KorAP: Find »[drukola/base=jura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...147 148 149 ...323 >

8,051 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

grasă de sudoare. MACABEUS: Așa e. Asud în timpul somnului. Și ce dacă asud în timpul somnului? Visez mult. PARASCHIV: Nu cred că visezi ceva. Nu visezi nimic. Vrei să visezi dar nu apuci să visezi. MACABEUS: Am visat chiar adineaori. Îți jur. PARASCHIV: Chiar dacă ai visat, n-ai de unde să știi ce ai visat pentru că ai și uitat ce-ai visat. MACABEUS: N-am uitat, îmi amintesc perfect. PARASCHIV: Nu-ți mai amintești nimic, ți se pare că-ți amintești. MACABEUS (Înspăimântat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Iar a început! (Izbucnește în plâns.) MACABEUS: Nu plânge. PARASCHIV: Ce vrea? De ce vrea să intre tocmai aici? MACABEUS: E speriat. E îngrozit. Îi put picioarele. PARASCHIV: E nebun? MACABEUS: Gata, îl omori și gata. PARASCHIV: Nu, nu-l omor, jur că nu-l omor, de ce vrei să-l omor, de ce să-l omor, omoară-l tu, n-am omorât încă, zău, mi-e greață de morți, n-are nici un rost să-l omor, ce facem noi, după aia, cu mortu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pământul... Asta a fost visul lor... Să cucerească toată iarba... (Lovindu-se, autoflagelându-se.) Nu trebuia să le dau drumul... Nu trebuia... ce-am căutat eu acolo? Ce-am căutat eu în ziua aceea prin fața cuștii?... Ce-am căutat? Oameni buni, jur că n-am vrut să le dau drumul! Mă plimbam numai prin fața cuștii... Îmi plăcea să mă plimb prin fața cuștii... Îmi plăcea locul ăla și atât... Că era soare... era curat... (Brusc naiv, plictisit.) Mai bine mă culc... (Pentru sine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
INAMICUL (Fandosindu-se.): Am... MACABEUS (Atingând sfielnic plinea.): Pâine... pâine... Ce frumoasă e... PARASCHIV: Nu se poate să fie pâine... INAMICUL: E pâine, e pâine... MACABEUS (Pentru sine.): O fi pâine?... N-o fi pâine? INAMICUL (Speriat ușor.): E pâine, jur că e pâine... Pentru voi am adus-o. PARASCHIV (Atinge și el pâinea, cu sfințenie.): Ce moale e... MACABEUS: Parc-ar fi o oaie... PARASCHIV: Parcă e vie... MACABEUS (Către INAMIC): Putem s-o mâncăm...? Chiar putem s-o halim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cu toate iluziile ei... HAMALUL (Care, pe ultimele cuvinte, a dat semne de nerăbdare; zvâcnind violent din cărucior.): Mintee! De ce minți, Bruno? CASIERUL (Răspuns violent, pe urmele unor dispute mai vechi.): Nu mint! Lepră afurisită! HAMALUL (Către CĂLĂTOR.): Minte! Vă jur! CASIERUL: Nu-l ascultați, domnule! E un om rău. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Dintr-o dată plictisit.): Trebuie să plec. Vreau să plec. (Se agită.) Am să întârzii... Ah, cu siguranță că am și întârziat... CASIERUL (Cu părere de rău.): Ați întârziat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
se întâmple? Îți dai seama? CASIERUL (Către HAMAL.): Taci! Taci că te pocnesc! (Către CĂLĂTOR): Vă rog să-l iertați, domnule. Dacă vreți... vă dau... vă dau un bilet... pentru stația următoare... ultimul bilet pe care îl mai am... Vă jur că e ultimul... îl păstram, așa... pentru mine... pentru orice eventualitate... Vi-l dau gratuit, domnule... E ultimul bilet posibil... da... HAMALUL (Către CĂLĂTOR.): Nu-l lua! Vrea să te amăgească. Nu-l lua! Ce să faci cu un bilet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cum să aibă! (Către CĂLĂTOR.) N-aveți, domnule, nevoie de nimic... (Pentru sine.) Ah, de câtă vreme vă așteptam! CASIERUL (Către CĂLĂTOR.): Minte! Nu așteptam pe nimeni. HAMALUL (Repezindu-se din nou în fața CĂLĂTORULUI.): Eu! Eu v-am așteptat! Vă jur, domnule, că v-am așteptat cu răbdare... toată viața mea... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Pe mine? Poate... poate că... HAMALUL: Pe dumneavoastră! Da! Vreau să vă cad în genunchi! Vreau să vă sărut tălpile și să mă rog la dumneavoastră... Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
De aceea mă urăște. CASIERUL (Repezindu-se la HAMAL.): Ai fost tu călător? Poți să spui tu că ai fost călător? (Îl apucă de guler și-l scutură violent.) HAMALUL (Către CĂLĂTOR, în timp ce este scuturat.): Am fost! Am fost! Vă jur, domnule, că am fost! CASIERUL (Întorcându-se, repede, către CĂLĂTOR.): N-a fost! N-a fost niciodată nimic. Îl cunosc de zece ani. Îi știu viața pe de rost. HAMALUL (Deprimat.): Mă urăște! Da... Mă urăște groaznic... CASIERUL: Nu urăsc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
