4,147 matches
-
ea, nu răspundea decât monosilabic, vizibil bosumflată. Dialogul lâncezea. Întorcându-se cu samovarul, Caterina remarcă liniștea neobișnuită, dar nu lăsă să se vadă nimic. Se strădui să-i facă să se simtă în largul lor, începând să pregătească ceaiul rusește, glumind pe seama mimetismului ei și a plăcerii pe care i-o stârnea asta. Totul părea în ordine când, peste un sfert de oră, șeful de gară și Nel, precedați de Hector, năvăliră în încăpere, frecându-și, înfrigurați, mâinile și cerând, cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
put Investesc în St. Ides38 și negrii nu se gîndesc Negrii încă mai trag cîte o țigară, încă li se mai pune căluș, încă mai sînt făcuți să tacă Își numără bănuții și ajung mereu faliți Și negrii încă mai glumesc. Negrii încă mai f..., încă se mai călăresc și o... Familiile se destramă, tatăl iese-afară enervat Îl întreabă ceva pe-un negru care nu-i răspunde nimic, Îi înșfacă de c... și-și vede de drum.. Negrii devin din ce în ce mai îndrăzneți
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
cântecile ca și de persoana lui. Pe atunci era în București o foarte frumoasă și elegantă doamnă al căreia bărbat, un avocat mare, ținea casă deschisă. Ionică Frumosu mergea des în casa aceea și căzuse amorezat de stăpâna casei. Doamna glumea cu el și-i declara că nu-l crede că o iubește, iar ca dovadă că nu minte, îi cerea să bea o întreagă carafă cu apă de doi litri. Iar Ionică, galant și amorezat, bea apa ca un adevărat
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
sprâncene stufoase și negre precum smoala. Pe capul oval poartă fes așezat mereu la întâmplare, de un albastru închis, peste o bandană croșetată într-un model plăcut. Mereu ține afișat pe buzele-i subțiri un zâmbet molipsitor privește cu subînțelesuri, glumește inteligent răspunde adecvat la glumele și atacurile celorlalți. Și cum să nu fie așa, când inteligența i se citește în ochi la fiecare privire? A mai fost aici, cunoaște ,,obiceiurile casei’’, cunoaște personajele în uniformă albă dar și personalul auxiliar
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
la mare (mic și mare denumind fie vârsta celor care scriu, fie numărul de apariții), toți elevii școlii noastre au avut prilej de-a lungul timpului să se afirme - poetic sau științific, în limba română sau într-o limbă străină, glumind sau dimpotrivă scrutând realitatea cu ochiul detașat al jurnalistului în formare. Revistele școlii nu-s nici puține, nici neinteresante și nici lipsite de tradiție... De ce? Fiindcă sunt ticluite cu suflet, cu dăruire, cu respect. Consiliul elevilor editează anual revista O.
DESPRE NOI CEVA EXTRA... (CURRICULAR). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Săndica Bizim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1863]
-
amfiteatrului, se succede o grămadă de fotografii-portret. Sunt nouă de toate. Și tot atâtea absențe în „catalog”, pe data de 8.06.2003. Sunt colegii care au dispărut, opt dintre ei în ultimii trei ani. Absolvenții stau în bănci, mai glumind, mai comentând, dar fiecare se gândește la sfârșit. Sfârșitul de carieră, care, pentru unii, este deja consumat de câțiva ani, sfârșitul tinereții... în aparență; momentul însă este depășit repede, urmând fotografiile din tinerețe. O fotografie în ultima zi de școală
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
a angajat unde și-a găsit de muncă, la Securitate”, povestește Mihai Toma. Ironia sorții: Darabă avea aria sa de interes și urmărirea o reprezenta chiar lumea universitară. „A fost un om corect. Nu ne-a făcut niciodată probleme, deși glumeam pe seama lui”, spune Mihai Toma care, ca și Mitachi Strat, terminând al doilea respectiv, al treilea facultatea, au rămas ca preparatori la Universitate. „Mulți ani, cei din Iași ne-am întâlnit la Casa Universitarilor în fiecare ultimă sâmbătă din lună
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
pentru a transmite la rândul său moștenirea lui Ferdinand I-iu, fiului său propriu”. Presa străină reflecta situația ingrată în care se afla tânărul rege și poziția tranșant favorabilă lui Carol a unor politicieni români, precum N. Iorga. „« L’Oeuvre » glumește asupra regelui Mihai și asigură că am trimis pe cineva să negocieze cu acela (ex-prințul Carol - n.n.) care va domni el, sau România va deveni republică”, nota Iorga referindu-se la speculațiile gazetărești. 6 august. În corespondența pe care o
