4,151 matches
-
capcane de fulgi de nea în ochi, n-a mai fost demult atât de acaparatoare... Pământul o primește atât de molcom și o îmbrățișează cu tandrețe, iar eu îi simt gustul pe buze: atât de candidă și, totuși, rece! Îndepărtez gerul doar cu un semn de iubire când suntem amândoi îmbrățișați. Căldura ce emană din trupu-mi, ca blana de hermină, Ți-l acoperă pe-al tău, ca o primăvară fremătândă. Și-atunci, ca prin minune, ne naștem două crengi gata înmugurite
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
10 Uneori poposim în dreptul unei ferestre să privim înăuntrul ei, curioși. Ne vedem chiar pe noi, deformați, în oglinda ei. Dacă ne străduim să vedem dincolo de ea, putem asista la răstignirea noastră... Nopți de ianuarie În nopțile lui ianuarie cu ger și alunecuș, natura parcă-i moartă, în jur totul stagnează. Afară este liniște, îngerii și-au făcut culcuș Pe-acoperișul lumii, de-acolo ne veghează. Pe cer nu sunt stele și nici luna nu apare; totu-i ascuns sub vălul
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
corpul, că îmi bate ostentativ la poarta inimii. Acolo, am pus de pază primăvara de când m-am născut, nu poate să pătrundă nici cel mai mic gând negativ. Mai bine să-mi implodeze inima de iubire și îmbobocire, decât de gerul iernii care vrea să mă învingă. Am să lupt alături de darurile primăverii și am s-o izgonesc din mine ca pe o vicleană vrăjitoare ce vrea să-mi pună aripi de gheață să nu mă mai pot ridica. Până și
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
lui de locul unde ne aflam. Drept înainte, a treia la stânga și a doua la dreapta. Trebuia să reușim. Dar Patrick se mișca din ce în ce mai încet. De-abia mai mergea și devenea din ce în ce mai greu. A început să mă doară brațul. În ciuda gerului, eram transpirată. Tocmai făcusem la stânga și ne pregăteam să traversăm, când am simțit că îmi scapă. L-am apucat de haină, dar prea târziu și n-am avut destulă forță să-l țin să nu cadă. Picioarele i s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
rămas și n-are rost să mă pierd în tot felul de gânduri negre. — Nu pot să cred! zice Daisy. Ne-am cuibărit pe canapea, în pijama, bând margarita de căpșuni. Ne prinde foarte bine pentru că e groaznic de cald. Ger să fi fost, tot asta am fi băut. Daisy crede în puterile curative ale acestei băuturi. Chiar și culoarea este în ton cu nuanțele din apartament, care e amenajat în stilul Girlie Central. Parcă ar fi coperta revistei Flower Power
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
printre românii deportați în '42 în mama lor, Rusia, unde, ca să reziste frigului, mânca usturoi, era încărcat prin toate buzunarele și căptușelile cu chibrituri, avea untură în bășici de porc, unguent pentru piele la -78o când și cerul crăpa de ger și stelele cădeau bucăți de-a valma. F ocul își ridică limbile verzi, întâi prelingându-se timide pe pământ ca apoi, copilăroase și zburdalnice, să se ridice observând și încercând să înțeleagă Lumea. Și Lumea nu era decât chipul spionului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
culoarea Lunii, dar Niftode îl contrazicea, pe când își hârjâia spinarea de stâlpul cortului, pentru că porumbul de pe spate năpârlise și îi creștea altul, nu, zicea el, zornăind boabele de tăciune că pe niște zaruri de os, eu cred că e limba gerurilor, de-aia vorbesc scurt ca să nu răcească. Se auzea bocănitul cizmelor rusești în foișoarele acoperite cu zăpadă din trecut, în timp ce noi ne strecuram în șir indian prin noaptea de vară a grânelor noastre frumos foșnitoare. Dar nu vântul vălurea grâul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
făcuse prizonierul propriilor mele controverse. Un hățiș țesut încet și sistematic destinat mătăsii celei mai fine, dar fără să-mi dau seama că țesătorul eram eu. De ce mă cauți Mioara? Îmi caut sufletul, nu e la tine? Era iarnă și gerul pictase gratii de gheață pe geamuri. De ce te întorci, iarnă? am întrebat-o. Mi-e dor de Brăila! Oriunde m-aș duce, mă cheamă. Ție ți-e dor de Mitică, mie mi-e dor de copilăria iernatică a iubirii. Dorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dor de Mitică, mie mi-e dor de copilăria iernatică a iubirii. Dorul meu e lipsit de speranță. Dă-mi puțin din speranța ta, Mioara. Eu am fost o iarnă veselă și-mi proiectă holograme din