4,059 matches
-
atâtea condeie exilate se pot face minuni!), de cel mai Înalt nivel: nu pentru exilați, ci pentru cultura română. Aceasta cere sacrificiu din partea fiecăruia: sincer interes, timp de lucru. Aș dori ca românii noștri de renume, din generațiile trecute prin infernul de acasă, să trimită la Dialog materiale care le-ar destina mai bucuros unei reviste În limbile de mare circulație și de prestigiu internațional. Cum Dialogul apare atât de rar (din lipsa mijloacelor materiale amintite), cred că acest sacrificiu n-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
meșteșugul de „mare scriitor”, afirma că acest roman va fi „valabil și peste o sută de ani”... Personajele din Inimi cicatrizate reiau, În condițiile unei existențe damnate, toate actele simple și firești ale vieții, doar că acestea se produc... În infern. Se regăsește În acest roman Întreg repertoriul de fapte oarecare și de stări curente, iubire și egoism, vanitate și minciună, vraja primăverii și dragostea părintească, gustul conversației și extazul mării, contemplarea unui cal și perplexitățile dintr-o sală de cinema
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Întuneric și asprime. Să ne regăsim lângă Ernesto Sábato, reamintindu-ne cuvintele pe care Witold Gombrovicz, admiratorul său, le-a preluat de la un bătrân Înțelept, rabinul Moshe Loev: „Drumul În această viață este ca tăișul unei lame; de o parte, infernul; de cealaltă, infernul. Între ele: calea vieții”... Un prieten la Berlintc "Un prieten la Berlin" Dimineața, când ridic privirea spre o nouă zi, mă Întâmpină coroana de frunze a copacului. Un bun acord cu timpul. Îl privesc, Îmi reamintesc lecția
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Să ne regăsim lângă Ernesto Sábato, reamintindu-ne cuvintele pe care Witold Gombrovicz, admiratorul său, le-a preluat de la un bătrân Înțelept, rabinul Moshe Loev: „Drumul În această viață este ca tăișul unei lame; de o parte, infernul; de cealaltă, infernul. Între ele: calea vieții”... Un prieten la Berlintc "Un prieten la Berlin" Dimineața, când ridic privirea spre o nouă zi, mă Întâmpină coroana de frunze a copacului. Un bun acord cu timpul. Îl privesc, Îmi reamintesc lecția pe care mi-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
reîncepe o existență normală, fără anormalitatea pe care el o Întruchipează. În cursul povestirii, care debutează prin faptul Împlinit al metamorfozei, un alt proces, mult mai insidios, al schimbării, se desfășoară, cel În care ființa umană devine „altceva”, anume... celălalt, infernul sartrian. Mesajul narațiunii ține de această percepție a „celuilalt”, de felul cum rutina se poate brusc schimba, celălalt devenind, pe neașteptate, ceva insuportabil și Întruchipând, astfel, o șocantă declarație publică asupra inumanității omului față de om. Chestiunea centrală ar putea fi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
locuit de diavolul legionarilor. Când am ieșit din țară, am avut impresia că am scăpat de la un foc, de la cutremur, din valurile oceanului, din vârtej... Parcă nu mai văzusem oameni de nu știu când. Mă trezeam din coșmar; scăpam din infern... Unde nu e patria naționalistă, numai acolo este bine.” Opera sa, interzisă, apoi, În perioada stalinistă, a beneficiat de o scurtă recuperare, În intervalul „liberalizării” de la mijlocul anilor ’60, invocându-se „umanismul” și „antifascismul” ei. Exilată din nou, ulterior, din cauza
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Înăuntrul lor alte predeterminări”, va explica impasibilul observator. Abia la Întoarcerea la Budapesta, imediat după război, pus să confrunte pe cei care Îl sfătuiesc să uite totul sau pe cei umflați de retorica pateticelor caracterizări de tipul „cercul ultim al infernului”, Înțelege că experiența sa nu este transmisibilă celor care nu au trăit-o. Nu se va putea adapta Între ei. „Viața era mai pură, mai simplă acolo”, Își spune În finalul cărții supraviețuitorul, amintindu-și de cei de „acolo”, buni