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
-n curte. A așezat un jiț frumos, acoperit cu țol de lână chiuat și ne-a poftit numaidecât să ne urcăm. Ne-a zis: Dacă voi nu veniți după mere, vă iau eu cu de-a sila! A râs, a glumit și ne-a ajutat să ocupăm locul în jițul moale. Eu cu Oltea, eram tare fericite. Mama ne-a dat un coș mare și-un sac ca să le aducem pline cu mere. Ce s-au mai bucurat Varvara și Maria
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
bordul avionului, m-au podidit lacrimile din cauza emoțiilor intense. După ce bătăile inimii s-au potolit, m-am uitat în jurul meu... luând seama la tot ceea ce mă înconjoară, mai ales la fețele oamenilor, tovarăși de zbor cu noi. Japonezii sunt veseli, glumesc, avionul pare a fi „ceva” obișnuit pentru ei. Îi privesc cu admirație, iar liniștea lor mi se transmite și mie. În sfârșit, bagajele au fost aranjate în cușete, iar după ce ne-am ocupat locurile și ne-am pus centurile de
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
grade-alcool. Sake care se fierbe este mai vechi, iar prin fierbere se pasteurizează . Vara, japonezii au o lună de vacanță. Uneori, căldurile îi moleșesc și pe ei, dar au găsit remediu și pentru aceasta.... Ca să prindă puteri, fac întâlniri prietenești, glumesc și beau „Shoki-barai”.Sunt preferate aceste întâlniri, deoarece, dacă ai deschis sticla de sake, trebuie băută. Bucătăria japoneză este adaptată verilor călduroase, punându-se accent pe mâncăruri ușoare, dar sărate, combinate cu sosuri pe bază de oțet și zeamă de
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
limbă, acum pricep eu politica ta! Ești mai ceva decât sfântul părinte Gebhard când e vorba să-i Încurci pe ceilalți. Domnul duce ar trebui să te ia la Curte să-i fii consilier. Să-ți ții gura, pricepi? Nu glumesc acum. Taina noastră e primejdioasă și nu cred că vrei să putrezim amândoi sus În cetate la Gundelfingen! N-ai văzut tainițele de sub pământ unde sunt ținuți cei care nu mai apucă niciodată să vadă lumina soa relui? Să ferească
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Înalt și slab, cu păr cărunt și o față blândă de copil. Din toată făptura lui iradia o nesfârșită bunăvoință. — și, În afară de asta, Adelheid se află sub protecția ducesei. Asta a fost hotărârea stăpânului nostru și știi că el nu glumește. Doamna Sophie e Într-adevăr o fire mai retrasă și mai rece În aparență, dar te asigur că e un suflet nobil și cinstit și nu va Îngădui nimic nedrept. Nu, domnule Hildebrand, altceva mă neliniștește. Nori negri se adună
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
departe, un clopot a sunat Același clopot poate în turnul vechi din sat... De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat." (Ion Pillat) 19. SPRE ALTE ORIZONTURI Peste familia noastră se așternuse deodată un doliu apăsător: nimeni nu glumea, nimeni nu râdea; cu toții eram în așteptarea unui eveniment inedit, al unui miracol. Atenția noastră era încordată al maximum pentru a nu rata cel mai mic semnal venit de undeva. De unde? Încă mai speram, încă mai nădăjduiam. Ce? Nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Titi, stai să luăm baticul. S-a aplecat, a luat baticul și mi l-a pus pe cap legându-mi-l pe sub bărbie. O, Titi, ce drăguț ești acum... Parcă ai fi o fetiță frumoasă, da, da. Chiar așa. Mama glumea, încercând să mă aducă pe linia de plutire, întrucât vedea că eu sunt pe punctul de a mă prăbuși. Ochii mi se făcuseră roșii, tâmplele îmi zvâcneau, iar capul îmi huruia ca o moară. Era, probabil, o insolație destul de puternică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
dar, în același timp, să te devorez, bucățică cu bucățică, deposedîndu-te/descotorosindu-te de cele mai macre frumuseți pe care le ai și pe care, neîndoios și trufaș, le vreau pentru mine. Vreau să te jefuiesc, apărîndu-te în același timp. Glumesc... Nu îmi deschid brațele decît ca să te primesc. A.B.Cum a fost copilăria ta, jocul preferat? Jocul meu preferat, am mai spus, era unul cu sticle. De parfum. Pe o masă de șah. Cu pătrățele. În pătrățele. Dar era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
