149,721 matches
-
Întoarse, iar Întunecimea Îl Înghiți, fără Însă a-l Înapoia exteriorului și făcându-l să ajungă direct În Infern. Ceilalți merseră Însă Înainte și ajunseră la recepție, unde funcționarul le notă numele și-i direcționă către una dintre sălile de judecată aflate la primul etaj. Cam În același moment În care Napoleon era examinat de o comisie psihiatrică, primind diagnosticul „Delir de grandoare“ și adnotarea suplimentară „Trăiește cu senzația că este Napoleon Bonaparte, fostul Împărat al Franței“, pregătindu-se urcarea lui
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pentru că e Îngrozit de arătările nopții, ei bine, făcuseră să ne fie. Doar Gioconda se păstra bățoasă precum un sfeșnic printre lumânări, ca și cum din start alesese să fie avocatul Întâmplărilor inexplicabile, pe care trebuia să le scoată basma curată la judecata celor lipsiți de rațiune. Cei doi tineri, care se recomandaseră drept Isabella și Silvio, se țineau mai la o parte, asemenea martorilor unui accident rutier, care nici nu voiau să piardă prea mult timp cu declarațiile, dar nici nu se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a Început să-l caute, somându-l să plătească impozite pentru sumele care se făceau pe spinarea sa, din care Gustav nu Încasase niciodată un sfanț. Bineînțeles, În fața acestei cereri absurde, a rămas neclintit. Atunci statul l-a chemat În judecată, cerându-i daune imense. Dacă ar fi fost găsit vinovat, ar fi fost condamnat la muncă pe viață În folosul comunității și ar fi sfârșit, probabil, ca manechin Într-o vitrină de haine second-hand. La proces, sistemul a făcut tot
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a Început să le apară tuturor În adevărata sa măreție. Părea invulnerabil, ca și cum nemișcarea i-ar fi dăruit o platoșă pe care nimeni nu era capabil s-o penetreze. Atunci s-a petrecut dezastrul. Toți cei strânși În sala de judecată În acea zi au observat cum, În timpul pledoariei finale a acuzării, ochiul drept al lui Gustav a Început să i se bată. Mai târziu, pe când avocatul desemnat din oficiu vorbea, pleoapa deja i se Închidea spasmodic. Or, până și copiii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
i se Închidea spasmodic. Or, până și copiii știau un lucru despre Marele Liniștit, anume că la viața lui clipise deseori, dar niciodată nu făcuse cu ochiul. Ceva ciudat se Întâmpla. Un murmur a Început să circule prin sala de judecată, În timp ce fluturele de piele se zbătea. Nu mult mai târziu, s-au jurat cei câțiva martori oculari, s-a petrecut ceva mai neașteptat chiar și decât schimbarea sensului gravitației. În marea sală a tribunalului s-a auzit o plesnitură sonoră
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
auzit o plesnitură sonoră de palmă peste obraz, Însoțită de-o voce pe care n-o mai auzise nimeni până atunci, Înjurând: — Fir-ai a naibii de muscă, mă mai bâzâi mult?! O secundă mai târziu, din Înaltul sălii de judecată a coborât tăcerea, ca un ciocan imens de aer, aducând adevărata pedeapsă pentru Gustav, omul-obiect. Deși acuzațiile În instanță au fost respinse, el a pierdut În acea secundă tot ceea ce obținuse În ani lungi de trudă Întru nemișcare: respectul, faima
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai avea nevoie de lentul quarc pentru a trimite vești) și a scris o carte de memorii despre Întâmplarea ai cărei eroi fuseserăm, intitulată Ziua În care Pământul a făcut poc! După un timp, mama a divorțat, dându-l În judecată pentru violență conjugală și obținând astfel jumătate din Încasările cărții, după care s-a recăsătorit cu un hadron pe nume Jacques. Eu am obținut până la urmă bursa Mendeleev, ajungând un specialist reputat În mecanica cuantică. Pe Qwa n-am uitat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de cel mai bun și nu-mi pot permite o amânare ori un refuz. Cineva Încearcă să mă omoare. Ah, mein Gott, care cânți la taragot! Persoana care și-ar dori să dezvețe de respirație o asemenea făptură ar trebui judecată urgent la Haga pentru atentat Împotriva fondului genetic al omenirii. Și, cu o asemenea pază, cine s-ar putea apropia la mai puțin de-o sută de metri de neasemuita doamnă Kuznețova? Firește, cu excepția domnului care poseda permis nominal de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
media și pe internet au intrat într-o paradigmă asemănătoare, a atitudinilor minimalizatoare și indiferente la etic, evocîndu-se prostia personajelor, sumele prea mici aflate în joc, obiceiurile ("darurile") în genere românești și în particular maramureșene - și mai ales anulîndu-se orice judecată prin sloganuri generalizatoare (de tipul: toți fură, nimeni nu e cinstit, așa e pretutindeni în lume etc.). La un nivel superficial, exterior, atrag desigur atenția trăsăturile regionale ale dialogurilor (no, merem, o fost, litere "litri", bugătă "multă, destulă", nu-i
Dialogurile șpăgii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9166_a_10491]
-
mulțumirea tuturor ("Păi, da' cum, mă? Păi, amu' trebe să rezolve, mă! și pentru binele lui, mă!"). În euforia aranjamentelor ("Nu, omu-i OK, mă, să știi, deci, e foarte bine, îi foarte bine!") nu rămîne loc pentru nici un fel de judecată morală.
