3,967 matches
-
înfruntat multiple probleme, care nu sunt doar tehnice sau economice, ci și sociale: probleme legate de motivația performanței, integrarea socială, tensiuni și conflicte în relațiile dintre grupurile sociale sau între persoane, fenomene birocratice, distorsiuni în procesele de comunicare socială și interpersonală etc. Pentru soluționarea unor asemenea probleme, sistemele sociale actuale resimt tot mai acut nevoia unui know-how sociologic. Presiunea problemelor orientează cercetarea și intervenția sociologică mai mult pe linia perfecționării alternativei existente, a statu-quo-ului: problemele de soluționat sunt formulări ce reflectă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și de rudenie. Modul exterior și impersonal de realizare a selecției, bazat pe determinarea cerințelor posturilor de muncă și a capacităților personale, deși incomparabil mai eficient, este însă de natură să scadă sensibil atât autoritatea ierarhică, dar și forțele integrative interpersonale întărite de sistemul tradițional. Feedbackul neconstructiv. Se întâmplă adesea ca cercetarea sociologică să scoată în evidență limitele, nereușitele, eficacitatea scăzută a funcționării unui sistem, fără a indica însă cu claritate căile de perfecționare a acesteia. În această situație, în loc să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de timp grupuri de învățare care le facilitează deschiderea la cunoașterea de sine și la cunoașterea celorlalți. Aici ei înțeleg mai bine atât motivația profundă a propriilor lor comportamente, cât și motivația comportamentelor celorlalți, blocajele lor interioare, cât și cele interpersonale, identifică mecanismele patologice din propria lor comportare, cât și din activitatea grupului. Învață cum să fie ei înșiși sisteme deschise, flexibile, raționale și cum să formeze, împreună cu ceilalți, asemenea sisteme. Diferitele forme de analiză de caz (Benne, 1961b; Pigors și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
parte le au de înfruntat, să formuleze soluții, să le evalueze împreună cu alte persoane, prin confruntare. Prin aceste exerciții, ele învață nu numai despre diferitele probleme supuse analizei și despre modalitățile de soluționare a lor, ci și despre procesele sociale, interpersonale în activitatea sistemelor sociale de soluționare a problemelor: interdependențe sociale, comunicare interpersonală, tratarea diversității opiniilor și realizarea consensului, rezistențele care apar în procesul comunicării și luării deciziei, modul de depășire a acestora. Se așteaptă ca aceste capacități noi dobândite să
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
alte persoane, prin confruntare. Prin aceste exerciții, ele învață nu numai despre diferitele probleme supuse analizei și despre modalitățile de soluționare a lor, ci și despre procesele sociale, interpersonale în activitatea sistemelor sociale de soluționare a problemelor: interdependențe sociale, comunicare interpersonală, tratarea diversității opiniilor și realizarea consensului, rezistențele care apar în procesul comunicării și luării deciziei, modul de depășire a acestora. Se așteaptă ca aceste capacități noi dobândite să fie transferate în activitatea practică a sistemelor în care acționează persoanele. Punctul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
social care le-a modelat și le întreține modul de gândire și comportare, indivizii pot mai lesne să-și modifice comportamentul. Dificultatea reapare însă în momentul întoarcerii persoanelor în sistemele lor naturale. Aici, ele reintră în sistemul relațiilor sociale și interpersonale care nu sunt suportive pentru noile modalități de acțiune învățate. Câștigurile obținute prin perfecționarea capacităților în condiții de laborator tind să fie anulate atât prin intervenția normelor sociale ce caracterizează funcționarea sistemului, cât și a parametrilor săi structurali: diferențe de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Pagini alese, Editura Științifică și Enciclopendică, București. Gusti, D. (1968), Opere, vol. 1, Editura Academiei, București. Harris, M. (1968), The Rise of Antropological Theory. A History of Theories of Culture, Thomas Y. Crowell, New York. Heider, F. (1958), The Psychology of Interpersonal Relations, John Wiley and Sons, NewYork. Hempel, C.G. (1965), Aspects of Scientific Explanation and Other Essays in the Philosophy of Science, Free Press, New York. Herseni, T. (1982), Sociologia. Teoria generală a vieții sociale, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Homans, G.C.
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Pagini alese, Editura Științifică și Enciclopendică, București. Gusti, D. (1968), Opere, vol. 1, Editura Academiei, București. Harris, M. (1968), The Rise of Anthropological Theory, a History of Theories of Culture, Thomas Y. Crowell, New York. Heider, F. (1958), The Psychology of Interpersonal Relations, John Wiley and Sons, New York. Hempel, C.G. (1965), Aspects of Scientific Explanation and Other Essays in the Philosophy of Science, Free Press, New York. Herseni, T. (1982), Sociologia. Teoria generală a vieții sociale, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Homans, G.C.
