3,912 matches
-
Editarea imaginilor sau a fotografiilor cuprinde totalitatea proceselor de modificare a imaginilor, în cazul în care acestea sunt fotografii digitale, fotografii analogice tradiționale sau ilustrații. analogice tradiționale este cunoscută sub denumirea de retușare, folosind instrumente ca "airbrush" (aerograf) pentru a modifica fotografiile, sau editând ilustrațiile cu orice alte mijloace tradiționale artistice. Programele grafice de calculator, care pot fi grupate în editoare grafice vectoriale, editoare grafice
Editarea fotografiilor () [Corola-website/Science/326059_a_327388]
-
fotografiilor cuprinde totalitatea proceselor de modificare a imaginilor, în cazul în care acestea sunt fotografii digitale, fotografii analogice tradiționale sau ilustrații. analogice tradiționale este cunoscută sub denumirea de retușare, folosind instrumente ca "airbrush" (aerograf) pentru a modifica fotografiile, sau editând ilustrațiile cu orice alte mijloace tradiționale artistice. Programele grafice de calculator, care pot fi grupate în editoare grafice vectoriale, editoare grafice raster și modelatoare 3D, sunt unelte primare cu care un utilizator poate manipula, îmbunătăți și transforma imaginile. Multe programe de
Editarea fotografiilor () [Corola-website/Science/326059_a_327388]
-
SOS! Natura în pericol" - 1989, publicistică, Editura Politică; - "Bomba drogurilor", 1991, publicistică, Editura Humanitas; - "Iubire interzisă" - 1995, roman, Editura Intact; - "Fă-ți patul și dormi!" - 1997, roman, Editura Pro; - "Pasărea nopții. Povești cu Daniel" - 1988, literatură pentru copii, Editura Pro; ilustrații de Sorin Andreescu; - "Revoluția în oglindă" - 1999, publicistică, Editura Fundației Pro; - "Cavalerul spațial. Aventuri cu Daniel" - 1999, literatură pentru copii, Editura Fundației Pro; ilustrații - arhitect Victor Crețulescu; - "CIA - “Compania” cu ușile deschise" - 2000, publicistică, Editura Fundației Pro; - "Martorul" - 2000, roman
Stelian Țurlea () [Corola-website/Science/326188_a_327517]
-
dormi!" - 1997, roman, Editura Pro; - "Pasărea nopții. Povești cu Daniel" - 1988, literatură pentru copii, Editura Pro; ilustrații de Sorin Andreescu; - "Revoluția în oglindă" - 1999, publicistică, Editura Fundației Pro; - "Cavalerul spațial. Aventuri cu Daniel" - 1999, literatură pentru copii, Editura Fundației Pro; ilustrații - arhitect Victor Crețulescu; - "CIA - “Compania” cu ușile deschise" - 2000, publicistică, Editura Fundației Pro; - "Martorul" - 2000, roman, Editura Albatros; 2012 - ediția a doua, Crime Scene Publishing; - "Călătorie fantastică în vreme de eclipsă" - 2000, literatură pentru copii, Editura Fundației Pro. Volum nominalizat
Stelian Țurlea () [Corola-website/Science/326188_a_327517]
-
prințu de la Dania”, din care lipsește histrionismul, ce ar fi putut spori relieful secvenței. Aproape 6 milioane de spectatori în reluări succesive.”". El a lăudat alegerea bună a spațiilor de filmare, regizarea profesionistă a scenelor de acțiune, dialogurile consistente și ilustrația sonoră a compozitorului George Grigoriu.