Dialogurile șpăgii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9166_a_10491]
-
lume de hârtie care are suspect de multe trăsături comune cu cea reală. Absurdistan e un teritoriu al absurdului, firește; dar se prezintă așa fiindcă România - personajul principal și cadrul în care evoluează toate celelalte - este o țară a simulacrelor. Judecata morală nu are în ce să se înfigă, întrucât reperele sunt mobile, culorile se amestecă, iar îndărătul unui fapt stau motivații și așteptări complet diferite. Dublul discurs e în floare. Analistul politic se ia cu mâinile de cap: în România
În țara simulacrelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9161_a_10486]
-
deși eu nu cred în această variantă - Herta Müller. Poeta și prozatoarea germană nu a fost și, cu atât mai puțin, nu este scriitoare română (e un regret al nostru, indiferent juriului Nobel). Dar prin ea se poate imagina (în judecata juriului Nobel) o compensație la categoria scriitorilor provenind din mediile culturale de interferență. Din punctul de vedere al celor ce par mai informați, ar fi o așteptare perfect îndreptățită, întrucât numele Hertei Müller se vehiculează pe listele mai extinse ale
Nobelabilitatea literaturii române by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9163_a_10488]
-
fond, niște indiferenți. Una ți se pare, și alta iese... Franțuzul are aici o vorbă: Mefiez-vous de la premiere impression, elle est la bonne. Teme-te de prima impresie, este cea bună. Invers decât ne închipuim noi, păcăliții din născare. Această judecată paradoxală, sofistică, ne-ar șade bine nouă, românilor, mai fripți, mai amărâți, atât de mult exploatați... Din contră, noi suntem mai ușor de dus de nas, fiind totuși atât de pățiți... Ei, nu-i așa. Insul lucid, mai ferit de
Molto vivace... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9185_a_10510]
-
din sistemul cognitiv și cultural, din asumpțiunile, credințele și atitudinile sale de bază. Am mai arătat, cu altă ocazie, cum în limbajul politic termenul spontan (asociat valorilor pozitive ale naturalului și ale sincerității) are valoare pozitivă, în vreme ce deliberat implică o judecată negativă (activînd mitul "dușmanului care conspiră"). Dicționarele românești sînt excesiv de prudente și sărace în indicarea sensurilor și implicațiilor evaluative. Mai ales în cazul împrumuturilor moderne, e consemnat de obicei doar sensul pur referențial. Un exemplu este cuvîntul visceral, a cărui
Visceral by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9186_a_10511]
-
ajunge la punctul extrem al cuvintelor. Atunci se pietrifică, moare, dar rămînînd tot atît de indestructibilă ca și animalele și plantele fosile ale lumii primitive". Ideile și imaginile, continuă Streinu, posedă o schemă comună, îndreptățind chiar teoretic, maniera plastică. Dacă judecata, operație elementară a minții umane, are ca resort raportul dintre două concepte, comparația dispune de o mecanică similară. Ceea ce le diferențiază e doar facultatea spiritului ce intră în joc, fie inteligența, fie "simțirea". în "raza sa de serviciu", imaginea ar
Despre "stilul critic" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9205_a_10530]
-
raportul dintre două concepte, comparația dispune de o mecanică similară. Ceea ce le diferențiază e doar facultatea spiritului ce intră în joc, fie inteligența, fie "simțirea". în "raza sa de serviciu", imaginea ar fi mai cuprinzătoare, fiind de folos inteligenței, în vreme ce judecata ar fi mai puțin utilă sensibilității. Schopenhauer afirmă: "Comparațiile au o mare valoare, întrucît aduc un raport necunoscut la altul cunoscut... Orice formație de idee are la bază niște comparații, în măsura în care se înfăptuiește prin acceptarea analogicului și respingerea deosebirilor în
Despre "stilul critic" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9205_a_10530]
-
nici Neculai Păduraru, nici Mircea Spătaru și nici generațiile mai tinere nu și-au asumat universul formal și tensiunile specifice ale sculpturii lui Ion Vlad. încercările timide de a-l recupera acum pentru spațiul artistic contemporan, dincolo de teorii și de judecăți istorice, este mai curînd un reflex existențial decît un proiect estetic. Ion Vlad a reprezentat, și reprezintă încă în sculptura noastră, un amestec ciudat de energie și de disperare, de vitalitate și de eșec, de construcție monumentală și de ruinare
