5,599 matches
-
care în final evocă un număr important de trăsături. (În acest sens, reușind să realizeze aderența dintre nume și personaj, Caragiale, "ca mai toți marii creatori, a imprimat realității concepția sa. A imprimat-o și cu privire la nume"72). Adeseori trăsăturile inerente sunt neutralizate în contexte și înlocuite cu trăsături aferente, semul inerent fiind subminat de cel aferent (ca de ex., numirea unui băiat, Marthe). Autorul arată că mecanismul de lexicalizare a unei antonomase se produce atunci când un sem aferent al unui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sens, reușind să realizeze aderența dintre nume și personaj, Caragiale, "ca mai toți marii creatori, a imprimat realității concepția sa. A imprimat-o și cu privire la nume"72). Adeseori trăsăturile inerente sunt neutralizate în contexte și înlocuite cu trăsături aferente, semul inerent fiind subminat de cel aferent (ca de ex., numirea unui băiat, Marthe). Autorul arată că mecanismul de lexicalizare a unei antonomase se produce atunci când un sem aferent al unui nume propriu devine semul inerent al unui nume comun, de ex.
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și înlocuite cu trăsături aferente, semul inerent fiind subminat de cel aferent (ca de ex., numirea unui băiat, Marthe). Autorul arată că mecanismul de lexicalizare a unei antonomase se produce atunci când un sem aferent al unui nume propriu devine semul inerent al unui nume comun, de ex., trăsătura aferentă /avar/ în numele personajului Harpagon devine trăsătură inerentă /avar/ în numele comun harpagon. Același mecanism se produce când trăsătura aferentă /viteaz/ din numele personajului Egor devine trăsătura inerentă cu care acest nume intră în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
numirea unui băiat, Marthe). Autorul arată că mecanismul de lexicalizare a unei antonomase se produce atunci când un sem aferent al unui nume propriu devine semul inerent al unui nume comun, de ex., trăsătura aferentă /avar/ în numele personajului Harpagon devine trăsătură inerentă /avar/ în numele comun harpagon. Același mecanism se produce când trăsătura aferentă /viteaz/ din numele personajului Egor devine trăsătura inerentă cu care acest nume intră în proza Domnișoara Christina, în momentul tratării lui ironic-intertextuale de către fetița diabolică, Simina: "Viteazul nostru Egor
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
al unui nume propriu devine semul inerent al unui nume comun, de ex., trăsătura aferentă /avar/ în numele personajului Harpagon devine trăsătură inerentă /avar/ în numele comun harpagon. Același mecanism se produce când trăsătura aferentă /viteaz/ din numele personajului Egor devine trăsătura inerentă cu care acest nume intră în proza Domnișoara Christina, în momentul tratării lui ironic-intertextuale de către fetița diabolică, Simina: "Viteazul nostru Egor!" Fără a intenționa de a acorda câștig de cauză uneia sau alteia din marile paradigme (teoria sensului vid a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
derivat de la Christus (de la vb. chriein, "a unge", de origine greacă; apare în Septuaginta ca o traducere a termenului ebraic mashi'ha, "uns", cunoscut în română sub forma Mesia 129). În procesul de numire a strigoiului, fenomenul de tabuizare este inerent. Autorul folosește pronumele nehotărâte - care ocultează (non)ființa Christinei, potrivit dialecticii sacrului ("prin simplul fapt că se arată, sacrul se ascunde"), și preiau funcțiile semnului onomastic, în lipsa acestuia (cealaltă, cineva, altcineva) - pronumele personal (ea): "e vorba despre altceva"; "ca să nu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în care trăiește" și, pe de alta, credința neclintită a lui Dumitru în minunea săvârșită care îl reconvertește pe falsul taumaturg 263. Drumul parcurs de Dumitru de la natură la cultură, de la sacru la profan care înseamnă "evoluție" însoțită de o inerentă degradare, nu-l atinge pe țăranul de la Dunăre: el nu se îndepărtează de mit264. Cea prin care se arată gloria lui Dumnezeu este Thecla, din gr. Theókleia, nume ale cărui moneme lexicale sunt theós "Dumnezeu" și kleos, "glorie"265. Întrebarea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lui Gavrilescu se poate interpreta ca epifană. Povestea colonelului Lawrence are rolul unei istorii echivalente care anticipează istoria lui Gavrilescu, prin punerea în oglindă 284. Există trei semne care intră într-o relație de echivalare contextuală prin prezența unor trăsături inerente sau contextuale (+ militar). Semnificația numelui iubitei lui Gavrilescu (având element de compunere un vechi cuvânt german, hilta, hiltia, "luptă, bătălie"285), își amplifică "relevanța textuală"286 pe care o are, prin însuși "statutul său semiotic", prin punerea în context cu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ai personajului care-i poartă (Yves Baudelle). Încărcarea cu sens se realizează prin integrarea în text și prin mijlocirea semnificantului (Christine Klein-Lataud); contextul este determinant în dobândirea de sensuri secundare (Marc Wilmet), de seme aferente care le subminează pe cele inerente (François Rastier) sau de "utilizări modificate" (Jean-Louis Vaxelaire). Motivarea se realizează prin "mișcarea scriiturii", ficțiunea supune numele proprii unui dublu proces de semantizare și motivare, cratilismul fiind un aspect particular al legii generale a motivării din literatură, cu aceleași funcții
