6,255 matches
-
multe „virtuți poetice neîndiguite”, explicabile, desigur, și prin „uzul și abuzul unei disoluții principiale” caracteristice „poeziei moderniste” În genere - cum observă criticul cu altă ocazie - dar, nu mai puțin, prin frecventa neglijare de către poet a „principiului ordonator” capabil să asigure „grămezii de semnificanți” minima coerență, fie și pe temeliile mișcătoare ale luxuriantei „imagi-NAȚIUNI”. În fond, neglijarea „compoziției”, la care se referea și Al. Philippide („Voronca neglijează cu desăvîrșire compoziția. Poemele lui apar ca o Înșiruire de versuri pline de imagini, unele
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nr. 1. . v. unu, 1929, nr. 19. . Tudor Arghezi - fierar al cuvîntului, În Integral, 1925, nr. 3. . Gramatică, loc. cit. . Ibidem. . Gramatică, loc. cit. . Cicatrizări (Poezia nouă), În Integral, 1925, nr. 1. . Marin Mincu notează: „Numai procesul textualizării transformă o grămadă de semnificați și semnificanți (semnele literare) Într-un sistem coerent, ce poate fi decodat apoi În semnificația lui globală care nu depinde de cutare sau cutare «sens» dat cuvintelor luate separat. În cadrul textului poetic, «sensurile» parțiale se metamorfozează Într-un
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
un kibuț din valea Iordanului. În prima zi când am ajuns acolo, membrii kibuțului ne-au urat un bun venit călduros, ne-au repartizat camerele și apoi, fiindcă se-nserase, am fost invitați la un picnic lângă iaz. Au gătit o grămadă de mâncare, din câte îmi aduc aminte - se poate ca trauma să-mi fi refulat amintirea unora dintre lucrurile pe care le-am văzut acolo -, și apoi ne-am dus cu barca, o barcă de pescuit; unul dintre membrii kibuțului
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
e limita. și apoi mă trezesc în situația de a trebui să-mi ajut prietenii, să scot mai mulți oameni din apă, pe unul îl scot... Eu și cu încă un coleg, îl întoarcem cu fața în jos și o grămadă de apă iese din el și-și revine, și atunci înțeleg că am trecut pentru prima oară printr-o încercare de viață și de moarte, și că am ajutat pe oricine am putut. Ăă...e o chestie dificilă, când mă
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
de a face acest lucru: într-o primă etapă, se constată o incapacitate totală de a realiza înșiruirea, copilul manipulând la întâmplare bețișoarele. În cadrul celei de-a doua strategii, copilul încropește un clasament, dar acesta este incomplet, fie alcătuind mici grămezi (bețișoarele mici la un loc, iar cele mari alături), fie minișiruri. Piaget numește această perioadă „infra-logică”. O a treia strategie corespunde unei înșiruri, dar aceasta este realizată prin tatonări, prin încercări și greșeli. În fine, în cadrul strategiei logice (denumită „operatorie
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
vârstă în funcție de strategiile aplicate în rezolvarea unei probleme logice de înșiruire (adaptare după Vinh-Bang și Inhelder, apud Piaget și Inhelder, 1963) Procentul copiilor în funcție de strategia aplicată Vârsta copilului 4 5 6 7 8 Absența înșiruirii 53 18 7 0 0 Grămezi/serie 47 61 34 22 0 Înșiruire prin tatonare 0 12 25 15 5 Înșiruire logică 0 9 34 63 95 Propunând acest test unor copii de vârste diferite, constatăm că cei de patru ani nu fac nici o încercare de
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
Înșiruire prin tatonare 0 12 25 15 5 Înșiruire logică 0 9 34 63 95 Propunând acest test unor copii de vârste diferite, constatăm că cei de patru ani nu fac nici o încercare de înșiruire sau realizează mici șiruri (sau grămezi), ceea ce face majoritatea copiilor de cinci ani; vârsta de șase ani pare una de tranziție, pentru că predomină nici o strategie nu, pe când, de la vârsta de șapte ani, majoritatea copiilor devin logici. Dar cercetările lui Piaget arată că evoluția nu este încheiată
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
piață (ceea ce s-a și întâmplat). Colapsul economic a afectat în principal industriile preponderent masculinexe "„masculin": minieră, metalurgică și constructoare de mașini. Colapsul ideologic a însemnat transformarea acestor „cetăți industriale” din surse de prestigiu și salarii mari pentru bărbați în „grămezi de fiare vechi” și surse de faliment. Ramurile în care au lucrat mai ales femeile: industriile textilă, alimentară, serviciile s-au privatizat foarte repede, transformând salariatele socialiste în salariate în sistem capitalist. Tranziția consacră creșterea vulnerabilității economice a bărbaților în raport cu
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
