5,826 matches
-
o mamă mai să-și iasă din minți de durere. Șoptea Constantin: „Barbule, Barbule, ce-mi făcuși, Barbule? Ce să-ți iert eu, Barbule, că nu-mi greșiși cu nimic? Iartă-mă tu, că-ți ziceam când mă biruiai în joacă: Lasă, lasă, când oi fi eu mare și tu mic...». Ajunseși mare, Barbule, doar că eu n-o să mai fiu mic niciodată.” Spătarul Mihai Cantacuzinul — Mamă, când te aud câtă grijă ai pentru toate lucrurile astea mici, acum când sfârșitul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
arătător la buze, le mustră din ochi. Fetițele, pocăite, plecară capetele în jos, urmărind concentrate flacăra jucăușă a lumânărilor. Vodă încerca să se reculeagă și să urmărească litania monahilor, dar își surprinse în gând o părere de rău că întrerupsese joaca celor mici. Atunci, Bălașa întoarse capul spre el, ridică ochii luminați de lumânare și-l învălui într-o privire fericită. Zâmbea cumva fără să-și încordeze buzele și era tare frumoasă. Călugării ajunseseră la sfârșitul Prohodului. Acum povesteau cum „neamurile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ceasul rugăciunii. Nu este dans ce-ai privit, este o poveste despre cai sau poate despre centauri... Ce ne-am face Selin aga fără cai? Bărbații aceștia își jură să fie caști cât timp fac parte din ceată și, în joacă, cred că se transformă în cai, dansând ca să îmbuneze un zeu al cailor, devin un fel de călugări credincioși acestui zeu. Eh, Selin aga, ce ne-am face fără cai? — Măria ta, zise Kuciuk Selin și se închină în fața domnitorului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vorbea cu Maica Sfântă cam așa: „O să fie fată și o să-i zică Măriuța și o să fie bălaie ca mine, bălaie cu ochii căprui ai domniei sale beizadelei Ștefan”, iar eu nu o credeam că a rămas grea, credeam că este joacă de copii, până a început să se rotunjească. Am botezat-o Măriuța și când mi-o aduce diminețile jupâneasa Stanca, mă uit la fețișoara ei bălaie și aștept să-și schimbe ochișorii de lapte să fie căprui, bag un deget
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
am douăzeci și șapte de ani, Mateiaș nu a împlinit încă zece și dada Stanca are treizeci și șase, iar Dinuț, coconul fratelui Constantin, să fie cu vreo șapte luni mai mare decât Măriuța mea. — Ei, comise Matei, începu Ștefan joaca, dar pe nepoata domniei tale, Măriuța Brâncoveanca ot Mogoșoaia, ce o s-o faci? — Ce s-o fac? Dacă-i dai domnia ta zestrea ce i se cuvine, o mărit cu feciorul lui Neculai Vodă Mavrocordat. — Uui! chiui prințul Ștefan. Surugiii, crezând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îmbrăcate în haine cernite, purtau pe cap marame străvezii pe care vopseaua nu le prinsese bine și rămăseseră cenușii. Brodau cu sârg la Epitaful care era întins pe toată masa și care avea mijlocul terminat; câteva jupânițe, abia luate de la joacă, în dreptul ferestrelor pregăteau firele de mătase și boabele de mărgăritar pentru a fi prinse în broderia celor patru doamne de la masă. La intrarea lui, șoaptele întâlnindu-se din toate părțile ca zumzăitul unui stup se curmară brusc și în tăcerea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de când lumea, ai uitat? — Cum puteam să uit? Sfinția ta - cel din urmă din Oncești... Am făcut schitul de la Cândești și i-am spus Oncești, sunt cel din urmă și dacă mă ajută Dumnezeu mut pietrele și oasele... — Intrasem de la joacă în răcoarea bisericii de la Snagov și sfinția ta mi-ai citit pietrele. — Nu ți le-am citit, le-am spus că le știam și atunci pe din afară: „A fost tăiat dumnealui Udrea de către Mircea Voievod în satul Oncești; a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
domnitorul. Nici un răspuns. Era atâta milă în ochii lui Ștefan încât tatăl nu mai suportă și-și coborî capul. — O să se rezolve totul cu bani. Nu este sultanul nebun să renunțe la atâta haraci și atâtea daruri. — Taică, să lăsăm joaca. Toți boierii, dorobanții și muzicile sunt în dealul Văcăreștilor să-l întâmpine pe imbrohor. Bine faci că te îmbraci așa frumos. Cică ar fi trimis de la mânăstire de la Sfântul Ion grecesc un popă. Ar fi auzit că am fi bolnavi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să le complicăm treptat. Din convorbirile cu mamele a reieșit că majoritatea copiilor se poartă neglijent și dezordonat cu jucăriile lor de acasă. Într-o vineri le-am dat sarcină pentru acasă de a face ordine în locurile lor de joacă de acasă, iar luni să povestească despre aceasta. Luni, venind la grădiniță, copii se grăbesc să-mi spună:Am făcut curat...le-am spus la toți: Ne vom aduna după dejun și vom sta de vorbă. Toți au povestit cum
