3,888 matches
-
Prut, la Orhei și Soroca ș.a. Descoperirea acestor obiecte constituie o dovadă că în teritoriile est-carpatice trăia o numeroasă populație românească ortodoxă, care întreținea legături cu lumea bizantină și cu cea rusească învecinată. Aceste cruci aparțineau unor preoți, călugări și ierarhi, ceea ce denotă existența unei biserici organizate în aceste teritorii.36 NOTE 1. Șt. Pascu, Demografia istorică, în "Populație și societate. Studii de demografie istorică", I, Cluj, 1972, p. 11-74; Istoria Românilor (tratat), vol. III, București, Editura Enciclopedică, 2001, p. 143-145
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunării de Jos a avut urmări și în ceea ce privește organizarea bisericească: exista o arhiepiscopie la Dorostolon, iar Vasile II, în 1019-1020, a extins autoritatea bisericească până la Dunăre. Au fost înființate acum, la începutul secolului al XI-lea, 31 de episcopii cu ierarhi bizantini, care își exercitau jurisdicția și în nordul Dunării, printre români. În cadrul reorganizării vieții bisericești, împăratul a înființat un episcopat special pentru vlahi, cum se numeau românii sud-dunăreni. În 1020, la Dorostolon, se afla reședința unui episcop supus autorității Constantinopolului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
XIII-lea și începutul secolului al XIV-lea, a fost însoțită de organizarea bisericească. În practica medievală, din Apus și Răsărit, cristalizarea politică (statală) implica o organizare bisericească adecvată. Până în 1359, când este atestat documentar Iachint, nu cunoaștem numele nici unui ierarh de la sud de Carpați. În 1348, acesta este menționat ca mitropolit la Vicina. Se pare că, în anii următori Iachint este mutat la Câmpulung sau la Argeș. El conducea biserica muntenească ca mitropolit, prin urmare, după întemeierea țării, se ajunsese
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Bogdan I a ctitorit biserica "Sf. Nicolae " din Rădăuți, nu se poate concepe să nu fi avut lângă sine o față bisericească mai înaltă", un arhiereu, care să hirotonească preoți, să sfințească biserici. Este adevărat, nu cunoaștem nici un nume de ierarh ortodox la est de Carpați, înainte de întemeierea Moldovei, dar aceeași situație o întâlnim și la sud de Carpați. Apoi, știm că Lațcu a înființat o episcopie catolică, la Siret, deși credincioșii ei erau puțini, iar pentru credincioșii ortodocși majoritari să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întemeierea Moldovei, dar aceeași situație o întâlnim și la sud de Carpați. Apoi, știm că Lațcu a înființat o episcopie catolică, la Siret, deși credincioșii ei erau puțini, iar pentru credincioșii ortodocși majoritari să nu fi avut lângă sine nici un ierarh?! Conform practicii istorice medievale, constituirea statului era însoțită de o organizare bisericească corespunzătoare. La est de Carpați, situația bisericească era complexă. Nu știm dacă existau scaune episcopale în Moldova, înainte de mijlocul secolului al XIV-lea, dar știm sigur că în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să reînființeze mitropolia de Halici, desființată anterior, ceea ce patriarhia a acceptat, în mai 1371. Putem admite ca verosimil faptul că, până la întemeierea mitropoliei Mitropoliei, episcopii de-aici erau hirotoniți de mitropolitul de Halici. Se pune întrebarea: care au fost primii ierarhi moldoveni, după întemeierea statului ? Conform unui pomelnic mai vechi al episcopiei Rădăuților (publicat de Petru Rezuș)), copiat în 1780, sunt înșirați primii vlădici, înainte de Iosif, și anume, Nicolae și Ștefan. Ei au condus biserica sub Bogdan și urmașii săi, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pomelnic mai vechi al episcopiei Rădăuților (publicat de Petru Rezuș)), copiat în 1780, sunt înșirați primii vlădici, înainte de Iosif, și anume, Nicolae și Ștefan. Ei au condus biserica sub Bogdan și urmașii săi, fiind subordonați mitropolitului de Halici. Acești primi ierarhi ortodocși cunoscuți din conducerea bisericii est-carpatice rezidau la Rădăuți.39 Dar existența acestor ierarhi nu era suficientă, după întemeierea Moldovei ca stat de-sine-stătător, era necesară înființarea unei mitropolii cu o identitate proprie, care să fie recunoscută de patriarhia de Constantinopol
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
înșirați primii vlădici, înainte de Iosif, și anume, Nicolae și Ștefan. Ei au condus biserica sub Bogdan și urmașii săi, fiind subordonați mitropolitului de Halici. Acești primi ierarhi ortodocși cunoscuți din conducerea bisericii est-carpatice rezidau la Rădăuți.39 Dar existența acestor ierarhi nu era suficientă, după întemeierea Moldovei ca stat de-sine-stătător, era necesară înființarea unei mitropolii cu o identitate proprie, care să fie recunoscută de patriarhia de Constantinopol și de împăratul Bizanțului. Numai prin înființarea unei mitropolii, identitatea noului stat putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
