3,897 matches
-
personale și profesionale În același timp? Cum să rezolv contradicțiile care creșteau? Ar fi arogant să nu recunosc tot ce mi s-a dat: doi copii minunați, o carieră internațională, și totuși ceva Îmi lipsește. O neliniște a naturii mele lăuntrice mă face să tatonez mereu În căutarea unei afirmații pe care nici nu știu cum s-o definesc. Aveam nevoie de o schimbare de climat, să fiu Împreună cu alții, pătrunși ca și mine de aceleași Întrebări. În haosul și confuzia generală a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În decorul nostru e reprezentat de nimeni alta decât... Statuia Libertății. Oedipe, după ce a eșuat În comunism, descoperă că nici acolo, la Colonos (New York), nu-și găsește liniștea. Unde să mai caute? Căutarea e spre interior, soluția e În viața lăuntrică“. În acest punct, Îl simt pe Iliescu dintr-odată interesat, expresia feței lui părând să spună: „Îmi place chestia asta cu America, cum ați adus-o din condei că nici capitalismul nu e o soluție!“. Simțindu-mă Încurajat, zic pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
distanțate, iar intervalele dintre ele se micșorează treptat, până ce se formează blocuri strălucitoare de percepție, Îngăduind memoriei să Înșface câte ceva. Am Învățat să număr și să vorbesc mai mult sau mai puțin simultan, la o vârstă destul de fragedă, dar Înțelegerea lăuntrică a faptului că eu sunt eu și că părinții mei sunt părinții mei a apărut abia mai târziu, când a fost direct asociată cu descoperirea relației dintre vârsta mea și vârsta lor. Judecând după puternica lumină solară, care Îmi inundă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
farse. Singura mare realitate a vieții lui a fost literatura, Îndeosebi poezia rusă. Versurile lui reflectă influența lui Gumiliov și a lui Hodașevici. A publicat puțin și se ferea Întotdeauna să vorbească despre scrierile lui, ca și despre viața lui lăuntrică, pe care o ascundea, persiflând-o. Din diverse motive, Îmi este extrem de greu să vorbesc despre celălalt frate. Întortocheata căutare a fluturelui Sebastian Knight (1940), a cărui evoluție semăna cu cele mai sofisticate mutări de șah, a fost un fleac
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
așa cum văzând marea de la fereastră te bucuri imens, chiar dacă nu te atrage să o străbați. Nu mă interesa deloc istoria locului și eram convins că totuși Cambridge-ul era cel care furniza nu numai cadrul ocazional, dar Înseși culorile și ritmurile lăuntrice pentru gândurile mele rusești foarte speciale. Presupun că mediul acționează Într-adevăr asupra unei ființe dacă există deja În acea ființă o anumită particulă sau o anumită coardă sensibilă (engleza pe care am absorbit-o În copilărie). Am bănuit vag
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a fost nesăbuită cutezanța nebună de a ridica o țărișoară împotriva unei împărății? Oare dorul de libertate, scuturarea oricărui jug, fie de la Răsărit, Miazăzi sau Apus, a meritat prețul de sânge pe care l-a plătit Moldova? Drama, conflictul sunt lăuntrice, devastatoare, considerându-se vinovat de dezastrul Moldovei. Are un moment de rătăcire, când nu vede altă ieșire din tragica dilemă decât o moarte demnă de un adevărat voievod, cu sabia în mână, în luptă, singur, și singur chiar, potrivnic unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în urmă cu 37 de ani). Mă conving însă repede că bănuiala mea nu are temei: plânge de-adevăratelea, așa plânge ea. Și tot așa plâng și eu: cu lacrimi puține, cu fața schimonosită și corpul zguduit de un cutremur lăuntric. Așa am plâns-o chiar pe ea, după 26 de ani, când a murit. * Astăzi, 12 august 1990, se împlinesc 35 de ani de la moartea fratelui mai mare al mamei (eu sunt cronicarul familiei, eu țin minte tot). Întâiul născut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-23 octombrie 2003- oră 1550 Acea persoană m-a dus și la aeroport. A mers cu mine, deși în București era frig. Era lapoviță. La oră 13 eram în aeroport. Eram mulțumită și fericită. Radiam de fericire. Simțeam o bucurie lăuntrica. Nu mai eram eu parcă. Dădusem bagajul la control și mai departe ei s-au ocupat să ajungă în avion. Dădusem și pașaportul să-mi pună viza de ieșire din țară. Mi-l dăduseră înapoi și așteptăm anunțul cu urcarea
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
cu câte unsprezece în rând. Ieșirea e joasă, te apleci ca să ieși pentru că au mai zidit din ușă ei, care era. Că intrau călare în biserică atunci când era vreo lupta. Biserică Nașterii Domnului Dragii mei, dacă ați ști ce bucurie lăuntrica, ce bine te simți, ce fericit ești în acea biserică! Când pleci din ea parcă ai luat ceva cu tine. Ai trăit clipe sfințitoare în ea și te-a transformat. Ai acea binefacere de sfințenie în tine. Ești un om