venit aici... pentru că a avut un vis... Vedeți? Fiecare cu povestea sa... Ehe, ce vis a avut Grubi! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Domnule... De ce nu plouă? Ce rost are să nu plouă? ȘEFUL GĂRII (Luat prin surprindere.): Ah, așteptam această întrebare! Vă jur că o așteptam! Știam că o să vină, că mi-o veți pune până la urmă. Am avut tot timpul presimțirea ei. M-am gândit la ea... și la ce ar trebui să vă răspund... Da, da, am știut că îmi veți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
PLOAIE: Exact. În același fel, eu, dacă nu călătoresc prin ploaie de trei luni, să zicem, mă usuc, mor, mă descompun, înțelegeți? Mă fac praf. ȘEFUL GĂRII (Umblând buimac.): Nu pot să cred... Nu pot să cred așa ceva... Domnule... vă jur că aveți toată afecțiunea și toată admirația mea... pentru că eu vă aștept, aș putea zice, încă din copilărie... Poate că pierdusem speranța de a vă mai întâlni, da, poate că... Dar ceea ce-mi spuneți e cu totul fascinant... Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Sigur... De fapt... Ah, domnule, sunt un idiot! Sunt blestemat. Sunt cel din urmă om, sunt un laș! Domnule... știți dumneavoastră că eu era cât pe ce, cât pe ce să devin... să încep să fiu... călător prin ploaie? Vă jur, domnule, iată, acești bastarzi, Bruno și cu lunganul de Grubi... știu totul, mi-au smuls tot adevărul... niște fiare... (Agitație, semne de isterie și de depresiune melancolică.) Ce vă pasă vouă? Călătoriți... călătoriți, vă lăsați trupurile putrede în praf, da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
să ne tulburați viața, de ce? (Tremur al capului, un acces nervos, gesturi haotice.) Unde sunt ploile pe care le-am trăit în copilărie, unde vă este ploaia, domnule? S-a oprit! Ha! S-a oprit! N-o să mai reînceapă, vă jur, s-a zis! Ha-ha! Gata cu ploaia, domnule, ați rămas de căruță, vă vom privi cum muriți, încetul cu încetul... Ha! Vom fi lângă dumneavoastră, veți muri frumos, toți călătorii prin ploaie mor frumos, da. Vă știu... Ha, ha, ha

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Nu-i ascultați, nu-i ascultați, nu le dați atenție. Asta e obsesia lor, sunt niște ratați, fiecare a vrut să fie cândva călător prin ploaie, de aici a pornit totul. Eu, când eram mic, începusem să simt extazul, vă jur, începusem să visez forma norilor, în timpul somnului. Era magnific, se făcea, de pildă, că începusem să cobor într-o prăpastie... Da. Ha, ha, ha... HAMALUL: Să-l ducem la culcare. Bătrânul s-a prostit de tot. ȘEFUL GĂRII (Se sprijină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Știu eu cui. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Minți. IOANA: Nu mint. (Șoptit.) Am un înger... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Un înger? IOANA: Da, da... Și tu ai un înger. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Era nu am înger. IOANA: Ba da, ba da, îți jur că ai. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu l-am văzut niciodată. IOANA: Ba l-ai văzut. Dar l-ai uitat. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu l-am văzut. IOANA: L-ai văzut în somn. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Eu nu dorm niciodată. IOANA

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Vreau să învăț să călătoresc prin ploaie... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu știu dacă ai să poți, Ioana. Nimeni n-a învățat încă să călătorească prin ploaie, dacă nu s-a născut călător prin ploaie. IOANA: Eu am să pot. Îți jur că am să pot. Am să fiu cuminte și am să te ascult. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ai să pățești ca toți ceilalți. Ai să te amăgești câteva zile și ai să crezi că ai reușit. Și într-o bună zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
mai amăgi... Nu trebuie să credeți tot ce se spune, n-are nici un rost să credeți tot, tot.. Eu însumi, domnule, sunt un mare mincinos, așa îmi zic toți, „Grubi, ești un mare mincinos, un mincinos dizgrațios și ordinar”, vă jur că așa mi se spune, n-are rost să credeți în mine, nu... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ați vrut să mă prostiți! Ați vrut să vă bateți joc de mine! (Surescitat.) Ați vrut să mă faceți să rămân aici, în gara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pleoapele, în timp ce dormeam și v-ați uitat în ochiul meu... Da, da, cu mâna ta murdară, mi-ai ridicat pleoapa și te-ai uitat sub ea... Ce-ai văzut acolo, nemernicele, de ce ai făcut asta? HAMALUL (Speriat.): Nu eu! Vă jur! Nu eu! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Mi-ați dat târcoale... ca niște câini... vă era foame și mi-ați dat târcoale... V-am simțit! Toată noaptea mi-ați dat târcoale, v-ați uitat în palma mea, mi-ați deschis pumnii în timpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