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
referim, În primul rând, la violența Îndreptată către propria persoană, În care victima și agresorul sunt una și aceeași persoană. Ca subtipuri Întâlnim sinuciderea și abuzarea de propriul trup (de exemplu, injectarea de droguri). În al doilea rând, avem violența interpersonală. Este violența exercitată Între indivizi; ca subtipuri Întâlnim violența familială și violența dintre partenerii intim, pe de-o parte, și violența exercitată de grupuri mari asupra unor comunități, pe de altă parte. În general, În relațiile de cuplu, violențele de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
intimă dintre două persoane (bărbat și femeie) ce formează un cuplu (căsătorit sau necăsătorit), ca fiind agresiunea ce se manifestă verbal, fizic și nonverbal. Am inclus aici și violența nonverbală pentru simplul motiv că un astfel de comportament reduce comunicarea interpersonală, rezultatul fiind izolarea celor doi parteneri. Numeroase cercetări au Încercat să descopere care ar fi cauzele violenței intime. ,, Prima problemă teoretică”, după cum afirmau Christopher I. Eckhardt și Melanie L. Dye (2000, 141-142), este de ordin cognitiv și ,,privește gândurile elementare
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
continua, dar nu Într-atât Încât să luăm În calcul faptul că violența fizică poate fi considerată o atitudine de macho. Referindu-ne la cel din urmă comentariu, o astfel de ,,abordare” sugerează mai de grabă slăbiciune, lipsa de comunicare interpersonală și de respect și, de ce nu, o lipsă de empatie care viciază relația În doi. La violența familială (sau violența domestică) avem ca subdiviziuni violența Împotriva copilului și violența Împotriva persoanelor În vârstă. Violența din partea comunității se Împarte În violența
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
unui comportament agresiv la marea majoritate a copiilor ce le vizionează. Pe de altă parte, Christian Kiewitz și James B. Weaver III (2001, 821) au arătat că ,,dispozițiile agresive și sexul mediază impactul violenței media asupra percepțiilor ulterioare ale conflictelor interpersonale, violente. Indivizii cu un grad ridicat de agresivitate, În general, afișează tendințe puternice și ostile În percepțiile lor asupra conflictelor interpersonale decât indivizii cu un grad scăzut de amenințare. Mai mult, s-a constatat că bărbații cu un grad scăzut
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
III (2001, 821) au arătat că ,,dispozițiile agresive și sexul mediază impactul violenței media asupra percepțiilor ulterioare ale conflictelor interpersonale, violente. Indivizii cu un grad ridicat de agresivitate, În general, afișează tendințe puternice și ostile În percepțiile lor asupra conflictelor interpersonale decât indivizii cu un grad scăzut de amenințare. Mai mult, s-a constatat că bărbații cu un grad scăzut de agresivitate sunt extremi În raportarea gândurilor agresive și a acțiunilor. Surprinzător, nu au susținut ipoteza că expunerea la un film
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
C. și Stipp, Horst. (1984). The Impact of Fictional Television Suicide Stories on U.S. Fatalities: A Replication. The American Journal of Sociology, 90, 1, 151-167. Kiewitz, Christian și Weaver, James B. III. (2001). Trait aggressiveness, media violence, and perceptions of interpersonal conflict. Personality and Individual Differences, 31, 821-835. Klinger, Lori J., Hamilton, James A. și Cantrell, Peggy J. (2001). Children’s perceptions of aggressive and gender-specific content in toy commercials. Social Behavior and Personality, 29, 1, 11-20. Messner, S.F. (1986). Television
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
generații. Pe scara a trei generații, „se poate observa și diversitatea de reciprocități directe sau indirecte, imediate sau diferite În timp, care țes raporturile lor (ale generațiilor - n.n.)”. Obiectivul central Îl reprezintă evidențierea fenomenelor proprii dinamicii generațiilor atât la nivel interpersonal, cât și la nivel macrosocial. La acest ultim nivel, cea mai dezbătută problemă este cea referitoare la specificitatea raporturilor dintre generații comparativ cu celelalte raporturi sociale fundamentale cu care sunt relaționate, precum raporturile dintre sexe sau cele dintre clasele sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
1972; Leinhart, 1977). Cu toate că sunt mai multe definiții ale rețelelor sociale, cea mai comună se referă la legăturile dintre indivizi, grupuri și instituții cu care o persoană are contact și percepe că depinde de suportul lor. Rețelele sociale sunt conexiunile interpersonale la care oamenii participă pe măsură ce duc la bun sfârșit activitățile zilnice. De pildă, membrii unei comunități se Întâlnesc și desfășoară activități În fiecare zi la școală și la biserică, la evenimente sportive, În parc, la manifestări sociale variate, și În
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
toți membrii ei atât În manifestările În interior, cât și În cele din exteriorul său; la nivelul familiei modelul cultural se concretizează În modele comportamentale prin care membrii săi adoptă și internalizează normele, tradițiile, formele de organizare ale activitățiilor, raporturile interpersonale și de autoritate În exercitarea rolurilor specifice vizând realizarea finalităților propuse. Cartea este structurată pe opt capitole. Primul capitol, intitulat „Cultura - definiție, conținut, esență a definirii și funcționalității modelului cultural”, oferă În prima parte o prezentare generală a definițiilor aduse
