5,069 matches
-
dialectica. Astfel, la o primă vedere constatăm că unele forme a priori ale facultății de cunoaștere (și ale altor facultăți: "dorința", "voința" etc.) condiționează în mod nemijlocit și necesar cunoașterea însăși (și actele bazate pe celelalte facultăți); iar scoaterea la iveală a acestei condiționări devine posibilă prin deschiderea unui orizont al rostirii filosofice care va avea de la bun început forma potrivită tocmai ca analitică și dialectică; dovadă: însăși structura "criticii rațiunii pure" (atât "teoretice" cât și "practice"). Prin urmare, cel puțin
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
asumă, "critic", anumite limite și își recunoaște capcanele în care își poate trimite operațiile, adică raționamentele. Paralogismul, antinomia și idealul rațiunii pure exprimă tocmai operațiile raționale prin care este produsă aparența, aproape într-un mod "natural", și doar scoaterea la iveală a sensului lor face cu putință operarea rațională regulativă.102 Dintr-o anumită perspectivă, este vorba aici, la Kant, doar despre o extindere a semnificațiilor analiticii și dialecticii. În privința rostului lor epistemic, ele nu mai sunt doar teorii ale raționamentului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ci doar stabilește limitele folosirii logicii (transcendentale), stabilind, de fapt, dar pe o cale negativă, înseși limitele experienței. Dialectica transcendentală nu poate opri însă travaliul gândirii de aplicare a regulilor intelectului pur dincolo de limitele experienței, dar ea poate scoate la iveală aparența și falsitatea acestei aplicații. Se depărtează Kant, prin proiectul logicii transcendentale, de sensul de corespondență al adevărului, propriu logicii tradiționale? Propune el un alt concept al adevărului, dat fiind faptul că logica transcendentală a sa are alte sarcini, alt
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu câteva probleme "formale", toate referitoare la posibilitatea unui sistem complet al rațiunii pure. Analitica și dialectica, părțile logicii transcendentale, ocupă o parte din proiectul critic; și este vorba despre partea esențială a acestuia, raportat la miza sa: scoaterea la iveală a condițiilor de posibilitate a judecăților sintetice a priori. Tocmai pe baza cercetărilor din "Analitica transcendentală" și din "Dialectica transcendentală" poate fi operată diferența dintre cunoștința veritabilă și cunoștința aparentă: prima problemă "tehnică" a proiectului critic. De altminteri, așa cum spuneam
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
creează raționamentele dialectice răspunsul este la fel ca la cea dintâi, afirmativ: printr-o "critică a rațiunii pure", care cercetează facultatea de cunoaștere în privința formelor sale pure și a competențelor și limitelor sensibilității, intelectului și rațiunii, poate fi scoasă la iveală aparența creată de raționamentele dialectice, a căror producere este, cumva, "naturală", susține Kant. Pentru a limpezi problema legată de raționamentele dialectice, este necesar un alt cadru de discurs, anume cel din parte a doua; important pentru demersul de față este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
proiectul critic al lui Kant, drept veritabile discipline ontologice, statut nerevendicat totuși de Kant și, de altfel, foarte greu de susținut, potrivit convențiilor stabilite de el în legătură cu sarcinile unei "critici a rațiunii pure", constând în primul rând în scoaterea la iveală, printr-o cercetare a facultății de cunoaștere și a produsului acesteia, cunoștința veritabilă, a limitelor cunoașterii, a înseși limitelor facultății de cunoaștere și ale folosirii legitime a unor principii, a limitelor ființei raționale și ale lumii fenomenale, chiar ale aparenței
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de elemente ale construcției kantiene (concepte, idei, simple gânduri, argumente, aporii etc.) pe baza cărora poate fi deschis planul unei interpretări ontologice, fapt valorificat, de altminteri, așa cum am precizat mai sus, de unii interpreți. Mai departe, pentru a scoate la iveală temeiuri mai profunde ale analiticii și dialecticii kantiene, voi valorifica și eu astfel de elemente. (Pornind de la ultima observație, capătă înțeles și diferența dintre, pe de o parte, perspectiva și orizontul unei construcții filosofice ca atare, ceea ce numim teorie filosofică
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
analiticii transcendentale au fost introduse în subcapitole anterioare. Scopul meu, în acest moment, este acela de a indica modalitatea de constituire a cunoștinței veritabile (și a fenomenului) pe temeiul regulilor acestei analitici. Tocmai de aceea, primul pas corespunde scoaterii la iveală a regulilor impuse prin schematismul imaginației transcendentale. A constitui înseamnă, în acest context, a aplica un concept corespunzător la un obiect; în fapt, a aplica o categorie (concept pur al intelectului) la fenomene. O astfel de aplicare nu este posibilă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
