4,465 matches
-
a fost Anna! Am fost încântată s-o văd. Nu numai fiindcă era drăguță, dar și pentru că, desigur, speram să-mi paseze ceva droguri după care tânjeam grozav. Ne-am îmbrățișat cu căldură, apoi Anna a călcat pe tivul de la fustă și s-a împiedicat. Cu toate că semăna foarte bine cu Helen, era micuță, avea ochii verzi și un păr lung și negru, Anna nu era la fel de sigură pe ea ca Helen. Tot timpul se împiedica de ceva, cădea și se lovea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din față avea o gaură prin care puteai să treci cu camionul. Pe față era dată cu un fond de ten ieftin, cu vreo câteva nuanțe prea închis pe care și-l întinsese cu stângăcie. Era mult prea grasă. Tivul fustei roșii și mult prea strâmte îi atârna descusut. Primul meu gând a fost: ce dezastru! Dar, la doar câteva secunde după ce făcuse cunoștință cu toată lumea, Francie arunca cu țigări în stânga și-n dreapta, glumea și părea foarte de-a casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tăgadă. Am fost cuprinsă de sentimentul familiar de teamă că frumosul Chris și-ar putea îndrepta atenția asupra ei. Francie se mișca aidoma unei zeițe. Nici măcar nu părea să remarce colacul de grăsime de pe burta care i se ițea din fusta îngrozitoare. în locul ei, mie mi-ar fi venit să mă sinucid. Am urmărit-o cu gelozie și l-am privit pe Chris care o privea pe Francie. Când a văzut-o pe Misty, Francie a chițăit ușor, după care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în niște cizme stiletto absolut oribile. La ședința de grup de dimineață purtase un costum business portocaliu, gen anii optzeci, cu niște umeri falși ca aceia purtați de jucătorii de fotbal american. La ședința de grup de după-amiază îmbrăcase o fustă sintetică și o bluză pe gât din lână roz. Francie etalase multe și diverse toalete, dar toate aveau câteva caracteristici comune: păreau ieftine, nu aveau măsurile potrivite și o făceau să arate alarmant de prost. — Am milioane de haine, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
praf și murdărie, am auzit pe cineva urlând: —Rachel, Ray-chel! Apoi: —Rachel! Vocea se apropia. Am localizat sursa, m-am întors în direcția aia și-am văzut-o pe Helen. Era îmbrăcată cu o bluză roșie cu volane și o fustă foarte scurtă. De gât avea atârnat un sombrero. Iar în mâini avea o tavă. —Ce faci aici? m-a întrebat ea. — Ce faci tu aici? am întrebat-o și eu. Aici lucrez, mi-a răspuns ea simplu. Atunci am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de asta. Așa că n-am fost obligată să mă agit prea mult probând haine pentru ca apoi să le arunc de pe mine. N-a fost nevoie să recurg la cârpe aruncate pe podea în timp ce următoarea era extrasă. Eram condamnată să port fusta de blugi lungă și un tricou scurt. Ceea ce m-a supărat. Și mi s-a părut jenant. Voiam să am ceva fantastic cu care să mă îmbrac. Asta până când mi-am dat seama că așa eram eu acum. Simplă, directă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
țină contabilitatea fraierilor și, normal!, ca orice întreprinzător să plătească impozit pentru veniturile rezultate din aceste activități. Este de la sine înțeles că legea trebuie aplicată întocmai și atât zodierii cât și futuroloagele care în marea lor majoritate sunt purtătoare de fuste crețe, vor avea nevoie de autorizație parafată de o comisie pentru a-și exercita meseria. Cred va fi nevoie de o comisie de validare a candidaților. Oare cine va face parte din această comisie, fără a fi acuzat de impostură
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ale lumii, 16 militari cu o asemenea înaltă calificare militară ar face un nucleu înarmat imbatabil care cu prima ocazie ar termina fizic, indiferent de consecințe, pe cheliosul din fruntea statului care i- a umilit impardonabil. Dar militarii aceștia în fuste în loc să moară încercând să scape țara de blestemul chiormanlâului, ar prefera să facă de râs armata română și să-și dea foc precum niște civili oarecare. Se pare că nici un marș de protest al militarilor nu ar prea avea mari
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