genunchi... Pe vremea aceea doream și eu, ca orice om, să călătoresc și eu, măcar o singură dată, prin ploaie... L-am întâlnit undeva, pe un câmp... și l-am rugat să-mi spună. I-am căzut în genunchi, vă jur, l-am rugat să mă facă să călătoresc măcar un ceas, măcar un minut... prin ploaie... Și el tăcea, tăcea tot timpul și din când în când zâmbea... Atunci l-am prins de piept și l-am scuturat, l-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ar putea să visezi mai bine, s-ar putea să visezi... da, cel de-al doilea vis al tău... Acolo toate sunt la fel, și nopțile sunt altfel, sunt colorate în albastru, nu ca aici, e cu totul altceva, îți jur, Grubi, s-ar putea să visezi cel de-al doilea vis... Numai acolo se poate visa, Grubi... îți jur că ai să visezi încă o dată... visul tău... Am să te ajut eu... HAMALUL (În transă.): Da, da... Să visez... așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Acolo toate sunt la fel, și nopțile sunt altfel, sunt colorate în albastru, nu ca aici, e cu totul altceva, îți jur, Grubi, s-ar putea să visezi cel de-al doilea vis... Numai acolo se poate visa, Grubi... îți jur că ai să visezi încă o dată... visul tău... Am să te ajut eu... HAMALUL (În transă.): Da, da... Să visez... așa e... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Să plecăm, Grubi, să plecăm la noapte... să plecăm împreună, să luăm drezina și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
aș putea face să călătoriți într-adevăr... Există un secret, Grubi, un secret pe care, aici, nu-l pot cunoaște nici eu... Dar simt că acolo aș ajunge să-l cunosc și vi l-aș putea spune și vouă.... Îți jur, Grubi, că v-aș putea face să călătoriți... așa cum ați vrut voi, prin ploaie... Sunt ultima voastră șansă, dacă mor... dacă mă sting aici... s-a zis cu voi... HAMALUL: Să nu fie o iluzie, să nu fie o vedenie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
aici, cu un tren lung, cu un tren îngrozitor de lung.... da... Și atunci era o pată albastră, undeva într-acolo... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Acum zece ani? Era o pată albastră pe cer, acolo, acum zece ani? HAMALUL: Era, era. Vă jur că era. A fost primul lucru pe care l-am văzut, când am coborât din tren... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Surescitat.): Atunci... atunci... poate că... (Din pivniță urcă IOANA, speriată, răvășită, cu un cuțit de bucătărie în mâna stângă, cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
fie... IOANA (Arătându-l pe CĂLĂTOR.): El a văzut și o pată albastră... ȘEFUL GĂRII (Implorator, către CĂLĂTOR.): Domnule, nu vă bateți joc de noi... Ați văzut într-adevăr o pată albastră? HAMALUL: A văzut-o! A văzut-o! Vă jur că a văzut-o! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da, se vede acolo... Se face parcă tot mai mare... și mai albastră... Mai mare, mai subțire și mai albastră. HAMALUL (Către ȘEFUL GĂRII.): Sunt semne sigure, domnule... A stat și ceasul gării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
tremurat mâinile dintr-odată. Nu degeaba ți-au tremurat mâinile. Ție nu-ți tremură mâinile... HAMALUL: Zău, sunt semne clare... Am auzit un fluierat lung și subțire... ȘEFUL GĂRII: Cate păsări ai adunat astăzi?... HAMALUL (Fericit.): Multe, foarte multe... Vă jur. Foarte multe și unele se mai zbăteau încă, nu voiau să moară... Da. De aia se zbăteau... Aveau o presimțire și nu voiau să moară... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și eu, și eu... Am auzit picături mari de apă căzând de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-mi dau seama... de o mulțime de lucruri... IOANA: Am să-mi iau o umbreluță albă, de soare... ȘEFUL GĂRII: Credeți, domnule, că am putea ajunge... într-adevăr... la mare? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Simt că într-acolo e marea, vă jur, o simt atât de bine cum n-am mai avut niciodată... niciodată... atâta siguranță... Calea asta ferată duce spre mare, sunt sigur... Duce spre mare și spre ocean, e sigur că duce spre mare, pata aceea albastră e marea. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]