patriarhiei pentru înființasrea ei. Însă, foarte curând, izbucnește un conflict între patriarhie și domnia Moldovei, în legătură cu titularul noii mitropolii. Conflictul s-a declanșat în 1387 sau în anii următori, în momentul în care mitropolitul Antonie al Haliciului a hirotonit doi ierarhi moldoveni, Iosif și Meletie, la cererea domnului, dar fără avizul patriarhiei. Iosif este probabil fostul episcop de Rădăuți, menționat în acel vechi pomelnic, care a fost mutat de domn la Suceava, capitala Moldovei, el fiind considerat "întâistătătorul" sau "mitropolitul" țării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
i se ceruse acordul pentru hirotonie, dar mai ales pentru că cei doi erau români, iar aceasta ar fi dorit să fie greci. Acceptarea noii situații ar fi dus la "autocefalie" sau independență față de patriarhie. Noul patriarh Antonie a trimis doi ierarhi greci în Moldova, pe Teodosie și apoi pe Ieremia, dar amândoi au fost respinși. Ultimul, Ieremia a fost pur și simplu "izgonit", în 1394, încât acesta a aruncat anatema asupra întregii țări, domn, ierarhi, boieri, preoți și credincioși. Situația bisericii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Noul patriarh Antonie a trimis doi ierarhi greci în Moldova, pe Teodosie și apoi pe Ieremia, dar amândoi au fost respinși. Ultimul, Ieremia a fost pur și simplu "izgonit", în 1394, încât acesta a aruncat anatema asupra întregii țări, domn, ierarhi, boieri, preoți și credincioși. Situația bisericii Moldovei era gravă, mai multe tentative de aplanare au eșuat. În cele din urmă, conflictul a fost aplanat, în mai 1401, când a fost ridicată anatema aruncată asupra clerului și poporului, iar apoi, după
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
începuturile relațiilor moldo-bizantine, în același volum, p. 853-879; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 274 -276. 40. Scarlat Porcescu, Iosif, cel dintâi mitropolit cunoscut al Moldovei, în MMS, 1964, nr. 3-4, 126-139; Ciprian Zaharia, Iosif I Mușat, întâiul mare ierarh român, București, 1987; Petru Rezuș, Viața și faptele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, în MMS, 1956, nr. 6-7, p. 322-337; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 276-282. 41. V. Spinei, op. cit., p. 326-327. 42. Ibidem, p. 328-329. 43
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din 1349, în RIAF 3,vol. V, 1885, p. 166-170. Idem, Descălecarea Munteniei, în Viața Românească, VI, 1911, nr. 3, p. 309-322. Idem, Istoria Românilor din Dacia Traiană, vol. I-II, București, 1985-1986. Zaharia Ciprian, Iosif I Mușat, întâiul mare ierarh român, București, 1987. Zugravu N., Geneza creștinismului popular al românilor, București, Institutul român de tracologie, 1997. CUPRINSUL PREFAȚĂ 5 PARTEA I DE LA RETRAGEREA AURELIANĂ LA VENIREA SLAVILOR (275-602) 9 CAPITOLUL I POPULAȚIA AUTOHTONĂ DIN DACIA ÎNTRE 275-602 11 Introducere 11
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de făină prin folosirea forței aburului pe timp de 25 de ani. Dreptul său de monopol se extindea asupra localităților unde el ar fi fondat astfel de mori, cu excepția localităților proprietate particulară. El a luat cu bezmăn de la mănăstirea Trei Ierarhi un loc în Păcurari, după care s-a reîntors la Paris, unde a constituit o societate pe acțiuni, numită „Societatea morilor de aburi din Moldova”. Societatea a trimis la Iași utilajul tehnic al morii, a înființat acea moară, care a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
asociațiilor, începând cu 1 ianuarie 1841, un privilegiu exclusiv pe 15 ani pentru producerea de cărămizi și oale „prin mașini”. Fabrica a fost construită pe un loc de 161/2 fălci, luat cu bezmăn în Păcurari (Iași) de la mănăstirea Trei Ierarhi. Deși Ion Ionescu de la Brad anunța că mașina fusese pusă în funcțiune de-abia prin 1860, dovezi incontestabile demonstrează că acea cărămidărie folosea mașini încă din 1843. N. Suțu definea acea cărămidărie în 1849 ca o „cărămidărie mecanică”, iar într-
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a lui Petru Movilă să poată să unească Bisericile slavă, greacă și română împotriva formulării calviniste a credinței. Sinodul este ocazia de a traduce în greacă versiunea în latină a Confesiunii lui Petru Movilă. Textul este tipărit la mănăstirea Trei Ierarhi din Iași și aprobat, în 1643, de patriarhul Constantinopolului... Petru Movilă a înființat la Kiev o Academie Teologică ortodoxă unde se învață slavona și latina. Inspirîndu-se din modelul iezuit, el își apără credința. Unii din discipolii săi se așază în
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Numeroase lucrări de teologie tipărite la Kiev și la Lvov sînt trimise în țările române, retipărite și traduse în română. Materialul tipografic moldav vine din Ucraina (poloneză pînă în 1654). Petru Movilă participă la instalarea tipografului Sofronie Poceatki la Trei Ierarhi, însoțit de profesori veniți de la Kiev. În replică la Catehismul calvinist, mitropolitul Varlaam publică, în 1645, un catehism ortodox intitulat Răspunsurile la Catehismul calvinesc, opunîndu-se textului tipărit în Transilvania, în 1640. Acesta este urmat de Cele șapte taine, lucrare care