Drumul oaselor () [Corola-website/Science/326201_a_327530]
-
selectate pe care o face cu minuțiozitate, evidențiind riguros particularitățile tipice ale lumii. Subiectul ca mijloc informativ este favorizat de către autor, și anume prin aceasta, pictorul atinge concordanța intrinsecă a textului literar cu imaginea ce-l însoțește în cadrul cărții. Subiectele ilustrațiilor realizate de Vasile Movileanu sunt bazate pe observațiile proprii asupra lumii înconjurătoare și vin să completeze textul literar cu conotații semantice vaste, ce asigură un nivel informativ optimal al cărților ilustrate de artist. Adesea plasticianul utilizează metafora plastică, personificarea lumii
Vasile Movileanu () [Corola-website/Science/326216_a_327545]
-
să completeze textul literar cu conotații semantice vaste, ce asigură un nivel informativ optimal al cărților ilustrate de artist. Adesea plasticianul utilizează metafora plastică, personificarea lumii, procedeu ce asigură tensiunea emoțională frecventă a cărții ca obiect cultural distinctiv destinat copiilor. Ilustrațiile elaborate de către plastician se caracterizează atît printr-o echilibrată viziune compozițională, cît și printr-o subordonare strictă a formelor în întregul sistem. Operînd la perfecție cu mijloacele de expresie specifice graficii de carte - fie linia, textura, pata tonală și coloristică
Vasile Movileanu () [Corola-website/Science/326216_a_327545]
-
Dei Patris, Filii, et Spiritus Sancti cognitione” ( Falsa și adevărata înțelegere a unității dintre Dumnezeu-Tatăl, Fiul și Spiritul Sfânt). Cartea includea o prezentare a celor ce de-a lungul timpului au refuzat să creadă în Trinitate. Unul dintre capitole conținea ilustrații care ridiculizau în mod clar felul cum era înfățișată Trinitatea în lucrările de artă din diverse biserici. Împotrivitorii au rămas șocați, spunând că reprezentările erau scandaloase. Astfel, ei au încercat să distrugă toate copiile. Controversata publicație a făcut multă vâlvă
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
fost distrus de un incendiu devastator. Fiu al lui Mary și William Alfred Delamotte, provenit dintr-o familie de condiție materială relativ bună, Philip s-a pregătit pentru o carieră în artă, devenind un artist plastic complet, excelând în desen, ilustrații și ulterior în fotografie, la care și-a adus contribuții importante prin perfecționarea procedeului cunoscut sub numele de calotipie. Mai târziu a predat ca profesor de desen și arte frumoase la King's College din Londra. A decedat la 24
Philip Henry Delamotte () [Corola-website/Science/322104_a_323433]
-
însoțesc desenele fără vreo legătură evidentă de sens între ele. Sunt idei care se nasc în paralel cu semnele. Legătura lor ține de hazard, cel puțin aparent. Alteori scrisul este speculat doar ca grafie, ca esență pur ornamentală. În cazul ilustrațiilor de carte se petrec transferuri subtile, adevărate iluminări ale textului prin imagine, dacă ne amintim de etimologia conceptului de ilustrație. Pictura lui cu temă istorică și biblică este și ea o raportare la text, iar la nivelul cel mai strict
Octav Grigorescu () [Corola-website/Science/322200_a_323529]
-
lor ține de hazard, cel puțin aparent. Alteori scrisul este speculat doar ca grafie, ca esență pur ornamentală. În cazul ilustrațiilor de carte se petrec transferuri subtile, adevărate iluminări ale textului prin imagine, dacă ne amintim de etimologia conceptului de ilustrație. Pictura lui cu temă istorică și biblică este și ea o raportare la text, iar la nivelul cel mai strict al tehnicii, imaginile pictate și desenate sunt cu adevărat palimpseste și nu numai iluzia lor. Publicarea poeziilor lui deschide un
Octav Grigorescu () [Corola-website/Science/322200_a_323529]
-