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Koves, tânărul recunoscător pentru inestimabila Inițiere În cruzimea elementară și „simplă” a universului concentraționar, contemplase Împlinirile răului cu resemnare, fără lamentări sau indignare. Maxima lui Cioran („Sans l’enfer, point d’illusions”) poate fi inversată acum: fără iluzii, nu există infern. La „pokerul” existenței, jucat și În Kaddish, și În Liquidation, Auschwitz rămâne „imbatabil”, În competiția cu orice alte instituții de „educare” prin exterminare, naziste sau comuniste. „Blestemul” milenar dobândește altă anvergură, de data asta. Damnarea a Înlocuit orice identitate, tatuajul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lumii Însăși, chiar și a celei americane pe care o admira, cu un limpede sentiment de gratitudine. Doar un nume beneficia de perfecta intangibilitate a afecțiunii: sora sa, Lica. O adorase, se pare, și făcuse totul s-o scoată din infernul comunist al României anilor ’50 și, ulterior, să-i ușureze adaptarea În Franța. După sinuciderea, acum câțiva ani, a partenerei sale, Sigrid, falia depresivă se adâncise, evident. Remușcările și nostalgia deveniseră frecvente. Se simțea vinovat. Jucase cartea Însingurării orgolioase și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de unde numai Dumnezeu m-a scos, ca să pot depune și eu ca și alții mărturie de ce-a fost acolo. Pentru localizarea acestei închisori speciale în cadrul Jilavei voi folosi cele relatate de cei care au trecut prin acest colț de infern și care încă mai trăiesc sau și-au scris amintirile. Este vorba de: Voinea Octavian, decedat, care a scris Masacrarea studențimii române, Petrișor Marcel cu Fortul 13 convorbiri din detenție și Popa Aurel cu amintiri scrise pe care nu le-
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ia gamela cu mâncare, împinsă de gardian cu piciorul în celulă. în singurătatea zilelor și nopților egale pentru deținut, de multe ori gândul îi fugea la locurile copilăriei din Sâmbăta și la căminul său de la Sibiu. În aceste condiții de infern totuși el reușea să se ridice deasupra lor și să ne redea sub forma unor versuri duioase și gingașe, frământările, mustrările ce și le aduce singur și mângâierile pentru cei dragi, trimise nevăzut, pe calea unor unde ale dragostei și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Nu trebuie să fii avocat ca să-ții dai seama că aici suntem aduși pentru exterminare. „ Aici vă e statul” și face din mână un gest care era, în traducerea colonelului, o ilustrare a celor scrise de nemuritorul Dante pe poarta infernului: „Lasciate ogni speranza voi che entrate” Deci se știa că cei aduși la Cazimcă erau aduși să moară acolo și ca să scape mai repede de ei li se aplica regimul descris. Gardienii și chiar ofițerii habar nu aveau în majoritatea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
care erau puși să-i supravegheze, făcându-i din oameni, monștri. Totul părea o construcție a unei lumi supraumane, diabolice, făcută de însuși Satana, care îți planta în suflet întrebarea exprimată plastic de unul din cei ce au străbătut acest infern, Aurel Vișovan. O, Doamne, unde ești? Și astfel ajunge la concluzia că Dumnezeu nu vrea sau nu poate să ne ajute. Scrisoare în gând PITEȘTI Opriți-vă din hohote, nebuni!!! în râsul vostru negru Fierb clocote de sânge Din rânjetul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cred. Ii vedeam mereu ochii albaștrii și privirea luminoasă, privind parcă departe, spre cerul în care acum plecase. Toți cei care l-am iubit, l-am deplâns. Un tânăr, un intelectual de elită, preferă să moară decât să mai îndure infernul penitenciar comunist. Miron Chiraleu a fost prima victimă a reeducării de la Aiud. După o perioadă de timp (eu nu mai eram în fabrică) se sinucide și Cornel Pâslea, țăran cuminte și bun, de care am amintit, terorizat întrun club de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