lirică este retragerea și legea morală pe care o recomandă e cumințenia (temperanța) Nicolae Văcărescu plânge, adevărat, cu inima Înfrântă, dar nu are totdeauna duhul slobod. IV Iancu Văcărescu. Psihologia unui poet profesionist „D-amărunt privind natura Ochiului s-arăt grămadă Orice glas mie-mi vorbește Orice ton eu Înțeleg Firei voi să dau răspuns, La simțirile-nălțate Al meu glas e neajuns.” Al patrulea poet al familiei, Iancu, este omul altui veac. Cu el intrăm În sensibilitatea secolului al XIX-lea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a putea intra În contact cu elementele materiei. Neputînd pătrunde Înăuntru, spre profunzimi, imaginația caută altă cale de a defini natura: prin aglomerarea de noțiuni din sfere diferite. Există În poem un mic proiect În această direcție: „Ochiului s-arăt grămadă Turnuri, case, vii, grădini, Munți verzi, munți de o zăpadă Lucitoare fiind plini”, Însă proiectul nu este dus pînă la capăt: ochiul aleargă prea repede de la „mii de mii de stele” (capătul cosmic al acestui mic univers literar) la stomahul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
munți de o zăpadă Lucitoare fiind plini”, Însă proiectul nu este dus pînă la capăt: ochiul aleargă prea repede de la „mii de mii de stele” (capătul cosmic al acestui mic univers literar) la stomahul mulțumit de bunurile pămîntului. În locul unei grămezi de obiecte materiale definite prin Însușirile și forța lor de a provoca sensibilitatea lirică, apare o grămadă de obiecte trecute deja prin literatură. Discursul literar al lui Iancu Văcărescu este acaparat de ele. Ienăchiță se lupta cu limba, Iancu se
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prea repede de la „mii de mii de stele” (capătul cosmic al acestui mic univers literar) la stomahul mulțumit de bunurile pămîntului. În locul unei grămezi de obiecte materiale definite prin Însușirile și forța lor de a provoca sensibilitatea lirică, apare o grămadă de obiecte trecute deja prin literatură. Discursul literar al lui Iancu Văcărescu este acaparat de ele. Ienăchiță se lupta cu limba, Iancu se luptă cu convențiile limbajului poetic. Figura lui poetică se definește printr-o exagerată aglomerare („grămădire”) de noțiuni
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a sa vecinicie și atotputernicie, Într-un cuvînt, toate ființele ce sînt mai presus de noi sau de care noi sîntem despărțiți printr-o depărtare foarte mare sau a vremii sau a Întinderii; oarecare neorînduială Însemnătoare fără proporție, precum o grămadă nemărginită de stînci, aruncate după Întîmplare de mîna naturii, sau o peșteră fără nici o urzire regulată de arhitectură, ale căria colțuroase afundări pare c-ar cuprinde oricare comori sau curse tainice, o Înșiruire de munți fără căpătîi și oarecare fundături
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
subiect „În volbură”, Îngrijorat (dar nu prea mult) să nu se rătăcească. Poetul pare a fi mereu tulburat, mirat de ceea ce vede și-i place să se Înfățișeze ca atare: „Pe cîmpul norocirei objectele În sfadă, Spini, flori, verdeaț-amestec se-nfâțișa grămadă, Cuvînt, vedere, cuget... În tot mă rătăceam Plecam pe cărări netezi și foarte-ntortochiate; Știam să-mi mai iau odihnă și gînduri mestecate Mă Îndrepta-n picioare, m-oprea... și iar porneam.” Versurile sînt din Visul, poem contestat de critică pentru
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
incongruența lui, Însă interesant pentru că retoricul Heliade vrea să prindă, aici, fantasmele onirice. El dezvăluie, indirect, și o față mai puțin cunoscută a demersului său. Va să zică, „objectele” sînt În sfadă, Înfățișarea lor, din această pricină sau din alta, este indistinctă (grămadă) și, față În față cu această priveliște, spiritul creatorului e În derută: limbajul Îl trădează, simțurile (vederea) și rațiunea (cugetul) Își pierd, cel puțin pentru un moment, prospețimea și claritatea, Însușirile lor fundamentale. Urmează un vers teribil: „Plecăm pe cărări
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
literar, mai individualizate sînt peisajele celeste, mai statornică este dragostea lui Heliade pentru „aflările ingenioase”, „ființele aeriene”. În raport cu ele, demersul liric capătă o anumită precizie. Este, Întîi, o frenezie și o vinovăție: „Petreceri Înțelepte, aflări ingenioase Mintea-mi prea obosită grămadă izvodea.” O oboseală foarte fecundă, o Înstrăinare de lucrurile din afară care face posibilă explozia interioară, nașterea marilor proiecte vizionariste. Pe Heliade cel mai profund Îl aflăm aici: În Anatolida, Visul, În fragmentele din Mihaida, Serafita, Serafimul și heruvimul, poeme