Palatul este un amestec de stiluri arhitecturale, cu origini străvechi, indicate de lipsă simetriei. Înainte de a evalua arhitectură, aripile și blocurile trebuie observate separat. Fațadă principala apare că o terasă în stilul Palatelor renascentiste, datând din perioade diferite ale Renascentismului (ilustrațiile 1 și 12) care, chiar dacă formează doar un palat, este exact ceea ce se vede. Aripile sunt unite totuși prin parterul lor. Această arhitectură renascentista pare să mascheze fortficatiile timpurii, ale căror turnuri se ridică în spatele diferitelor fațade clasice. Aceste turnuri-
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
fortficatiile timpurii, ale căror turnuri se ridică în spatele diferitelor fațade clasice. Aceste turnuri- multe îmbogățite cu creneluri - au fost în mare parte reconstruite în secolul IXX. În partea din spate a palatului, fortificațiile medievale par a fi neatinse de timp (ilustrația 4). O armonie arhitecturală mai mare a fost realizată în Curtea de Onoare în jurul căreia a fost construit palatul. Aici, două treimi din arcadele deschise, cu fresci, servesc atât că și că balcon ceremonial pentru aparițiile prințului și intrare de
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
conținând picturile lui Jan Brueghel și Charles Le Brun. Că majoritatea palatului, aceasta conține mobilă ornata în stil franțuzesc din secolul XVIII. Cameră roșie conduce la Camera York. Mobilata că un dormitor, această cameră are fresce de Gregorio Ferrari, cu ilustrații ale celor 4 sezoane. Următoarea încăpere, cunoscută sub numele de Cameră galbenă ( sau uneori că și dormitorul lui Louis XV), este un alt dormitor oficial. Cea mai remarcabilă piesă este Camera Mazarin. Această sufragerie este umpluta de lemnărie italiană policroma
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
După aceea, fortăreața a devenit castelul familiei Grimaldi. Acest eveniment este comemorat de statuia lui François Grimaldi din incinta palatului (ilistratia 6) și de emblemă Casei Grimaldi, unde François este ilustrat ținând o sabie, îmbrăcat că un om al bisericii (ilustrația 2). Charles I, care a condus din 1331 până în 1357, si a fost fiul varului lui François Grimaldi, Ranier I, a lărgit semnificativ fortăreața, adăugând două clădiri mari: una în continuarea meterezelor din est și a doua spre mare. Această
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
reflecte puterea să prestigiul. În decursul secolului XV, În atât fortăreața cât și în Rocher au continuat și fie extinse să și, aparate când au devenit o pană ce adăpostea 400 de trupe. Transformarea garnizoana din lentă reședința fortificata palat (ilustrația 7) a început în decursul acestei perioade, inițial cu construcția lui Lamberto Gromaldi, lord de Monaco (care în anii 1458 între 1494 a fost aun conducător notabil care a mânuit diplomația cu același talent cu care a mânuit sabia”), iar
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
sabia”), iar apoi a lui Jean și Ii-lea, fiul al. ÎI sau a fost Această extinderii perioadă de est a fortăreței cu o martoră de trei etaje, părții de ziduri aripa ce legau turnurile bastioane aSt Mary (M păzita Ilustrația 7), Mijlociu (K) înalte Sud (H). în și Aceasta aripa nouă conținea și mare a palatului, încăperea Hall (azi principala State cunoscută Guard Room). Aici prinții oficiau întâlnirile oficiale că ale curții. și târziu, încăperi și luxaose, completate cu balcoane
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
muchie de cuțit, între Franța și Spania, astfel încât să păstreze fragilă independența a micului stat care era sub protecția Spaniei. Lucien a aranjat imediat repararea daunelor de război pentru palatul care a fost devastat de bombardamente masive. Aripei principale (vezi ilustrația 3&7-H la M), construită de prințul Lambert și extinsă în timpul domniei lui Jean al II-lea, i-a adăugat o aripă mare (de la H la C) care azi adăpostește încăperile oficiale. În timpul domniei lui Honoré I, transformarea de la fortăreața
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