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
uitat să-și îndeplinească sarcina primită sau le-a fost lene s-o facă, s-au simțit rușinați. La sfârșitul convorbirii le-am explicat că și ei sunt datori să facă singuri curat în camera loc și la locul de joacă, că mama lor este destul de ocupată și așa , iar, pe de altă parte, numai copii leneși și aceia care nu-și iubesc mama nu încearcă să fie mai harnici și mai ordonați, nu-și adună jucăriile și cărțile; aceștia vor
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
formală, instituționalizată a educației - școlaritatea - către un proces mai vast al învățării , se impune o nouă abordare a invățării deoarece: Noul curriculum nu duce imediat la performanțe în învățare; Învățarea nu are loc numai în școli. Familia, comunitatea, grupurile de joacă, de petrecere a timpului liber, dar mai ales mass-media constituie într-o măsură tot mai semnificativă medii de învățare; Învățarea nu se produce numai în primii ani ai vieții, dinamica și complexitatea lumii contemporane impun învățarea ca un proces necesar
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
receptarea unor opere de artă plastică și muzicală. Audiindu-se din concertul „Anotimpurile” de Antonio Vivaldi partea întâi „Primăvara”, se cere elevilor să identifice temele muzicale și instrumentele ce redau sunetele și mișcările viețuitoarelor: zborul fluturilor, bâzâitul insectelor, jocul copiilor, joaca puilor de animale. Elevii își vor imagina culorile și elementele de limbaj plastic ce ar putea reda cel mai bine starea indusă de muzică. Pe fond muzical, ei realizează compoziții plastice inspirate de muzica și de conversația de tip brainstorming
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
terrei veghează omul pământean, ajutându-l, în evoluția sa, Shambala împăratul lumii și universului. VIEȚI ANTERIOARE Noapte de noapte spiritul avid de libertate, îmi hoinărea prin sferele divine ale astralului superior, fiind atras de locurile obârșiei, pentru odihnă și purificare. Joaca de-a pelerinul în cosmos, este de fapt o evadare dintr-o închisoare efemeră, unde detenția a fost impusă de Spiritul superior. În această stare spiritul uman, își păstreză funcțiile și memoria atât sus cât și jos, fiind chemat la
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
a mai arătat. Familia Scărlătescu a vândut casa, mutându-se într-o locație necunoscută. Deși adresa noii locuințe era strict confidențială, s-a zvonit că și noua casă era bântuită de strigoi. ALTERCAȚII CU STRIGOII La început totul părea o joacă. Farfuria care conținea micul dejun, se învârtea pe masă cu viteza elicei unui avion de la aviația utilitară. Găseam mereu casa vraiște . Lucrurile aruncate peste tot, mobila aruncată de la locul ei, răsturnată claie peste grămadă, totul era transformat într-un alandala
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
știam pe care dintre ei să-l aleg. Când mușcam din felia de harbuz mi se umplea gura de dulceață, parcă și foamea Îmi trecea. Luam cărțile, prietenele mele constante și mergeam la umbra salcâmilor să citesc. Seara mergeam la joacă pe terenul viran de vis-a-vis. Eram vreo zece, fete și băieți și nu plecam până când părinții noștri ne amenințau că ne pedepsesc. Atunci se spărgea gașca, liniștea se lăsa iar noaptea visam numai Îngeri. dimineața aveam gura plină de rugăciuni
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
un copil, fiecare. Din partea lui tanti Eleonora o avem pe verișoara Victorița care este mai mică decât mine cu doi ani. Când s-au mutat, ea avea vreo patru anișori și m-am bucurat pentru că venise Încă un partener de joacă pe lângă ceilalți prieteni de pe uliță. Victorița a crescut mare și s-a făcut o domnișoară frumoasă: de Înălțime medie, suplă (suplețe pe care și-o păstrează și astăzi) cu ochi albaștri și păr blond, cam timidă și introvertită. A terminat
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
o grădină mare ca un fel de parc, cu fel de fel de arbuști exotici aduși de ei și fel de fel de flori, cu un chioșc de lemn În grădină apoi, Într-o parte a amenajat un loc de joacă pentru copii fiindcă fiicămea era Însărcinată cu gemenele, o livadă cu fel de fel de pomi fructiferi, ce mai, parcă ești În Rai, acum, după patru ani. Au angajat un paznic la poartă, un grădinar și o femeie să păstreze