dură. Acum, sunt declarați "genii" toți cei care copie inscripționările din pasajele underground. Așa zișii "critici" țin și ei de hip-hop, ca să fie în ton de... bonton. A.B.Când ați debutat și ce a urmat? Am debutat de (nu glumesc defel) două ori. Iată împrejurările. Eram, din 1955, student al Secției de limba și literatura română a Facultății de Litere a Universității "Al. I. Cuza". În 1957, câțiva colegi au propus înființarea unei reviste a grupei nr. 221, în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mai mulți oameni din sfera literară. Am prieteni buni din alte sfere culturale teatru, balet, politologie etc. (Dumnezeu a fost și este în continuare bun cu mine). Dar nu din rea voință, ci pur și simplu nu am avut timp. Glumind puțin, aș putea spune că, până în prezent, motoul meu a fost: "Scrie întâi bine cărțile, apoi prieteniile!". Rezultatul? În 17 ani am scris și publicat 9 cărți în domeniul Literaturii, al Jurnalismului și al Științelor Comunicării. Nu comentez acest fapt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mișcări, totdeauna grăbit. Ochi vii și față zâmbitoare; chiar dacă ar fi trebuit să se supere, nu l-am auzit niciodată repezind pe cineva. Fusese student în anul II la Medicina din București. De fel era din Mahmudia, Tulcea, și spunea glumind că mama sa avea ceva sânge tătăresc în vine, cum sunt amestecate neamurile pe la ei. Gheorghe Calciu s-a născut pe 23 noiembrie 1925 în Mahmudia, județul Tulcea. Arestat ca student la Medicină, a fost condamnat în lotul Frățiilor de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
care era în conflict deschis: ' Ce-aș mai râde să facă un proces cu 'Țanu' (adică subsemnatul) cap de lot'. Popa a replicat nervos Dacă lui i-ar reveni cinstea aceasta, iar Țurcanu i-a răspuns: 'Ho, liniștește-te, am glumit doar...'. Dacă acest episod este real, nu putem decât să deducem că Țurcanu nu știa că vor fi anchetați. Pe 19 decembrie 1951 a aflat de la Constantin P. Ionescu că va fi transferat la București pentru o anchetă, astfel că
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
frontiera, deci 20 și ceva de ani mai târziu. Când ne-am întors, ce să vezi : pusese unul o măsuță pliantă în câmp. Ne-a spus că acolo e frontiera și se gândea să ceară și bani pentru trecere. Am glumit și i-am dat zece dolari, care au fost prima noastră con‑ tribuție către bugetul acestei țări independente, Ucraina. V.A. : Tot domnului Iliescu trebuie să-i reproșăm lipsa de voință pentru unificarea cu Moldova. A.M.P. : Eu îi reproșez
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
același timp, vedeam, încet-încet, cum sfaturile astea, oricât de bune ar fi, se opresc în ceva amorf, care era enorma corupție și reauavoință a aparatului administrativ de prin anii 2003-2004. Chiar când NĂstase spunea în stenograme. „Tovarăși, nu e de glumit ! Ori accelerăm, ori Ăștia nu ne primesc...“. Simțeai că toată chestia se îngroapă ; corupția era atât de mare - se vedea, inclusiv din datele noastre că, în orice domeniu, oricâți specialiștii ai lumii ar veni, nu putem răzbi din cauza corupției. În
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Cei de acolo voiau să ne dea o mașină de poliție, ca escortă. Dar, încă din prima zi, aflasem că teroriștii Ăștia islamici, în Ingușeția, lovesc mai ales mașinile de poliție. Ca atare, am refuzat oferta șefului Securității locale. Apoi, glumind cu colegii mei din misiunea de la Banca Mondială, le-am zis că am găsit definiția statului slab, care se aplică și Rusiei : statul care este slab infrastructural compensează prin despotism ; e capabil să omoare familiile teroriștilor, dar incapabil să protejeze
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ani, în 1956, la fabrică, nu într-un birou. (La Scăeni, în ultimul timp, cînd am întrebat de el în hala cuptoarelor, muncitorii sticlari îmi răspundeau făcînd semn cu bărbia ori cu degetul în sus. Crezusem că le place să glumească, să mă ia în bășcălie, ce căutam acolo. Aș, tata cocoțat sus pe un cuptor, la cîțiva centimetri de tavan: ajungeai la dînsul numai pe niște pasarele și o mulțime de scărițe metalice, perpendiculare, așa cum sînt la vapoare. Tata: dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
surpriza a fost și mai mare. — Iosy ? ! — Cristi, prietene, și bărbatul elegant, în sacou și panta- loni negri, a sărit imediat să-l îmbrățișeze. — Iosif, Dumnezeule ! Dar tu nu trebuia să fii la Paris ? — Amice, așa găsești să mă întâmpini ? glumește el. — Ei, nu, nu... Doar că nu m- așteptam să te văd... — Păi, nici n-ai să mă mai vezi, Cristiane, sunt doar în trecere. Într-adevăr, la Paris trebuia să fiu, dar iată că lucru- rile n- au mers
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]