imediat la mine: „Să-ți fie dă capul tău, dă bafta ta, dă norocul tău șoșoiul, mamăăă, vrea să-mi dea carne dă șoșoi să mănânc”. O țigancă din grup, s-a repezit imediat spre mine, ca o arătare cu fustele fâlfâind și a luat imediat puradelul în brațe atrăgându-mi atenția ca să nu-i dau carne de „șoșoi” copilului, că are apoi ghinion și poate chiar să moară. Am întrebat-o atunci care este legenda cu „șoșoiul”, fiindcă eu deși
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
în cadrul unei sărbători agricole, s-a afișat programul: - ora 10.00 - prezentarea invitaților - ora 12.00 - prezentarea animalelor - ora 14.00 - masa comună Un interes deosebit, din motive aproape perverse, mi-a stârnit anunțul următor: - Intr-o croitorie de damă: Fustele se ridică zilnic între orele 10.00 si 14.00. Iar pentru a vă distra zilnic, nu aveți decât să intrați în diverse localuri si prăvălii unde puteți găsi nenumărate anunțuri precum următoarele: - Consumați cu încredere supă de pasăre vegetariană
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Își mai aprinsese o țigară și acum privea fumul albăstrui ce se ridica calm în aerul după-amiezii fierbinți. În clipa aceea, grădina de vară se umplu de zarvă. O ceată de țigani năvălise înăuntru: șase bărbați și patru femei cu fustele largi și înflorate, înconjurați de puradei ce alergau printre picioarele celor mari. Vorbeau tare și țipau unii la alții făcând o gălăgie de nedescris. Cei zece lipiseră trei mese una de alta și luaseră loc pe scaune. Copiii se fugăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai la vale, într-un luminiș printre copaci se ridicau câteva corturi din doc, învelite cu folie ca să le protejeze de ploaie. Adăpostit de bolovani așezați în cerc, un foc de vreascuri ardea vesel, păzit de două femei îmbrăcate cu fuste înflorate. Cu mânecile suflecate până mai sus de coate, una din ele mesteca într-un ceaun mare și afumat, așezat pe pirostrii deasupra focului. Mirosul plăcut al tocanei ce clocotea înăuntru, ajungea până la ei. Lângă mal, un grup de bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pereche de bătrâni inepți, „două dezastre morale și intelectuale”, Conu Leonida și consoarta discută. Precizarea înfățișării exterioare, foarte rară la Caragiale, accentuează nota de ritual domestic: „Leonida e în halat, în papuci și cu scufia de noapte, Efimița în comizol, fustă de flanelă roșie și legată la cap cu tulpan alb”. După câteva replici, înțelegem că dialogul e mai mult un monolog, că Leonida povestește Efimiței o istorie precum Jupân Dumitrache povestea lui Ipingescu. Cinstea, la care își ridică Leonida consoarta
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
amorțit ca lemnul. Zina se lăfăia pe vreo trei locuri, cu capul pe umărul meu și picioarele pe pervazul geamului. În lumina de pe peron i se disting labele picioarelor cu unghiile lăcuite, gambele sângerate de pișcăturile de țânțari, dezvelite din fusta de blugi - mai sus e în umbră, dar am avut tot timpul s-o observ în orele trecute ca să-i fac portretul din memorie. E înaltă sub un metru șaptezeci, față cu o conformație rotundă copilăroasă, unghiul drept dintre bărbie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
geografică a orașului lor le ajutaseră să-și formeze o părere, cât de cât, de cum ar trebui să se îmbrace, fiind mult mai apropiate de stilul occidental și nu purtau ca multe altele, un tricou alb, simplu, de bumbac, o fustă de stambă și espadrile în picioare. Oltencele se evidențiau prin limbajul corect pe care-l foloseau, prin agerimea minții, care de multe ori puneau în dificultate partenerul de discuție, erau foarte spirituale dar și foarte reci, hotărâte parcă, să nu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
înalturi. O lacrimă o împiedica să vadă clar tot ce o înconjura. Cât e de jalnic, se gândea ea analizându-l pe Mihai. Nu mă vrea, fiindcă nici măcar nu se ridică la înălțimea așteptărilor mele. E un copil care caută fuste, un ștrengar cu cel mai frumos zâmbet și cei mai albaștri ochi din câți există pe lume... Nu mai visa dacă ți-e greu! îi spuneam. Trezește-te și fii iar tu, fata cu privirile de gheață!... Dar era prea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