trecutul Brăilei. Era un ger frumos. Sub nămeții cât casa orașul respira, copiii mergeau la școală sub cerul de zăpadă, erau canale și podețe ca într-o Veneție înghețată, cu gondolele trase de cai pe gheața Dunării, bolborosea printre bulele copcilor torsul de motan al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trezit cine știe cum în plină iarnă. Cu o clipă în urmă era toamnă, mâncam struguri și scriam cu sângele boabelor Any pereții albi și acum sunt la Fălticeni, în ianuarie, fără căciulă, cu o valiză de carton și ochii înghețați de ger. Cu buzunarele absolut goale. Numele tău e magic, iubito! Și-l scrise în zăpada afânată. Pesemne că avu efectul unei mantre. Pe dată ajunse, cerând găzduire la Mănăstirea Slătioara, de rit vechi, peste câteva zile urmând a fi Crăciunul, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de supersonic terestru. De foarte aproape. Se montaseră oglinzi concave de-o parte și de alta, fiind văzuți până în sămânță, de la distanțe uriașe, de către temuții profesori. Pentru a ni se urmări reacția la trenuri. Se făcea frig la trecerea Acceleratelor, ger la Intercity, îngheț prelung la scurgerea Marfarelor. Lumina feliată de vagoane abia făcea față umbrelor reci care nu se mai terminau. Și Luna era un soare pentru noi, dacă vinețeala fețelor se transforma în paloare, bucurie de scurtă durată, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
spre blocurile înalte începeau să cadă, iscând un nor de praf. Erau luate și duse într-un colț al podului și, în curând, printr-o parte din acoperiș se vedeau clădirile gri și cerul portocaliu care le îngrădea. Fiori de ger dădeau buzna înăuntru și din când în când unii fulgi intrau timid în întunericul podului, așezându-se elegant pe podea. După ce toată mizeria a fost curățată, fiecare și-a reluat locul. Soliteraj scoase o lanternă de magneziu, o puse în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu suntem amenințați de nimic. Deci lunetiștii de afară nu există. Vreau ca toți să doarmă cum trebuie în seara asta! Cei din încăpere încuviințară și apoi numiră o gardă, iar ceilalți se culcară pe unde au apucat. Deși afară gerul încremenea totul, în liceu era cald oriunde, așa că puteai dormi pe jos, pe bănci, rezemat de perete... oriunde. Nimeni nu-ți zicea nimic. În scurt timp, până și pe holuri erau elevi care dormeau întinși câte vreo șapte, opt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
au deschis și au coborât rapid cinci oameni care le-au ocupat cu dibăcie pe cele vacante. Le-au pornit motoarele și cu greu le-au putut mișca turelele înțepenite de frig. Chiar și cele abia sosite erau afectate de gerul crâncen al nopții. Cele recent ocupate s-au lipit de tancurile abia venite, astfel încât să le împărtășească magazia de muniție. Toate cinci ținteau spre diferite părți ale colegiului. Majoritatea își aveau tunurile îndreptate spre parter. Muzica deranjantă se opri subit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
încăpere circulară, cu diametrul de vreo cinci metri. Podeaua era făcută din grinzi putrezite de stejar, iar acoperișul abia se mai ținea în îmbinările sale. Peretele exterior era găurit din loc în loc de ferestre mari, fără geam. Era o clădire veche. Gerul de afară intra și înăuntru și le pătrundea în oase, făcându-i în puțin timp să tremure. Corvium se apropie de una din ferestre și se uită în afară. Vedea un câmp imens de zăpadă, apoi luminile orașului peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
scara unui bloc de locuințe. Li se confirmă gândul când văzură lista de întreținere și datoriile locatarilor. Găsiră fără greutate ușa de ieșire și părăsiră incinta mai încălzită a clădirii pentru a păși în întunericul dominat de cerul portocaliu și gerul pătrunzător de afară. Se uitară în jur, dar nu recunoscură mare lucru. S-au dus în strada principală și se uitară de jur împrejur. Vedeau la un capăt al bulevardului luminile inconfundabile ale hypermarket-ului și, la celălalt, sigla imensă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
afară de o cupolă de sticlă, se distingea o singură persoană. Era înaltă și zveltă, doar puțin atinsă de anii care au trecut peste ea. Părul lung și negru i se revărsa în cascadă peste o mantie cenușie, special căptușită împotriva gerului, și ochii verzi, încă pătrunzători, examinau fiecare față. Se uita debusolată în jur. Căuta pe cineva. Ani, împărăteasa, când dădu cu ochii de mine, se apropie, mă luă de umeri, îngrijorată, și îmi reproșă de parcă aș fi pierdut ceva: Vladimir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