puțin s-a construit din anul 1581 până în 1604, în timpul domniilor prințului Charles al II-lea și a prințului Hercule. Vulnerabilitatea Monaco-ului a continuat și în 1605, cănd spaniolii au instalat o garnizoana acolo. În 1633 Honoré al ÎI alea (ilustrația 8), a fost numit oficial "Prinț senior" de către regele spaniol, Monaco-ul fiind astfel recunoscut că un principat pentru întâia dată. Cu toate acestea, cum trupele spaniole erau momentan în ocupație, această recunoaștere părea ceva mai mult decât un gest pentru
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
Dürer, Raphael, Rubens și Michelangelo, care au format colecția de bază și au mobilat palatul încetul cu încetul, care a evoluat de la stadiul de fortăreața . În următorii 30 de ani, s-a transformat într-un palat potrivit pentru un prinț (ilustrația 9). L-a angajat pe arhitectul Jacques Catone, nu doar pentru extinderea palatului, dar și pentru pentru a-i îndulci aspectul sumbru, fortificat. Primei fațade dinspre piața, a feței” palatului, i s-au făcut imfrumusetari decorative. Logiile superioare (B), din partea
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
duce la bun sfârșit modificările palatului de la Fontainebleau, Louis a folosit Fontainebleau-ul de inspirație pentru extinderea palatului din Monaco. Astfel el a fost reponsabil pentru dintre cele notabile caracteristici ale palatului: intrarea- un imens arc baroc unui fronton adăpostind Grimaldi(ilustrația 10), memorabil, după cea de la Fontainebleau. Cei treizeci de ce compuneau scările se spune au fost sculptate dintr-un singur bloc de de Carrara. Ambele, arhitrava noii intrări scările de, au fost create de către Antoine Grigho, un arhitect din Como Cunoscut
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
ilustrând cele patru sezoane. Căsătoria lui Antoine cu Mărie de Lorraine a fost nefericită și a adus doar două fiice. Constituția din Monaco conferea tronul doar membrilor familiei Grimaldi, așa încât Antoine ar fi fost încântat că fiica sa, prințesa Louise-Hippolyte (ilustrația 11) să se căsătorească cu un văr din familia Grimaldi. Oricum, starea averilor familiei Grimaldi și lipsa (din punct de vedere politic) a aprobării de la regele Louis al XIV-lea, a dictat altceva. Louise-Hippolyte a fost căsătorită cu Jacques de
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
micuța țară a familiei Grimaldi considerabil redusaaputin mai mare decât Monte Carlo. Florestan a murit în 1856, iar fiul său, Charles, care deja era la conducerea a ceea ce mai rămăsese din Monaco, l-a succedat că Charles al III-lea (ilustrația 15). Menton și Roquebrune au devenit oficial parte a Franței în 1861, reducând mărimea Monaco-ului cu 80% din cât era. Cu timpul de partea lui, Charles al III-lea s-a devotat completei restaurări a palatului, începută de către unchiul său
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
a Franței în 1861, reducând mărimea Monaco-ului cu 80% din cât era. Cu timpul de partea lui, Charles al III-lea s-a devotat completei restaurări a palatului, începută de către unchiul său Honoré V-lea. El a reconstruit Turnul Sfintei (ilustrația 14) a restaurat complet , adăugând un altar pictând tavanul cu fresce, timp ce a fost de către Jacob F Deschler cu ilustrații ale faptelor eroice făcute de cei din familia Grimaldi, pictate direct pe perete de primul zid fortăreței (acum Wall
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
s-a devotat completei restaurări a palatului, începută de către unchiul său Honoré V-lea. El a reconstruit Turnul Sfintei (ilustrația 14) a restaurat complet , adăugând un altar pictând tavanul cu fresce, timp ce a fost de către Jacob F Deschler cu ilustrații ale faptelor eroice făcute de cei din familia Grimaldi, pictate direct pe perete de primul zid fortăreței (acum Wall), a fost prin adăugarea de noi decorațiuni renascentiste a unei monumentale piese de șemineu. Charles al III-lea a făcut și
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]