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
acasă. Ai mei se obișnuiseră cu ideea că stau pe câmp toată ziua. Florin era de încredere, eu învățam meserie, iar Mariana ținea la mine ca la copilul ei. Mergeam în zile de sărbătoare și îi povesteam ce e pe la joacă, cum strigă băieții când vin la fata lui badea Vasile Pădureț, dar și ce le spune el când crede că nu-l aude nimeni sau când e cherchelit și strigă înadins să-l audă lumea. Uneori nota acolo în caietul
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
dupa lumậnare, pentru ca sufletul celui dispărut să-și găsească odihna. Uneori îl revedeam în vis, acolo, printre bulgări și pietre, cu gura însậngerată, dar nu mă temeam cậtuși de puțin. A urmat apoi o îndelungă conversație cu tovarășii mei de joacă pe tema morții. - Unde se duce sufletul celui dispărut? Unii vorbeau de Rai, alții vorbeau de Iad, dar eu mă născusem acolo, langă țințirim, cu sufletele morților aproape de inima mea. Le simțeam prezența dimineața și seara printre crucile acelea de
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
cu exigență. Îmi făcusem chiar și un catalog, notam absențele cu grijă, îi ascultam zilnic la abecedar, aritmetică, mai apoi la geografie, istorie și cunoștințe despre mediu. Notarea era cật se poate de obiectivă și deja îmi catalogasem colegii de joacă în “proști” și “deștepți”, fără a lăsa nici cea mai vagă impresie de părtinire. Le făceam la sfậrșit de an coronițe din margarete albe, împletite cu grijă, cu lucernă verde și trifoi de cậmp, îi premiam respectuos, invitậndu-i să recite
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
pur și simplu pentru că mă născusem așa, cu vocația didactică în suflet. Dacă n-ar fi existat deja școala, sunt convinsă că eu aș fi inventat-o cu siguranță. Îi priveam cu ostilitate pe camarazii mei, dornici mai mult de joacă decật de carte, mă revoltam în sinea mea și-i consideram inconștienți, imposibil de educat, deși mă străduiam din răsputeri să le impun ritmul meu de studiu. Rareori reușeau să mă prindă în mrejele lor și doar vacanțele mă făceau
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
scotea din minți. Îl iubeam aproape maladiv pe omul acesta. L-aș fi sărutat de o mie de ori pentru fiecare “a” mic de mậnă sau de tipar, i-aș fi dus mậna încet la tậmplă, cum o făcusem în joacă într-o zi, și mi-aș fi plimbat gậndurile obosite peste ea, în speranța că el va întelege într-o bună zi cật mi-e de drag. Mi-am dorit întotdeauna să fiu profesor, nici o clipă măcar n-am visat
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Cehoslovaciei mă lăsase perplexă. Nu comentase nimeni nimic acasă. Am înțeles din tăcerea lor că e grav. De aceea, sosirea soldaților acolo, în cậmp, “personal la dispoziția mea”, a însemnat prima confruntare cu oșteanul din mine. Pậnă atunci totul fusese joacă, exercițiul minor în vederea marilor situații tactice. Așadar, toate situațiile tactice imaginate de mine în ultimii ani, începuseră atunci să prindă contur. Am fost prima din pluton care i-am întậmpinat pe soldați, cercetậndu-i asupra intențiilor. Urmau să pregătească tranșeele, dar
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
a ei sunete se frâng. Mai albastră decât cerul, purtând soarele pe față, Ea reflectă-n lumea-i clară toată Grecia măreață. Cîte-odată se-ncrețește și-și întunec-al ei vis - Nimfe albe ca zăpada scutur-ap-albastră, caldă, Se împroașcă-n joacă dulce, mlădiindu-se se scaldă, Scuturîndu-și părul negru, înnecîndu-se de râs. Și pe valuri luminoase oceanul lin le saltă, Orice undă lingușește arătarea lor cea naltă, Pe nisipul cald le-aruncă marea-n jocu-i luminos; Oceanicele corpuri, ca statue de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și cei din stup. Dintr-o miză mică nu pot ieși capodopere. S-a înăsprit concurența. Nici Diavolul nu mai achiziționează orice jerpelitură de suflet. Copil fiind, inventasem un plan genial de salvare a lumii. Dar m-am luat cu joaca... Insomnia și nevroza sunt poate singurele boli ... creative. Nu poți deveni critic mare, devorând doar scriitori minori. Nu-i poți pretinde unui birjar și expresivitate în limbaj și delicatețe. Căutăm Paradisul în vicii. Uneori, nesimțiții trec drept olimpieni. Vrem să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]