4,454 matches
-
așa, îi spun, casca asta se asortează la fel de bine și cu ochii dumneavoastră, doamnă. Doamna Teona așază țigara pe marginea scrumierei, se ridică de pe scaun, face un gest scurt, devenit reflex, de trecere a palmelor peste coapse, să-și aranjeze fusta, apoi întinde mîna spre mine: Îmi dai puțin casca? Ia casca din mîna mea, merge la fereastră și se uită spre porțiunea de perete dintre un dulap metalic și rama ferestrei. O urmez, ajung în spatele ei și descopăr că pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
șantier" a trecut, surîde doamna Teona, ridicîndu-se și ea de pe scaun, lunecîndu-și din nou palmele peste coapse, de data asta cu o mișcare mai lentă, ca și cum ar fi vrut să-și lase toată durerea din palme pe luciul fin al fustei. Mă retrag doi pași, pînă ajung cu spatele lipit de ușă, în timp ce doamna Teona vine spre mine, întinzîndu-mi mîna, cu grație împărătească. Pe deseară, Mihai... Voi cumpăra o sticlă de vodcă rusească și două pahare cu sticla groasă, pentru vodcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cîte puțin tot ce am adunat... Tot cît am adunat pentru tine. Vreau... vreau să-ți dăruiesc totul, odată, ca o explozie... Te rog!... Se retrage doi-trei pași, scutură din cap înfrigurată, palmele ei își lasă iar durerea pe luciul fustei, în timp ce ea îmi surîde cu toată fericirea revărsată în ochi și pe buze: Atunci... pe deseară, Mihai! Te aștept... Îmi promiți că vii? Ce straniu a pătruns în mine acest "îmi promiți că vii"!... Ceva între rugăminte și ordin. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
așternută pe pat. Abia acum, privind-o atent, observ că e îmbrăcată într-o bluză bleu, care îi lasă pieptul să se arcuiască frumos femeile blonde au cei mai frumoși sîni! -, mijlocul, rotund, e strîns de bluza coborîtă puțin peste fusta neagră, iar picioarele, cu genunchii rotunzi, alăturați, stau într-o parte, lîngă pat, cu cizmele, din piele neagră, strîns lipite. Nu trebuia să-mi spui, Mihai..., murmură Cristina, continuînd să privească mocheta. De cîte ori venea la București, Brîndușa trecea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o înving pe femeia asta, să mă știu puternic, să-mi satisfac orgoliul și dorința posesiunii!... Din clipa asta sînt satană. O strîng mai cu putere în brațe. Brusc, picioarele ei încremenesc așa, cu genunchii îndoiți, cu coapsele strînse în fustă, pe care o simt lunecîndu-i spre șolduri, împinsă de picioarele mele. Întregul ei trup a încremenit. PARTEA A TREIA Sub pieptul meu, simt inima Cristinei bătînd tot mai rar, împăcată. Pieptul i se mișcă puțin, strivit de greutatea pieptului meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să rîd: "am reușit deci!" Mă întorc spre cameră... Nemișcată, așa cum au lăsat-o brațele mele, Cristina stă întinsă pe pat, cu capul îngropat în pernă, buclele blonde răvășite, ochii închiși, brațele fără vlagă, căzute lîngă corp, picioarele desfăcute, iar fusta ridicată mult, deasupra genunchilor. Ochii mei o măsoară de cîteva ori, aștept o reacție din partea ei, dar nu-i văd decît pieptul mișcîndu-se ritmic și degetele mîinii stîngi zvîcnind de cîteva ori. "Ce brută am putut fi!!", îmi spun și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
doar să-și subțieze buzele într-un surîs amar. Îi alint cu palma umărul, apoi brațul, palma mea trece de pe braț pe pieptul ei, îi atinge pieptul, coboară peste mijloc, și se oprește un timp pe coapsa stîngă. Îi privesc fusta ridicată și am o reacție de jenă la vederea picioarelor dezgolite. Prind între degete marginea fustei și o trag încet spre genunchi, acoperindu-i picioarele. Aștept un gest din partea ei, dar ea continuă să stea ca mai înainte, cu surîsul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
palma mea trece de pe braț pe pieptul ei, îi atinge pieptul, coboară peste mijloc, și se oprește un timp pe coapsa stîngă. Îi privesc fusta ridicată și am o reacție de jenă la vederea picioarelor dezgolite. Prind între degete marginea fustei și o trag încet spre genunchi, acoperindu-i picioarele. Aștept un gest din partea ei, dar ea continuă să stea ca mai înainte, cu surîsul amar încremenit pe buze. Mă ridic de lîngă pat, stau un timp în picioare, întrebîndu-mă ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