care îi cere ceea ce îi ceruse și lui George Manu, înainte de a muri: să semneze desolidarizarea de Mișcarea Legionară, pentru ai acorda asistenta medicală în infirmeria penitenciarului. Același răspuns de refuz, îl face să înnebunească pe directorul de scenă a infernului de la Aiud. Urmează în cârje locotenentul erou Aurel State, care a rămas în viață fiindcă „o aripă de înger” l-a ajutat, când (scăpat din mâna inchizitorilor pentru o clipă) se aruncase în gol de pe acoperișul închisorii Uranus. Tabloul reeducării
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
noastre. M-am lăsat pe vine, cu lanterna deschisă, și mi-am acoperit urechile. Parcă-mi șmirgheluia cineva fiecare nerv. În viața mea nu mai simțisem o asemenea groază. Nu o puteam asemui cu nimic. O groază ce izvora din infernul nenorociților care nu urmăreau decât să ne strivească. Aveam impresia că se condensaseră toată bezna și mizeria existentă într-o halcă mare ce atârna deasupra capului nostru. Nu mi-am dat niciodată seama că spaima putea apăsa atât de greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Sandu, D. Gerariu, Pimen Constantinescu, D. C. Amzăr, Stancu Stoian ș.a., aceiași care se ocupă și de revista presei românești și străine. Despre literatura universală scriu Const. D. Ionescu (Pe marginea „Odiseii”, Anatole France, O carte genială în românește. Dante: „Infernul”, Rânduri pentru romantism), Alexandru David (Jan Kochanowski), Ramiro Ortiz (O academie nedreptățită: „Arcadia”). Se traduce din lirica spaniolă (José Santos Chocano), italiană (din poezia „Arcadiei” - Pimen Constantinescu, din D’Annunzio, Carducci - traduceri de Gherghinescu-Vania, din Ungaretti - o traducere de Aron
DATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286699_a_288028]
-
SCRIERI: Esopia, București, 1982; Poeme introductive, Iași, 1986; Pașii poetului (în colaborare cu Emil Iordache), București, 1989; Elegiile după Rilke, Iași, 1993; În căutarea poemului pierdut, Botoșani, 1995; În absența iubirii, Timișoara, 1996; Scriitorul, Timișoara, 1996; Poeme golănești, București, 1997; Infernul migrator, Botoșani, 1997; Insula nimănui - Niemansinsel, ed. bilingvă, Kastellaun (Germania), 1998; Poesia mirabilis, Iași, 1999; Cațavencii, Iași, 2001; Singur în fața lui Dumnezeu, Timișoara, 2001; Un poet la New York, Cluj-Napoca, 2002; Un acoperiș plin de îngeri - Un teho lleno de angeles
DORIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
Horia Gârbea, Cum să dai de dracu’?, CRC, 1998, 4; Mircea A. Diaconu, Instantanee critice. Din timpul iluziei, Iași, 1998, 242-246; Emilian Galaicu-Păun, Poezia după poezie, Chișinău, 1999, 186-191; Mircea A. Diaconu, Fețele poeziei, Iași, 1999, 141-143, 197-202; Marius Manta, „Infernul migrator”, ATN, 2000, 1; Vasile Spiridon, Gloria greierului, CL, 2000, 4; Grigurcu, Poezie, I, 425-437; Daniel Corbu, Generația poetică ’80, Iași, 2000, 61-64; Theodor Damian, Privește, vremea este aproape, „Lumină lină” (New York), 2001, 3; Adrian Alui Gheorghe, Hurrah, New York!, CL
DORIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