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
rolul pe care îl joacă în text este unul anamnetic, de trezire a memoriei foștilor săi elevi: Cum spuneai că îl cheamă? întrebă Dumitrescu, tresărind, parcă s-ar fi trezit din somn". În cazul "designatorilor intertextuali" actualizează în text semele inerente cu care numele vin din alte context. În general, actualizarea semelor aferente determină păstrarea celor patru seme (macrogeneric, mezogeneric, microgeneric, specific). Un prenume favorit al lui Eliade, așa cum este Alexandru, aduce semele inerente ale cuceritorului arhetipal, vizionar (cea mai evidentă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cazul "designatorilor intertextuali" actualizează în text semele inerente cu care numele vin din alte context. În general, actualizarea semelor aferente determină păstrarea celor patru seme (macrogeneric, mezogeneric, microgeneric, specific). Un prenume favorit al lui Eliade, așa cum este Alexandru, aduce semele inerente ale cuceritorului arhetipal, vizionar (cea mai evidentă expresie este visătorul Lixandru din Pe strada Mântuleasa), în care se proiectează personaje ca Brânduș din Fata căpitanului. În Un om mare, semul (logodnică părăsită) din numele Lenorei este dobândit prin raportarea la balada
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
unui antagonism intrinsec. Orice sistem energetic, spune Lupașcu, pretinde ca o condiție sine qua non a existenței sale prezența unor proprietăți dinamice antagoniste 469. Pe scurt, "energia nu poate fi posibilă sau cel puțin sesizabilă pentru noi în afara antagonismului său inerent"470. Principiul antagonismului va fi numit și "principiul de complementaritate contradictorie"471 și pus drept nucleu al schiței pentru un nou discurs al metodei, pe care autorul îl vede ca imperios necesar, urgent chiar: Principiul de complementaritate contradictorie trebuie să
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de artă), presupune contemplație, adică se sustrage propriu-zis acțiunii și se angajează în sfera cunoașterii cunoașterii 516. Argumentul acesta este dezvoltat și dintr-un alt punct de vedere. Lupașcu privește fenomenul estetic ca "o etapă a devenirii logice, o etapă inerentă structurii și mecanismului însuși al logicului"517. Astfel, fiind un fenomen al cunoașterii cunoașterii, arta este invers proporțională cu dezvoltarea cunoașterii, care se împotrivește posibilităților cunoașterii cunoașterii. Totuși, cunoașterea cunoașterii nu este posibilă fără o cunoaștere dezvoltată. De aceea, arta
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sau reprezintă opoziția din cadrul experienței simbolice, între simbolizant și simbolizat. În această structură polară, realitatea absolută este concepută "ca un termen paradoxal prin care se tolerează antinomia, aceeași antinomie pe care o presupunea și pe care o genera în mod inerent polisemia simbolului"547. Realitatea supremă este o totalitate a contrariilor, o coincidență a relativului cu absolutul. În felul acesta, "experiența metafizică este deci, ca și cea simbolică, concepută ca o experiență paradoxală"548. Sergiu Al-George susține că, urmând linia culturii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
un complex de forme sociale în centrul căruia ar sta biserica creștină (...). De aceea, el nu s-a putut ridica la ideea pentru noi fundamentală a intelectului ecstatic, menit să creeze noi dogme filosofice, o metafizică în acord cu tendințele inerente ale timpului (...). Noi credem numai într-o criză istorică (am numit-o elenistă); o criză în cuptorul căreia se ard la înaltă temperatură cărămizile pentru noua clădire" (Ibidem, p. 303). 151 Ibidem, p. 304. 152 Ibidem, p. 303. 153 Lucian
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
includerea ființelor înzestrate cu sensibilitate, vom vorbi, în sens normativ, despre datoria morală a fiecărei persoane umane de a nu produce durere sau suferință celorlalți.) • Principiul valorii. Statutul moral și însemnătatea morală a unei entități sunt recunoscute pornind de la valoarea inerentă sau intrinsecă a acesteia. Extinderea sferei moralității se bazează astfel pe o trecere de la înțelegerea relațională a valorii la recunoașterea caracterului ei intrinsec. Voi dezvolta în continuare, principalele extinderi ale sferei moralității. Apărătorii drepturilor animalelor extind sfera moralității de la oameni
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