poți intra în baie, face ea un gest cu țigara spre ușa care desparte baia de cameră. Se poate întîmpla oricui să verse... Trage un fum din țigară, își trece mîna stîngă de cîteva ori prin păr, aranjîndu-și-l, își netezește fusta, scutură scrumul în scrumiera micuță de pe noptieră, își rotește privirea prin cameră, surîde cînd observă sacoșa cu casca de protecție în ea și devine gravă cînd privirea i se oprește asupra mea. Uneori, strînge ea din umeri, vărsatul are și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
De instalația aceea m-am ocupat înainte, muncitorii de-acolo mi-s prieteni... Ca să vezi! se miră doamna Cristina, aprinzîndu-și țigara. Nu știam că ești și sentimental... Credeți că vă prinde cinismul? Se ridică de pe pat, își trece palmele peste fustă, aranjîndu-și-o, își aranjează și bluza, oprindu-și un timp palmele pe mijloc, acolo unde a fost încleștat brațul meu, apoi merge la oglindă și-și trece de cîteva ori palmele peste buclele blonde, după care, cu un calm desăvîrșit, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îi sînt liniștiți și fața relaxată, sugerează un permanent semn de întrebare din cauza sprîncenei arcuite. Buzele, pline și conturate, îi sînt acoperite de trecerea ușoară peste ele a unui ruj sidefat. Mînecile bluzei stau trase în sus, spre coate, iar fusta aceeași fustă de dimineață, lungă și lălîie, ca o poală de babă vădană e acum strînsă pe coapse, coborînd pînă la jumătatea genunchilor. Întreaga ei înfățișare emană tinerețe. Tinerețe și feminitate. Aproape că simt nevoia s-o strîng mai tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
liniștiți și fața relaxată, sugerează un permanent semn de întrebare din cauza sprîncenei arcuite. Buzele, pline și conturate, îi sînt acoperite de trecerea ușoară peste ele a unui ruj sidefat. Mînecile bluzei stau trase în sus, spre coate, iar fusta aceeași fustă de dimineață, lungă și lălîie, ca o poală de babă vădană e acum strînsă pe coapse, coborînd pînă la jumătatea genunchilor. Întreaga ei înfățișare emană tinerețe. Tinerețe și feminitate. Aproape că simt nevoia s-o strîng mai tare de braț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îndreptat spre ea. Eu? se miră ea. Ce ți-am făcut eu?! Ce ți-a făcut doamna Brîndușa?! Spune-mi, o întreb pe un ton de zeflemea, spui "doamna Brîndușa" pentru că vezi în ea o doamnă, ori numai pentru că poartă fustă și nu mai este fecioară?... Doamne!... scutură Tamara din cap. Refuz să cred că tu ești același cu... ...cu prostuțul blînd, de pînă acum, dispus să spună vorbe de iubire femeilor neconsolate! îi strig cu furie. Nu, doamnă, v-ați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
țigări. Pe urmă a plecat, că era obosit de atâta alergătură prin oraș. Mâine are să aducă, sper, haine pentru Șucuran ca să-i completăm garderoba pe care am cercetat-o astă-seară, după plecarea lui Shaga: trei rochii frumoase, două superbe compleuri, fustă cu bretele și bluză, „bocanci“ Lapaut noi, ciorapi lungi și șosete de lână (trei perechi). Îți dai seama ce trusou și ce bucurie va fi pe ea. Ți-ar plăcea și îți va plăcea melodia „Pentru tine, draga mea“, pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Ai cuvântul meu. Afară se aude oprind o mașină de transport și Danny se uită repede pe geam. Hei, ți-ai mai luat ceva de la antichități? O oră mai târziu mă aflu în fața oglinzii, privindu-mă. Sunt îmbrăcată cu o fustă plină, înfoiată, din mătase aurie, iar în partea de sus am tricoul meu alb, care acum e de nerecunoscut. Danny i-a rupt mânecile, a cusut pe el chestii cu sclipici, i-a strâns tivurile, a creat linii acolo unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ce se îmbracă? o întreb. — Dumnezeu știe, spune Suze. Cu primul lucru care-i cade sub ochi, probabil. Îmi întâlnește privirea și eu îmi iau un aer plin de compasiune. Aseară, mama ei a coborât la petrecere îmbrăcată cu o fustă tiroleză și cu un pulover de lână cu model, de care avea prinsă o broșă uriașă cu diamant. Cât despre mama lui Tarquin, ce să mai zic - ea era și mai și. Nu știu, sincer, de unde o fi reușit Suze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