de ascunsă conflictualitate dintre curgere, sfâșiere lăuntrică și dorința de geometrie raționalistă. Și volumele târzii, Cronică (1993; Premiul Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor) și Abaddon (1995), sunt expresii ale aceluiași suflet bântuit alternativ de duhul paradisului și de cel al infernului, ale unei conștiințe lucide care trăiește, paroxistic, sentimentul alienării într-o lume dezaxată spiritual. Vibrațiile eului ultragiat consemnează cu acuitate apropierea „îngerului adâncului”, textele constituindu-se în adevărate „cărți ale infernului personal”. Efortul de izbăvire existențială, culturală și spirituală al
DORCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286834_a_288163]
-
bântuit alternativ de duhul paradisului și de cel al infernului, ale unei conștiințe lucide care trăiește, paroxistic, sentimentul alienării într-o lume dezaxată spiritual. Vibrațiile eului ultragiat consemnează cu acuitate apropierea „îngerului adâncului”, textele constituindu-se în adevărate „cărți ale infernului personal”. Efortul de izbăvire existențială, culturală și spirituală al poetului convertește glasul Apocalipsei în cântec. D. captează liric mesajul transcendenței, devenind un adevărat exponent al poeților religioși, de esență tradiționalist-mistică. Câteva din volumele sale fac parte dintr-un amplu proiect
DORCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286834_a_288163]
-
crize conjugale, adăugând moralizarea aferentă. Ultima sa scriere dramatică, reprezentată postum, în 1980, Sentimente și naftalină (cu titlul inițial Valsul), este o satiră alimentată de contemplarea uzurii și deteriorării în relația femeie-bărbat, unde se pot recunoaște înrâuriri venind dinspre Micul infern de Mircea Ștefănescu. Câteva dintre aceste piese au fost cuprinse, în 1971, în volumul Teatru. SCRIERI: Într-o gară mică, București, 1934; Moața, Creața și Grasu la bal, București, 1945; Cu Țăndărică spre mările Sudului, București, 1946; Una din noi
DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286863_a_288192]
-
literare dintre cele două războaie: „Junimea literară”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Convorbiri literare”, „Glasul Bucovinei”, „Viața socială a Bucovinei” (București), „Argonaut” (Rădăuți), „Gând românesc” (Cluj) etc. Este autorul mai multor versiuni românești pentru librete de operă (Norma de Bellini, Orfeu în infern de Gluck, Pescuitorii de perle de Bizet ș.a.). Traduce din literaturile germană, franceză, italiană, rusă, cehă și slovacă. Debutează cu poezie în „Junimea literară” (1931) și editorial, cu volumul de versuri Solstiții (1936). Poetul se menține pe linia autohtonismului. Lumea
DRUMUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286885_a_288214]
-
lui Teodor Mazilu. Cealaltă comedie, Fluturi de noapte, continuă să pastișeze poncifele, satirizând abuzurile și corupția din sistemul construcțiilor de locuințe, printr-un joc ambiguu între realitatea absurdă și fantezia caricaturală. Satira Balul lebedelor (1994), subintitulată „comedie satanică în patru infernuri”, demontează mecanismele monstruoase ale realității de ultimă oră: un primar de târg cu suita sa grotescă (escroci, demnitari dubioși, vampe, dezmoșteniți ai soartei), caricaturizați în forfota dezvelirii unui monument închinat libertății recent dobândite - care devine justificarea viciilor fiecăruia. Comedia Regele
GRIGORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
colivie uită să zboare, în Acvariul, că perioada postbelică pune societatea pe baze noi, unanim dezirabile, iar Orgoliu duce cu sine ideea că originile nu trebuie uitate, cu atât mai mult atunci când sunt rurale. În fine, Bine ați venit în infern! (1995) reconstituie, sub forma unui docufiction, bombardamentele americane asupra orașului Ploiești, din timpul celui de-al doilea război mondial. SCRIERI: Scrisoare din Moscova, București, 1954; Învinsul Terek, București, 1956; Cinema Madagascar, București, 1957; Obsesia, București, 1960; ed. 2, București, 1965
GRIGORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]