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
toți membrii săi atât În manifestările În interior, cât și În cele din exteriorul său. La nivelul familiei modelul cultural se concretizează În modele comportamentale prin care membrii săi adoptă și internalizează normele, tradițiile, formele de organizare ale activităților, raporturile interpersonale și de autoritate În exercitarea rolurilor specifice vizând realizarea finalităților propuse. Autorul Își propune să surprindă instrumentalizarea modelului cultural În plan familial la următoarele niveluri: a) motivația căsătoriei; b) motivația opțiunii alegerii partenerului; c) manifestarea rolului conjugal În comportamentul familiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
al marginalității sociale, ci, cum spune și subtitlul volumului, pe intervențiile sociale și pe efectele acestora În comunitățile defavorizate. Întregul demers l-am citit ca mai degrabă calitativ și subiectivist (În sensul sociologiei zise subiectiviste). Accentul este pus pe relațiile interpersonale dintre actorii intervențiilor și subiecții acestora. Interacțiunea nu mai este una oarbă, sistemică, Între un cadru formal, instituțional și ,,excluși”, ci Între două lumi care nu găsesc nici un meridian pentru a-și potrivi ceasurile de Întâlnire. Întâlnirile devin o confruntare
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
e lipsită de bogăție, de viață, de posibilități variate de existență, așa cum e, până la un grad, cea omenească. Ea e unitară în bogăția ei. Are o bogăție care totuși nu o scoate dintr-o anumită unitate. E o mare bogăție interpersonală; tocmai în neieșirea Persoanelor din relațiile dintre ele stă unitatea ei. (n. s. 1818, p. 967) 95 cauza ei și extind judecata asupra ei spre soarele din care este aceea și precum cel ce disprețuiește buna mireasmă a florilor extinde
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
grupate, de asemenea, în șapte dimensiuni: - comportament manifest (B); - afecte (A) și senzații (S) ce însoțesc acest comportament; - imagerie mentală (I) în relație cu acest comportament; - cogniție (C) ce corespunde ideilor și credințelor în raport cu comportamentul și posibilitățile de schimbare; - relații interpersonale (I) în conexiune cu comportamentul; - droguri (D) precizând starea fizică, consumul de medicamente sau de droguri. Cottraux a adăugat două dimensiuni: - expectanță (E) în raport cu așteptările subiectului, - atitudini (A) privind atitudinile terapeutului vis-à-vis de subiect. Acest al doilea model pune și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
acesteia. Aceste programe au drept obiectiv prevenirea recăderilor și a recidivelor, reducerea duratei episoadelor depresive, maniacale, hipomaniace sau mixte cât și a spitalizării și a absențelor de la serviciu, și de a preveni actele suicidare. Ele vizează, de asemenea, ameliorarea activității interpersonale și sociale între episoade, însușirea de cunoștințe pentru a face față simptomelor reziduale subsindromatice și alterărilor în ceea ce privește activitatea pacientului și ameliorarea stării de bine și a calității vieții. Pentru a atinge aceste scopuri, programele încearcă, în special, să ajute pacienții
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
greutăți timp de cel puțin două săptămâni, 33 de pacienți erau împărțiți aleator în două grupuri: un grup care să beneficieze de cincizeci de ședințe de TCC (s-a lucrat asupra stimei de sine, a schemei personale și a activității interpersonale), și un altul care să beneficieze de același număr de ședințe de psiho-educație și care să conțină doar sfaturi nutriționale. Comparativ cu grupul care beneficia de psiho-educație, participanții din grupul care beneficia de TCC aveau procente inferioare de recădere și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cognitiv-comportamentale, cu atât mai mult cu cât absența afirmării de sine este frecventă și această problemă ar trebui cercetată în mod sistematic în cadrul terapiei cu pacienții. Afirmarea de sine îndeplinește trei funcții esențiale: - să exprime emoțiile individului; - să amelioreze relațiile interpersonale ale individului în toate domeniile vieții; - să se obțină mai ușor ceea ce corespunde așteptărilor și dorințelor individului. Definiție și categorii de comportamente Afirmarea de sine este un comportament care permite exprimare nevoilor individului, dorințelor sale, așteptărilor sale, respectându-l în
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
evaluare a competențelor sociale nu întrunește unanimitatea specialiștilor. Iată câteva evaluări care pot fi totuși utilizate: scara lui Rathus este cea mai cunoscută; forma în limba franceză a fost validată; calitățile sale în ceea ce privește afirmarea de sine sunt discutabile; chestionarul conduitelor interpersonale a fost inclus recent în bilanțul de evaluare și permite identificarea deficitelor specifice afirmării de sine; scara lui Liebowitz permite explorarea anxietății și nivelului de evitare, și reperarea indicațiilor de terapie de expunere la emoții (criterii de performanță) și a
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]