sunt otravă curată! Mami și tati! Cobor în grabă ținându-mă de balustradă și iată-i, în picioare lângă șemineu. Tati e în costum de zi, cu un joben sub braț, iar mami e îmbrăcată cu un sacou bleumarin, o fustă înflorată și pantofi roșu aprins, care nu sunt chiar același roșu cu pălăria. — Mami! — Becky! — Mami! Tati! Cobor în fugă și-i îmbrățișez pe amândoi odată, inspirând cu nesaț parfumul familiar de talc Yardley’s și de Tweed. Călătoria asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de familie. Pentru numele lui Dumnezeu, suntem aici fix de trei secunde. — Trebuie să discut câteva lucruri cu Luke, zice Elinor, luându-și geanta. Putem s-o facem în mașină. Se ridică și se scutură de o firimitură imaginară de pe fustă. Mi-a părut foarte bine de cunoștință, îi spune lui mami. — Și mie! exclamă mama, sărind și ea în picioare, într-o ultimă încercare de împrietenire. Ne-a părut foarte bine să te cunoaștem, Elinor! Am să iau numărul tău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de pe pagină, ca fulgii de zăpadă. O, Doamne. Fă să nu vadă... — Sephora... și Joseph... Nu-i nici o mirare c-am depășit creditul! Îmi aruncă o privire exasperată. Becky, contul ăsta am zis că e pentru cheltuielile casei. Nu pentru fuste de la Miu Miu! OK. Luptă sau fugi. Îmi încrucișez brațele și ridic bărbia spre el. — Așa deci... după părerea ta, fustele nu intră în cheltuielile casei. Asta vrei să spui? Luke se uită la mine ca la mașini străine. Normal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
depășit creditul! Îmi aruncă o privire exasperată. Becky, contul ăsta am zis că e pentru cheltuielile casei. Nu pentru fuste de la Miu Miu! OK. Luptă sau fugi. Îmi încrucișez brațele și ridic bărbia spre el. — Așa deci... după părerea ta, fustele nu intră în cheltuielile casei. Asta vrei să spui? Luke se uită la mine ca la mașini străine. Normal că asta vreau să spun! — Ei, uite, vezi, poate că asta e problema. Poate că noi doi trebuie să ne clarificăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Poate că noi doi trebuie să ne clarificăm un pic modul în care definim lucrurile. Am înțeles, zice Luke după o pauză, și un colț al gurii începe să îi pulseze ușor. Deci tu susții că, după părerea ta, o fustă Miu Miu e o cheltuială pentru casă. — Da... poate că da! E în casă, nu? E adevărat, stau pe un nisip mișcător. — Și, oricum, continuu repede. Oricum. Ce importanță are asta? Ce importanță are orice altceva în afara faptului că suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
bine! spun, ridicând din umeri. Dacă asta e definiția pe care vrei s-o folosești - îngustă și, sincer... destul de limitată, atunci foarte bine. Sună cineva la ușă și o deschid. În prag se află Danny. — Danny, după părerea ta, o fustă Miu Miu e sau nu o cheltuială pentru casă? întreb. — Categoric, zice Danny, intrând în sufragerie. — Vezi? spun ridicând sprânceana către Luke. Dar OK, mergem pe definiția ta... — Ați auzit? spune Danny mohorât. — Ce să auzim? — Doamna Watts scoate apartamentele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
YORK NY 10005 D-rei Rebecca Bloomwood Apt. B 11th Street 251 W New York NY 10014 21 februarie 2002 Stimată domnișoară Bloomwood, Vă mulțumesc pentru scrisoarea din 20 februarie. Din păcate, nu pot face nici un comentariu referitor la întrebarea dacă o fustă Miu Miu poate fi catalogată drept o cheltuială a casei sau nu. Al dumneavoastră, Walt Pitman Director Dept. Relații Clienți CAMERA LORZILOR COMISIA DE NOMINALIZĂRI FORMULAR DE NOMINALIZARE Vă rugăm să motivați pe scurt de ce considerați că sunteți eligibil(ă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o să am nevoie de ea! Eu sunt... logodnica! — Cine sunteți? Mă fixează alb. — Eu sunt... O, Doamne... Mă uit iar spre petrecere și o văd la un moment dat pe Robyn, îmbrăcată într-un top argintiu sidefat și cu o fustă vaporoasă. — Robyn! o strig, cât pot de discret. Robyn! Nu vor să mă lase să intru! — Becky! îmi răspunde Robyn veselă. Hai înăuntru! Pierzi toată distracția! Și îmi face semn veselă cu paharul de șampanie. — Vedeți? zic exasperată. Cei dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ai să știi, îmi spune întruna Cynthia, în timp ce asistenta se chinuie să atârne înapoi umerașele pe stativ. Tu doar... continuă căutarea. — Așa am să fac! spun fericită, trăgând pe mine o rochie fără bretele, cu dantelă și paiete și o fustă înfoiată. Ies din cabină și mă plimb ca la paradă în fața lui Suze. — E fenomenală! zice ea. E chiar mai cool decât aia cu breteluțe. — Nu-i așa? Dar parcă îmi place mult și aia cu mânecile de dantelă... Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]