violet pe care intenționasem s-o port. Asta Înainte să-mi dau seama că Îmi aducea mult prea multe kilograme În plus. ― Accidentul ți-a afectat și vederea? țipă Maria. Arăți foarte bine cu ea. Pune-ți nenorocita aia de fustă și haide. M-am uitat nemulțumită la ea. Purta un top negru și o geacă de piele, o pereche de blugi Închiși la culoare - blugii mei, de fapt - și niște cizme Îngrozitor de scumpe pe care i le făcuse cadou un
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
cu ăștia. ― Nu, nu, nu, Maria, ești nebună. A ieși cu tine la Înghețată nu e o soluție pentru problemele mele. ― Cel puțin le-ai putea ignora pentru o vreme, spuse ea, zâmbind irezistibil În timp ce-și punea o fustă neagră. Dacă ții neapărat, o poți lua și pe Eliza. Sau pe oricare alta dintre prietenele tale ciudate. Am dat dezaprobator din cap. Cu siguranță nu intenționam să mai ies cu Eliza prea curând, iar de altă companie nu aveam
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
spus eu veselă. Cum a mers testul? Maria se uită urât la mine. ― Atât de bine, nu? ― Te urăsc, mormăi ea. ― Hei, nu e vina mea că... ― Răsucești cuțitul În rană! ― Ba nu... Bine. Poate făceam asta puțin. ― Îmi place fusta ta, am spus după câteva clipe, Încercând să schimb subiectul. ― Normal că-ți place! mă mustră ea. Tu mi-ai făcut-o cadou! ― Nu țipa la mine! Încerc doar să te fac să te simți mai bine. ― Ei bine, eșuezi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Oarecum, am mormăit eu. Ea ridică din sprâncene. ― Bine, da, am recunoscut. E chiar foarte...Înțelegi tu. Bianca chicoti. ― O, cu siguranță că Înțeleg! ― Nu-mi vine să cred că asta chiar costă bani, zise Maria uitându-se scârbită la fusta mini roz bombon pe care o ținea În mână. E absolut oribilă. ― Au și cizme asortate, am remarcat eu râzând. Am putea să ne luăm la fel și să ne spunem gemenele Barbie. Maria strâmbă din nas și agăță fusta
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
fusta mini roz bombon pe care o ținea În mână. E absolut oribilă. ― Au și cizme asortate, am remarcat eu râzând. Am putea să ne luăm la fel și să ne spunem gemenele Barbie. Maria strâmbă din nas și agăță fusta la loc pe umeraș. ― Ți-am spus că e o idee proastă să mergem la cumpărături după școală, i-am zis eu. Nu numai că au haine oribile, dar trebuie să fiu undeva la cinci. Cu cine te vezi? Întrebă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
câteva minute vei avea o Întâlnire cu un tip grozav. Am zâmbit. Avea dreptate. ― Mă duc acasă, spuse ea și mă Îmbrățișă. Distracție plăcută! M-am uitat câteva secunde la reflexia mea În geam Înainte să intru. Arătam binișor În fusta neagră a Mariei, deși mă simțeam parcă prea scundă fără tocuri. Picioarele mele nu puteau suporta Încă chinul de a se cocoța pe ele. Mi-am amintit de toate perechile minunate de cizme și pantofi care fuseseră exilate În debara
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ne mai păsa de nimic. ― Trebuie să o sun pe Angela, am spus printre lacrimi. Și apoi, cu un singur telefon, m-am transformat În cea mai fericită fată din lume. Aveam să fac parte din spectacol, așa cum fusese menit. Fusta neagră de mătase mi se zbătea În jurul gleznelor În timp ce alergam de la studioul de balet către casă. Reîncepusem antrenamentul de numai câteva zile și, deși mai erau patru săptămâni până la spectacol, Îmi era Îngrozitor de frică că nu aveam să fac față
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
plăcere, spuse el. Și, oricum, nu e chiar un cadou. Mă sărută ușor pe obraz, dar tot mi-am ferit buzele. Îmi plăcea să mă joc și el știa asta. ― Mă Întorc imediat, spuse el. ― Bine, am spus, strângându-mi fusta lila În jurul gleznelor. Te iubesc, am adăugat, mișcând buzele fără să scot un sunet după ce m-am asigurat că nu mă vedea. M-am ridicat Încet și am Început să mă uit prin camera lui dezordonată. Avea multe cărți. Teancuri
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Ok, atunci eu am plecat. Cu siguranță știa exact ceea ce urma să se Întâmple. ― Așteaptă! am țipat după ea. Fir-ar să fie! M-am ridicat Înjurând În șoaptă, mi-am tras pe mine o bluză gri Împletită și o fustă la limita lungimii admise, m-am dat cu ruj În timp ce Maria mi-a pieptănat și prins părul și mi-am Îndesat În geantă toate caietele de pe birou. Totul a durat mai puțin de zece minute, ca de obicei. ― Dacă ai
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]