drept, ceva netimporizat (deși, ca "ceva", el trebuie să fie, cumva, timporizat). Indicația este strict formală, dar ea, poate tocmai de aceea, deschide o cale de înaintare în orizontul constituirii prin timporizare, adică în orizont judicativ, în scopul scoaterii la iveală a unui sens al timporizării care nu a mai fost până aici vizat. Este clar, trebuie avute în vedere, mai departe, speciile nimicului. Nu toate, însă, ci doar una dintre ele care tăinuiește tocmai răspunsul la întrebările de mai sus
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și-a pierdut funcția sa constitutiv-judicativă adică reducția la timp s-a operat potrivit exigențelor exprimate de analitica transcendentală kantiană demersul de față nu va zăbovi peste măsură în acest loc. I se cuvine unei reducții non-judicative să scoată la iveală sensurile cuplului timp necondiționat, mizând, dacă este cazul unei aplicații kantiene, pe dialectica transcendentală din sistemul Criticii rațiunii pure. 3.2.2.5. Timpul și necondiționatul; sensul judicativ-constitutiv al dialecticii transcendentale Fără îndoială, termenul de necondiționat nu este deloc familiar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
raport de contradicție, ci de contrarietate pretind existența obiectului lor ca atare, ca lucru în sine, s-ar putea spune; și, mai departe, fiecare pretinde că este adevărată. Judecata (ca formă logică) susține și în acest caz tehnica scoaterii la iveală a aparenței. În cazul idealului rațiunii pure (care are legătură cu Ideea teologică) sesizarea judicativului constitutiv este îngreunată de faptul că de la bun început este propusă forma unui raționament disjunctiv pe care s-ar baza "determinarea logică a unui concept
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
înțeles, în maniera "filosofiei" cum pare totuși a accepta, pe alte temeiuri, J. P. Sartre, care susține că în cazul omului, existența precede esența, iar viața omului constituie ea însăși dovada acestui adevăr, prelucrat "filosofic" -, ci el trebuie scos la iveală, lămurit, înțeles, recunoscut printr-un demers, numit de Heidegger, cum știm, "analitică existențială", demers care are și rostul de a pregăti punerea întrebării despre ființa ca atare (nu despre ființa unei ființări, fie aceasta Dasein-ul). În structura sa, demersul heideggerian
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prezenței cotidiene a omului). De altfel, de la bun început analitica existențială angajează un procedeu "recalcitrant" față de regulile de constituire judicativă a discursului. Acest procedeu este neobișnuit într-un demers stăpânit de normele discursive acreditate (judicativ) și constă în "scoaterea la iveală, prin punere în evidență, a unui temei (subl. C.)."160 Datorită unei astfel de tehnici de construcție filosofică, Heidegger se apropie de gânditorii presocratici; dar trebuie să observăm, în lucrarea citată precum și în altele, că nu este vorba despre un
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vorba despre un gest de consimțire asupra unor gânduri ale anticilor, cât despre așezarea gândului său asupra ființei, ființei ființării și ființării, al căror "sens" constă într-o legătură cu însuși faptul de a fi Dasein, în forma "scoaterii la iveală" a unui temei pe calea "punerii sale în evidență", formă a gândirii proprie filosofiei presocratice, după cum susține filosoful german însuși. Pornind de la această constatare, trebuie să mai observăm că nu temeiul ca atare constituie problema fapt judicativ prin excelență, atotprezent
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sale în evidență", formă a gândirii proprie filosofiei presocratice, după cum susține filosoful german însuși. Pornind de la această constatare, trebuie să mai observăm că nu temeiul ca atare constituie problema fapt judicativ prin excelență, atotprezent în istoria filosofiei -, ci scoaterea la iveală a acestuia prin punerea sa în evidență, fapt care pretinde "poziția" de ființare căreia îi este constitutiv tocmai "faptul de a fi în lume". De aici posibile sensuri non-judicative ale reconstrucției heideggeriene; de fapt, în context, sensuri ontic-ontologice sau analitic-existențiale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
tocmai "faptul de a fi în lume". De aici posibile sensuri non-judicative ale reconstrucției heideggeriene; de fapt, în context, sensuri ontic-ontologice sau analitic-existențiale, diferite radical de cele proprii metafizicii (în termenii acestei lucrări, proprii judicativului constitutiv). Totuși, actul scoaterii la iveală are o anumită legătură necesară cu enunțul (judecata), cu forma de exprimare judicativ-constitutivă, astfel încât sensul său ultim este "logic". Pe de altă parte, datorită sensului pe care elemente non-judicative ale înseși operării prin acest act îl constituie și îl întrețin
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al analiticii existențiale; pe de alta, în contextul acesteia, adevărul este regândit ca un existențial, adică într-un registru care se anunță a fi, cumva, non-judicativ. Ca și în celelalte două aplicații, demersul de față va înainta către "scoaterea la iveală prin punerea în evidență" a unor sensuri non-judicative ale acestei reconstrucții, neuitând, desigur, de cele propriu-zis judicative. Structura demersului va cuprinde două direcții principale: a) descrierea și interpretarea judicativă și non-judicativă a formulei heideggeriene de "analitică existențială" întemeiată pe operația