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9217_a_10542]
-
ca pe unul dintre cei mai puternici și originali prozatori din literatura română contemporană. M-am convins că nu e nici o exagerare în această apreciere, deși, recunosc, am amânat destul de mult până să confirm prin proprie lectură o astfel de judecată. Aprope toți criticii, încercând să definească specificul prozei lui Radu Aldulescu, au folosit sintagma de "realism dur", cu nuanțe naturaliste sau expresioniste. Ioana Pârvulescu punea accentul, într-o cronică din 1994, pe viziunea sumbră dezvăluind "viața ca un dulce coșmar
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
vorbi despre Proorocii Ierusalimului ca de un "roman scârbit" (sintagmă pe care Val Gheorghiu o folosește pentru Houellebecq) sau, mai adecvat, ca de un roman al scârbei, ceea ce justifică încă o dată apropierea de Céline. Aceste referințe, simple repere necesare în judecata oricărui critic, nu impietează cu nimic asupra originalității limbajului prozei lui Radu Aldulescu, care nu imită, nici în fond, nici la suprafață, pe nimeni. Picarescul desfășurat în aventura transfrontalieră a infractorilor și în spectacolul diversității mediilor dezvăluie un spirit congener
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
alimenta singură, pînă cînd ajungea un fel de exaltare nevrotică, o beție autodistructivă. Atunci suferea cumplit și voia să sufere și mai mult. O dureau nu atît cuvintele lui nedrepte, cît mai ales tonul rece, neprietenos cu care le pronunța, judecățile lui lipsite de orice sentiment. În astfel de situații, replica finală pe care ar fi putut-o spune era una singură: vorbești astfel deoarece nu mă mai iubești! Însă, după ce ar fi spus-o, mai mult ca sigur că ar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cazul În care ar fi refuzat, căci astfel de oameni nu se lasă cumpărați cu una cu două, l-ar fi avansat Într-o funcție importantă. Din păcate, În acel moment șeful departamentului era cu totul altcineva. Iar la o judecată mai riguroasă, propria sa demisie Îi păru maiorului Smith prezumțioasă și ridicolă, Într-adevăr, un gest copilăresc. Frămîntat de felurite gînduri, umbla de-a lungul și de-a latul biroului, nu agitat, ci mai degrabă nehotărît, În sensul că era
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ei în cap dinainte bine pus la punct, zice șoferul. Știa bine ce vrea, adaugă. Și eu fac la fel înaintea fiecărei curse, îmi încropesc în minte itinerarul și abia după aia îi dau contact. Orice șofer profesionist cu puțină judecată face la fel, altfel s-ar putea să ai parte de surprize neplăcute. Nu știți ce vorbiți, se bosumflă Curistul, totul e doar o făcătură... — Meteahnă moștenită de la Bătrîn, recunoaște Roja, adică să le îndopi cu cultură, ca să te lase
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
aflat la mîna militarilor, a acelor marginalizați ai societății de care nu-și amintea nimeni decît atunci cînd exista vreun interes. Poate ăsta e unul dintre motivele care au dus Armata Română de rîpă de-a lungul timpului: pripa din judecata militarilor, spre deosebire de gîndirea înceată, premeditată, șmecherească și conspirativă a clasei politice, care indiferent de culoarea politică a partidelor care o compuneau, a știut să-și unească de fiecare dată forțele atunci cînd a fost nevoie pentru a-și atinge interesele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ascultat Kawabata. Mi-ai mai spus toate astea. Știu că nu ești un criminal, dar creierul tău de porc țepos, nu a judecat prea mult niciodată, cât despre armonia ta cu lumea, ei bine, e un dezastru. Puterea ta de judecată e a unui babuin și de-aceea s-a Întâmplat tragedia care ți-a Închis toată viața. În fine, e târziu pentru regrete și alte asemenea farafastâcuri. Tu crezi că moartea te va elibera, și-ți dau dreptate. Dar cenușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pândesc, să Îi cer din ce În ce mai multe Întâlniri, să Îi pretind să-și petreacă timpul liber cu mine. Nu realizam că situația ei familială o Împiedică să facă acest lucru, nu ascultam decât de propriile-mi sentimente și instincte, ce mai, judecata mea o luase razna. Singurul lucru bun a fost acela că am avut puterea să Învăț și, la un an și cinci luni de la prima mea Întâlnire cu Ema, am terminat cu a treia medie pe an, facultatea. Unii colegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]