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
abuz și oricărei violențe 1. Asupra incompatibilității dintre funcția de patriarh și cea de membru al regenței s-a pronunțat și Ministerul Cultelor care a decis înființarea unei locotenențe patriarhale care să gireze afacerile Patriarhiei pe tot timpul cât Înaltul Ierarh al Bisericii Ortodoxe va împlini funcția de factor constituțional. Imposibilitatea Patriarhului-Regent rezidă tocmai în contradicția dublei sale ipostaze: pe de o parte, deținător al prerogativelor regale, deasupra autorității ministeriale, iar pe de altă parte, arhiepiscop, mitropolit și patriarh, sub această
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
se poate închipui o instituție fără structură juridică. Și, precum se știe, în afară de canoane, Biserica nu are alte reguli de drept 4. Nae Ionescu reia toate datele problemei pentru o mai bună înțelegere a acestei situații extrem de grave pe care ierarhii Bisericii o eludează cu bună știință, explicând că funcționarea unui patriarh în regență nu se poate face decât cu încălcarea principiului separației puterilor, a canoanelor, care, precum am văzut, sunt categorice. Iar un patriarh care, cu bună știință, încălcă constanta
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în care Patriarhul, nu numai că nu va renunța la funcția de regent, dar își va asuma și funcția de prim-ministru, încălcând orice prevedere canonică și legală, prin anularea principiului separației puterilor în stat. Spiritul profund laic al Înaltului Ierarh al Bisericii se manifestă pregnant în reacția față de campania lui Nae Ionescu. Patriarhul nu apelează la Sfântul Sinod pentru a judeca caracterul canonic al actelor sale, ci se adresează instanței judecătorești laice, reclamând la Consiliul de Război acțiunea de tulburare
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
XIX-lea. De fapt, activitatea lui Nae Ionescu se derula sub patronajul Sfântului Sinod și al Pariarhului Miron Cristea cu care filosoful întreținea raporturi personale. Apărător al disciplinei canonice și al dogmaticii ortodoxe, într-un timp în care chiar unii ierarhi ai Bisericii cercetau posibilitatea "înnoirii" dogmelor dupa moda aggiornamento și a valabilității canoanelor, Nae Ionescu declanșează adevărate campanii de presă pentru îndreptarea unor nereguli care începeau să-și facă loc în viața Bisericii. Acțiunile sale au fost de multe ori
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
constituirii Consiliului de regență, în urma decesului regelui Ferdinand, la 20 iulie 1927, în care intră și Patriarhul Miron Cristea. În această campanie care s-a desfășurat de-a lungul câtorva luni de zile și care a mobilizat o serie de ierarhi, Nae Ionescu, printr-o impresionantă erudiție canonică și dogmatică, reușește să demonstreze imposibilitatea Patriarhului de a sluji la doi stăpâni, situație gravă pentru buna funcționare a Bisericii. A doua campanie de presă care va constitui și obiectul studiului de față
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
aborda o asemenea chestiune importantă ce ar fi trebuit să constituie obiectul unui "congres panortodox, dacă nu a unui sinod". Biserica românească pierduse legătura cu izvoarele gândirii patristice la care Nae Ionescu făcea apel în această campanie a cărei semnificație ierarhii nu au înțeles-o deloc, diabolizând-o. O probă a acestei diabolizări este chiar fresca din tinda Bisericii Patriarhiei în care Patriarhul a pus ca Nae Ionescu să fie reprezentat sub formă de diavol. Campania pascală din 1929 privea o
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
pe care mirenii au dreptul și datoria să-l apere împotriva oricărei pofte de schimbare. Stabilind limitele cunoașterii științifice, care nu interferează cu chestiunea calendarului, bazat pe Tradiție și canoane, filosoful român relevă grava confuzie pe care o face înaltul ierarh între data aflată în tabelele pascale și sărbătorirea de fapt a Sfintelor Paști 31. După sărbătorirea din 31 martie a Paștilor, "Cuvântul" publică o serie de reacții ale spațiului ecumenic ortodox față de Biserica românească, sub titlul "Patriarhia Ecumenică împotriva Bisericii
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
crimă 7. Dincolo de aceste cazuri flagrante de intruziune a religiosului în sfera politicului, au existat și chiriarhi care au refuzat tentația politică, chiar cu prețul suportării unor consecințe. Ca urmare a campaniei a presă duse de Nae Ionescu, au apărut ierarhi, precum P. S. Roman Ciorogariu, episcopul Oradei, care au cerut preoților să părăsească scena politică, fiind într-o contradicție totală cu misiunea lor harismatică 8. Lumea românească interbelică nu a dus lipsă și de unele aberații, la nivel clerical. Tentația înființării
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]