușa unei taverne, un marinar genovez pe seama căruia întreaga Santa Fe făcea glume. Era numit „Cristobal Colón“. Voia, zicea el, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
chiar acum că am fost nevoit să aștept ani buni până să pot cunoaște adevărul despre cele petrecute în ziua aceea. Îmi amintesc doar că, plecând de acolo, mama și cu Sara bombăneau necontenit, dar că, între două izbucniri de furie, făceau schimb de glume și râdeau zgomotos. Îmi mai aduc de asemenea aminte că auzisem vorbindu-se în încăpere despre al-Amira, Prințesa. Era un personaj bizar. Văduvă după un văr al sultanului, meșteră în toate științele oculte, ea întemeiase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
oraș nu vorbea decât despre acest incident. Lui Zeruali însuși, vorbele șeicului i-au fost repetate întocmai. Pe dată, a trimis după tatăl meu, a insultat în fața lui întreaga Granadă și pe toți andaluzii, l-a înștiințat, bâlbâindu-se de furie, că nu se mai punea problema vreunei înțelegeri, vreunei căsătorii, și în nici un caz a creșterii de viermi de mătase, că-l soma să restituie neîntârziat dinarii pe care îi dăduse avans, că măsurătorul și toți ai lui aveau curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tău. Are relații la palat. El va putea s-o aducă înapoi. M-a prins de mânecă și m-a tras îndărăt. — Liniștește-te, ai mâinile julite. Brațele mele căzură greoi peste umerii Wardei, pe care am strâns-o cu furie, fără să-mi descleștez pumnii, de parcă aș fi continuat să izbesc în pereți. S-a lăsat moale în brațele mele. Lacrimile îi curgeau pe gâtul meu; părul ei îmi cădea peste ochi, nu mai respiram decât suflarea ei fierbinte, umedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
orice persoană care mănâncă la masa lor, care acceptă de la ei cel mai mărunt dar sau care stabilește cu ei legături de familie, devine complice la hoțiile și la nelegiuirea lor. Răspunsul meu a fost însoțit de o izbucnire de furie: — Prin cuvinte de soiul ăsta au pornit toate războaiele care au distrus țările islamului. De altfel, poți să stai liniștit, sultanul nu m-a poftit la masa lui, nu mi-a oferit nici un dar și nici nu mi-a acordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
afle părerea. — Nu putem totuși s-o lăsăm la nesfârșit pe Mariam printre leproși! Din moment ce intervențiile noastre n-au dus la nimic, ce sugerezi să facem acum? Habar n-aveam, astfel că răspunsul meu a venit și mai plin de furie: — De fiecare dată când mă gândesc la ea, de patru ani victima celei mai mârșave nedreptăți, îmi vine să-l apuc de beregată pe Zeruali și să-l sugrum cu mâinile mele, ca și pe complicele lui, șeicul leproșilor. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vei povesti fiilor tăi într-o zi că șeriful șchiop era prietenul tău, că a poposit în casa ta și că a fost preocupat de soarta surorii tale. Însă atunci, eu nu-mi voi mai aminti. Tremuram amândoi, el de furie nerăbdătoare, eu de teamă. Mă simțeam amenințat, căci, dat fiind că-l cunoscusem înainte de perioada lui de glorie, eram într-un fel proprietatea lui, la fel de îndrăgit, disprețuit și detestat cum fusese pentru mine vechea-mi manta albă cârpită în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Roșie, așa cum am scris în Descrierea Africii. Avea cu adevărat o barbă foarte roșcată, de culoare naturală, dar și din pricina henei, căci omul trecuse de cincizeci de ani, arăta și mai bătrân încă și nu părea să reziste decât datorită furiei de a învinge. Șchiopăta tare și avea mâna stângă din argint. Își pierduse brațul chiar la Bougie, la un asediu mai vechi care se isprăvise printr-un dezastru. De data asta, bătălia părea mai bine pornită. Ocupase deja vechea citadelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
taberei sale două stindarde, unul alb, celălalt roșu, făcând astfel cunoscut oamenilor săi că răzbunarea era de acum împlinită și că măcelul trebuia să înceteze. Era și timpul, căci, dacă represaliile s-ar mai fi prelungit câteva zile cu aceeași furie, Marele Turc n-ar mai fi cucerit în țara asta decât un imens câmp de cadavre. De-a lungul acelor zile însângerate, Nur se rugase necontenit pentru victoria lui Tumanbay. Propriile mele sentimente nu erau prea diferite. Faptul că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]