atunci când s-au suit în tren. Corvium îi mulțumise mecanicului că îi aduse până acolo și acesta se arătă puțin surprins să fie tratat cu respect. Îi dădu indicații să se întoarcă în Ieșiron și, pe acel peron bântuit de geruri năprasnice și de rafale de zăpadă, au luat decizia de a se descurca singuri de acum înainte. Vântul îi biciuia, dar rămaseră câteva secunde pe peron ca să se orienteze. În jurul lor nu se vedeau decât patru clădiri. Era gara cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
unei incinte împrejmuite de garduri. Cea mai apropiată intrare în acestea se găsea în pădure, la vreun kilometru distanță. Au lăsat în urmă cătunul și au alergat spre lizieră. Acolo trebuia să fie mai feriți de vântul aspru și de ger. Ajungând lângă primii copaci, s-au putut minuna de imensa înălțime a acestora, întrucât țâșneau înspre văzduh câte vreo cincizeci, o sută de metri. Ningea și acolo, dar mai rar. Majoritatea fulgilor se lăsau pe câte vreo creangă. Nici gerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ger. Ajungând lângă primii copaci, s-au putut minuna de imensa înălțime a acestora, întrucât țâșneau înspre văzduh câte vreo cincizeci, o sută de metri. Ningea și acolo, dar mai rar. Majoritatea fulgilor se lăsau pe câte vreo creangă. Nici gerul nu-i mai pișca atât de tare aici. Au mers șovăind, căci nu știau ce pericole se ascund sub pătura groasă de zăpadă de sub picioarele lor. Se strecurau printre trunchiurile de Spini în șir indian. Oare mai avem mult? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
unui perimetru în formă de pătrat. Latura e de aproape un kilometru. În afara ariei protejate se află pădurea de Spini. La fiecare colț e câte un post de observație din lemn. Nu cred că este cineva acolo pentru că este un ger incredibil afară și nu stă nimeni să păzească un teritoriu aflat la dracu-n praznic și uitat de lume. Sunt posturi de detecție cu laser, dar afară ninge, la fel ca peste tot în lume, și nu funcționează. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
valuri de steluțe argintii peste oraș. Peste copacii și florile colorate se așază o plapumă groasă. Ei vor putea acum dormi în pace. Trec stoluri de păsări pe cer ca un val negru care parcă nu se mai termină. Groaznicul ger doboară păsările. Mihai era în casă, la gura sobei, cu părinții lui. Din cauză că un strat pufos, alb ca spuma laptelui acoperea tot, tatăl lui observă ceva și spuse: Hei ! Ce este pe acoperișul nostra ? Băiatul ieși la geam și văzu
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
laptelui acoperea tot, tatăl lui observă ceva și spuse: Hei ! Ce este pe acoperișul nostra ? Băiatul ieși la geam și văzu o vrăbiuță mai mult moartă decât vie. Ce cauți pe acoperiș ? o întrebă el. Un adăpost, răspunse vrăbiuța. Dar gerul se înrăutăți și mai mult și vrăbiuța căzu în zăpadă. Băiatul o privi și se gândi puțin. Merse în casă, luă un prosop și puse vrăbiuța în el. Se duse la gura sobei și așeză vrăbiuța cu atenție ia căldură
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
FLORI ȘI FLUTURI Primăvara a venit Cu alai de flori și fluturi. Crângul a înmugurit Mieii zburdă peste câmputi. Păsările ciripesc În copacii plini de floare. Primăvară, te iubesc Și-ți aduc în dar un soare. PRIMĂVARA După vicol, după ger, A-nceput ca să se vadă Câte-un ghiocel stingher Dintre bulgări de zăpadă. Iar din zarea argintie Peste dealul înspumat A-nceput de-acu să vie Câte-o pasăre în sat. „-Hai vecină, te trezește, Barz-n cuib a poposit!” Totu
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
dacă aș ști că aș avea numai trei minute la dispoziție să ne iubim, aș veni oriunde și oricând! Mulțumită? Foarte! Și acum să-ți dezvălui planul meu pentru noi, vrei? Ascult cu iubire și interes! Vrei să-ți spun ... Ger? Brr! Dar dacă o vei spune cu căldură, mă va bucura! Fata Îl privi pasional și posesiv și-i admiră corpul bine clădit iar calmul respirației o liniști și Începu: Apartamentul acesta nu este al meu, este al fratelui meu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]