și o atitudine morală ultimă. Atitudinea morală ultimă este o atitudine de respect față de celelalte ființe. Atitudinea de respect față de natură este definită de Taylor pe baza a două concepte: conceptual de bine al unei ființe și conceptul de demnitate inerentă (inherent worth). Persoanele sunt ființe autonome și raționale care au ca scop realizarea binelui. Prin analogie cu acest mod de a fi al persoanelor, deoarece toate ființele vii urmăresc realizarea unui bine al lor, este construită etica mediului. Binele unifică
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
sau o insulă, nu sunt subiecți morali, ele sunt importante prin efectele pe care le au asupra ființelor vii, între unele și altele fiind relații de interacțiune, astfel că distrugerea sau protejarea obiectelor are o semnificație etică. Noțiunea de demnitate inerentă este definită de Taylor astfel 136: O entitate X are demnitate inerentă dacă există o stare de lucruri în care binele lui X este realizat (sau nerealizat) în următoarele condiții: • fără ca acel X să primească o valoare, fie cu titlu
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
pe care le au asupra ființelor vii, între unele și altele fiind relații de interacțiune, astfel că distrugerea sau protejarea obiectelor are o semnificație etică. Noțiunea de demnitate inerentă este definită de Taylor astfel 136: O entitate X are demnitate inerentă dacă există o stare de lucruri în care binele lui X este realizat (sau nerealizat) în următoarele condiții: • fără ca acel X să primească o valoare, fie cu titlu intrinsec, fie cu titlu instrumental din partea unui evaluator uman; • fără ca acel X
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
titlu intrinsec, fie cu titlu instrumental din partea unui evaluator uman; • fără ca acel X să fie util în promovarea scopurilor unei ființe conștiente sau în promovarea realizării binelui altei ființe, umană sau nu, conștientă sau nu. O entitate care are demnitate inerentă trebuie luată în considerare din punct de vedere moral, iar toți agenții morali au prima facie obligația de a asigura și de a promova binele acestei entități ca scop în sine și în raport cu entitatea însăși. Valoarea intrinsecă duce la realizarea
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
de mediu și de relațiile sale cu celelalte ființe vii; • toate organismele sunt centre vitale teleologice care își urmăresc binele propriu, fiecare în felul său; • ființele umane nu sunt superioare celorlalte ființe vii, nici în privința meritelor, nici în privința valorii lor inerente. Dar anumite concepții filosofice, așa cum ar fi umanismul vechilor greci, metafizica de inspirație monoteist creștină sau dualismul cartesian, afirmă superioritatea ființei umane asupra celorlalte ființe vii. Din perspectivă biocentrică se poate argumenta că apartenența tuturor ființelor vii la aceeași comunitate
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
trebui să putem asigura un arbitraj echitabil în cazul conflictelor dintre etica umană și etica mediului. Dacă acceptăm că o ființă cu valoare intrinsecă nu este intangibilă, atunci înseamnă că putem interveni. Dacă, pe de altă parte, acceptăm că demnitatea inerentă nu are grade, atunci rezultă că trebuie promovat binele fiecărei specii, fără diferențieri. Taylor menționează mai multe asemenea principii care ar asigura un arbitraj echitabil și care nu ar fi de sorginte utilitaristă: • principiul autoapărării; • principiul proporționalității; • principiul daunei minime
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
prefer o reîntoarcere la surse. Naess și Simmons au formulat o listă a principiilor ecologiei profunde pe care o prezint succint în continuare 275: • Bunăstarea și dezvoltarea vieții umane și non-umane de pe Pământ au valoare în sine (valoare intrinsecă sau inerentă). Aceste valori sunt independente de utilitatea lumii non-umane în raport cu scopurile omenești. • Bogăția și diversitatea formelor de viață contribuie la realizarea acestor valori și sunt, de asemenea, valori în sine. • Oamenii nu au dreptul să reducă această bogăție și diversitate, cu excepția
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
V. 2. "O "khôra" diafană?", ed. cit., pp. 258-281. Cităm un scurt pasaj cu caracter sintetic: ""Al treilea gen" prezintă imaginea în toate dimensiunile ei: deopotrivă ca mimêsis, ca asemănare participativă și ca loc emblematic (fiind mediator) al diferenței, distincție inerentă care separă imaginea de model" (p. 275). 20 Dan Botta, Charmion, în op. cit., pp. 18, 22, 26. 21 Dan Botta, Frumosul românesc, în op. cit., p. 66. 22 Dan Botta, Charmion, în op. cit., p. 23. 23 Ibidem, p. 30. 24 "Ritmul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
op. cit., vol. IV, p. 44. 33 Ibidem, p. 46. "Credința veche a Thraciei - relevată și de Herodot - a concepției prin păcat, a existenței considerate ca o decădere a sufletului din condiția lui divină, ca o întristare, ca o durere - credință inerentă marelui idealism" (Dan Botta, Unduire și Moarte, în op. cit., vol. IV, p. 77). 34 Dan Botta, Despre arta poetului, în op. cit., vol. IV, p. 184. 35 "Sub Septentrion, acolo unde mari paseri stymphaliene își scutură neprihănitul fulg" (Dan Botta, Charmion
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]