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
evidență" a unor sensuri non-judicative ale acestei reconstrucții, neuitând, desigur, de cele propriu-zis judicative. Structura demersului va cuprinde două direcții principale: a) descrierea și interpretarea judicativă și non-judicativă a formulei heideggeriene de "analitică existențială" întemeiată pe operația de "scoatere la iveală a temeiului prin punerea sa în evidență"; b) construcția dovezii privind sensurile fundamentale ale analiticii existențiale judicative și/sau non-judicative prin "recuperarea" câtorva contexte ale sale în care se pune explicit problema constituirii, în acest caz, nu a simplei cunoștințe
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Dasein-ului. Ordinea demersului se va pune la punct prin tematizarea problemelor semnificative față de aceste două "ramuri" tematice. 3.3.2. Principiul analiticii existențiale și intenționalitatea fenomenologică a enunțului (judecății) 3.3.2.1. Principiul "logic" al analiticii existențiale: scoaterea la iveală prin punerea în evidență, a unui temei De la bun început forma (metodologică a) scoaterii la iveală "pre-formează" (pre-deternimă, prejudecă) întrebarea despre temeiul tuturor lucrurilor. Întrebarea este esențială pentru "metafizică", iar pentru că temeiul se află în "diferență ontologică" față de ceea ce el
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
tematice. 3.3.2. Principiul analiticii existențiale și intenționalitatea fenomenologică a enunțului (judecății) 3.3.2.1. Principiul "logic" al analiticii existențiale: scoaterea la iveală prin punerea în evidență, a unui temei De la bun început forma (metodologică a) scoaterii la iveală "pre-formează" (pre-deternimă, prejudecă) întrebarea despre temeiul tuturor lucrurilor. Întrebarea este esențială pentru "metafizică", iar pentru că temeiul se află în "diferență ontologică" față de ceea ce el întemeiază, ea este esențială și pentru "ontologie", așa cum acestea au fost croite la începuturile istorice ale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acestor două discipline: pe al celei dintâi, în sensul de a-i gândi limitele istorice și posibilitatea de a-i pro-duce retragerea, fiindcă gândirea poate înainta și pe altă cale decât cea metafizică, una mai autentică, raportat la "scoaterea la iveală ..."; pe al celeilalte, în sensul de a-i potența virtutea de topos privilegiat al repunerii întrebării despre ființă (despre adevărul ființei). Date fiind aceste încadrări "disciplinare", trebuie să avem din nou în vedere analitica și dialectica judicativului constitutiv, ca modele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
drept, esențială ca operație ulterioară alteia, anume admiterii temeiului ca atare, iar nu în sine, așa cum se arată această operație, deocamdată, în deschiderea aplicației la analitica existențială heideggeriană. Acceptarea și punerea la lucru a unei căi de reconstrucție "scoatere la iveală ..." -, care pre-formează punerea de întrebări, fiind, din acest motiv, o veritabilă "formă", are, desigur, o îndreptățire la Heidegger, legată de semnificația pre-ontologică a Dasein-ului, care îl plasează pe acesta într-o poziție cumva privilegiată față de ființă dar numai privind întrebarea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
semnificația pre-ontologică a Dasein-ului, care îl plasează pe acesta într-o poziție cumva privilegiată față de ființă dar numai privind întrebarea despre ființa însăși și îi deschide un orizont unde este posibilă însăși formularea acestei întrebări. Tocmai de aceea, "scoaterea la iveală ..." devine un veritabil act-de- principiu, care conservă celelalte calități ale sale, semnalate mai devreme: formă, cale de reconstrucție filosofică, procedeu "analitic". Dar de ce este atât de semnificativ actul acestei scoateri la iveală a unui temei pentru proiectul unei ontologii fundamentale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
formularea acestei întrebări. Tocmai de aceea, "scoaterea la iveală ..." devine un veritabil act-de- principiu, care conservă celelalte calități ale sale, semnalate mai devreme: formă, cale de reconstrucție filosofică, procedeu "analitic". Dar de ce este atât de semnificativ actul acestei scoateri la iveală a unui temei pentru proiectul unei ontologii fundamentale, pe care și-l propune filosoful german? Și de ce trebuie să fie atât de atent cu el interpretul care țintește dincolo de rolul lui de a susține demersul ontologic propriu-zis, interesat fiind de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unei "analitici", în genere? Și, în urmarea acestor două întrebări: de ce vorbește Heidegger, încă de la debutul demersului său, despre un fapt neobișnuit, care nu ține în mod direct de temeiul însuși, ci de felul în care acesta este scos la iveală, fapt neadmis ca atare, la începutul unui demers, din perspectiva logicii-organon și a disciplinelor judicative, analitica și dialectica? Faptul în cauză nu constituie o premisă obișnuită într-un discurs judicativ: simplă presupoziție, ipoteză, teză, premisă certă etc., deși pare să
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]