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mai mare subtilitate estetică În poezia română, ceea ce Bachelard numește maniheismul culorilor. Plumbul Întunecos al cerului, coloana funerară, osîndiții cu vinetele lor fețe contrastează cu albul indiferent al zăpezii. Apar, În fine, și vulturii ce dau roată, prin văzduh, falnicei grămade. O profunzime a imaginației, o dialectică a nuanțelor pe care Alecsandri le atinge rar: „Palid convoi, perdut, uitat, Coloana funerară Ea poartă-n frunte un stigmat. ............................................. Convoiu-ntreg, nedeslipit, Îngenunchind se lasă Pe cîmpul alb și troienit Sub negura geroasă, Și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
profunzime a imaginației, o dialectică a nuanțelor pe care Alecsandri le atinge rar: „Palid convoi, perdut, uitat, Coloana funerară Ea poartă-n frunte un stigmat. ............................................. Convoiu-ntreg, nedeslipit, Îngenunchind se lasă Pe cîmpul alb și troienit Sub negura geroasă, Și stă grămadă la un loc, Fără-adăpost, nici foc. ........................................ Treptat, omătul spulberat Se-ntinde ca o mare, Și crește, și sub el, treptat, Convoiu-ntreg dispare, Și-n zori tot cîmpu-i Învălit C-un giulgiu nemărginit...” Reveria pietrifiantă se deschide, aici, spre un simbolism
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe Stareț și pe răutatea celor de la mânăstire. De altfel arderea cărților nu este un privilegiu al Dominicanilor? Gândiți-vă la Girolamo Savonarola, am citit undeva că piazza Signoria din Florența părea un cuptor și că pe toate ulițele adiacente grămezi de volume alimentau flăcările. Un bărbat, înalt și corpolent, ce ascultase în tăcere până în acea clipă, dar și servise mereu din felurile de mâncare aduse, ștergându-și cu dosul mâinii buzele unsuroase, i se adresă lui Tommaso cu o anumită
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lipitoare lacomă, dar perceptorii se făceau că nu-nțeleg, pretinseseră taxele ca și anul trecut și astfel cleștele datoriilor strânsese bietele inimi ale țăranilor și meșteșugarilor, ale ciobanilor și ale culegătoarelor. Numai broscoii avuseseră puterea și îndrăzneala să protesteze, ieșiseră grămadă din găurile unde stăteau ascunși, de prin crăpăturile brazdelor, din scobiturile stâncilor și din gorgane și luară calea câmpurilor țopăind și orăcăind. Niciodată nu se mai pomenise așa ceva: cu miile, îndreptându-se spre nu se știe unde, de neoprit în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
știut ce se întâmplă, pe urmă oamenii au început, încet-încet, să se apropie. Până când au înțeles că totul se terminase și mahalaua era izbăvită. A fost de-ajuns unul mai curajos, că pe urmă au început să se cocoațe la grămadă pe mașini, careva a adus chiar un steag din ăla găurit și l-a înfipt în grătarul de la cupa excavatorului, ca într-o redută. Se apropiară de un camion ce zăcea, fără roți, cu burta lipită de pământ. Petrache continuă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
poți calcula unde e centrul și care e raza, deci poți imagina întreaga circumferință. Râse uscat. Îi arătă luna pe care ea o ignorase până atunci. Apoi deschise capacul tomberonului. — Dă-mi unul ca ăsta și o să-ți spun o grămadă de lucruri despre cei care locuiesc în casa care l-a umplut. Câți sunt, ce preferințe au, ce au de ascuns, cum luptă cu spaimele lor... Fiecare tomberon e altfel, inimitabil, ca o amprentă. — De ce trebuie să știi toate astea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să mai aștept. Deschise larg portiera. Canapelele erau îmbrăcate în piele fină, iar mașina părea uriașă, cum ea nu mai văzuse până atunci. — Ce frumoasă e ! exclamă fata, ca un fel de acceptare a invitației. Trebuie să fi costat o grămadă de bani, cât o casă... — Cu etaj, râse el. Și curte... Și un câine mare, neapărat, adăugă ea. Noi am avut unul, nu era rău decât cu cine simțea el. Cunoștea la oameni. Acum două săptămâni l-am găsit otrăvit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nedeprinși cu literele, le citea scrisorile ori le explica, răbdător, hârtiile venite de la autorități. Un poștaș bun aduce vești bune, spunea și râdea. Mânca dulceața lingând lingurița, iar iarna nu se dădea înapoi de la un păhărel de țuică. Știa o grămadă de lucruri despre fiecare, asculta, lămurea și nu ducea vorba. „Sunt un popă dintre duminici“, râdea și-și pocnea palmele. Uneori se duceau amândoi în parc, la statuie, atunci povestea și poșta șul, care, altfel, era menit să asculte. Dar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ei au făcut un pas îndărăt, lipindu-se de pereți și călcând, buimaci, peste trupurile celorlalți. În pragul ușilor larg deschise așteptau aceiași bărbați în salopete, înarmați cu ciomege, care priveau peste capetele lor, ca și cum i-ar fi prețăluit la grămadă. Nu mai intrară peste ei și nu mai trebuiră să-i lovească, rănile reîncepuseră să sângereze și să doară singure. Cu răsăritul în spate, umbrele lor se lungeau, despărțind malurile pe care trupurile zdrobite și năclăite de sânge, sudoare și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]