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
simțit-o și trăit-o. Și sunt sigură că veți fi alții, totul înspre bine. Pentru că trăind între oameni buni și locuri sfinte te transformi. Devii altul, mai bun, măi mulțumit cu tine însuți. Cu aceste emoții, încarcați cu putere lăuntrica ieșim din Grădina Ghetsimani și mergem spre curtea lui Pilat. Curtea lui Pilat Intrăm pe Poarta Oilor și imediat ajungem. Deschidem pe o ușă și dăm în curte. Multe, multe poți vedea în această curte, ca multe spune ea. Vezi
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
frumusețe unică aș spune eu. Cât privești, nu te mai saturi de privit, ochii vizitatorului nu se mai satura și nici nu obosesc. E ceva care te învăluie într-un balsam de bună dispoziție, de binefacere, de sănătate, de bucurie lăuntrica, de fericire. Parcă ești la ușă Raiului. Totu-i sfânt, totu-i curat. Parcă este o altă lume, de... îngeri. învăluiți în bucuria bunei dispoziții batem la poartă mănăstirii și așteptăm să ni se deschidă. În câteva minute vine un
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Eu fac o mie de pași către tine, omule, făptura Mea. Te iubesc așa cum ești, cu răni și haine rupte și pătate de păcate, dar vino și nu deznădăjdui! Vino, vino la Tatăl! Te aștept.” Acesta este ca un mesaj lăuntric ce parcă te-a transformat și nu mai ești omul împovărat care ai urcat muntele cu puțin timp în urmă. Parcă ai trăit niște momente pe o altă lume. Te coborî că o pasare ușoară și descătușat de povară vieții
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
spune Sf. Ioan Botezătorul: „Iată, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii...”. E atat de frumos și odihnitor, o priveliște de vis, de irealitate, parcă e adusă din Rai. Doamne, ce minunat ești! Tresaltă duhul în noi de bucurie lăuntrica. Parcă n-am mai pleca de aici, de la Tine, așa au spus și ucenicii Tăi când erau cu Tine pe Tabor. Este o trăire aparte față de lumea de aici. Atât de bine ne simțim în apă Iordanului, parcă ne-am
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
în sicomor ca să-L poată vedea pe Domnul. Că auzise de El și de faptele Sale mărețe. Parcă ne urcăm și noi în urcușul credinței către Dumnezeu să-L vedem și să-L auzim mai bine. O, ce stare sufletească lăuntrica aveam încă de când oprise mașină la poarta mănăstirii. Știu că am coborât la poarta mănăstirii, am îngenuncheat de 3 ori și-am sărutat pământul dând slavă și mulțumind lui Dumnezeu că m-a ajutat să văd și eu nevrednica acel
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și noi credință lor și simplitatea care o trăiau ei. Când intri acolo unde slujeau sfinții, deja simți în suflet și în inima o emoție deosebită, trăiești clipe deosebite, clipe de sfințenie. Este Duhul Lui Dumnezeu acolo. Este o stare lăuntrica pe care o simți, o trăiești și cu greu poți s-o împărtășești și altora. Acolo viețuiau măicuțe, că am întâlnit două care ne explicau despre acea mănăstire. Atât de multă dragoste aveau în vorbă lor către noi și foarte
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ce am adus, ce se vede; dar și ce nu se vede dar se simte e foarte valoros. Atât mi-a fost îngăduit. Sunt fericită ce am adus cu inima și doresc să împart la toti acest sentiment de bucurie lăuntrica. Ies afară pe alee și mă opresc în fața unui măslin milenar. Admir grosimea lui. Arată, împovărat de ani, ca un om obosit de vremuri, parcă îți spune ceva tainic, ca a văzut multe și a auzit multe. Apoi mă opresc
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
noi într-o zi din Spasca, când să intrăm în Cișmele ne întâlnim cu un tânăr aburcat pe un cal: Mai e mult până la Spasca? Nu. și i-am arătat cu degetul ce era de arătat dar, ghiontit de ceva lăuntric, am mai zis: Dar de unde ești de nu cunoști împrejurimile? Sunt oltean, dom 'le. și sunt numit la Spasca în locul unui învățător fără diplomă, Brumă. Calul l-am rechiziționat și dacă n-ajung să-l dau înapoi, în loc de post am
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
suficientă pentru a apărea o a treia imagine (imaginea unui leu, bunăoară) și așa mai departe până la concurența unui număr de imagini limitat doar de gradul de capacitate paranoică a gândirii (2005a: 152-153, s.n.). Împărtășind preceptul suprarealist conform căruia lumea lăuntrică a minții este infinit mai fascinantă și mai veridică decât simpla și materiala percepție a realității exterioare, Dalí respinge ideea că metoda propusă de el este un simplu gest gratuit. Dimpotrivă, insistă el, prin natura intensă și traumatică a imaginilor
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
existență, chiar atunci când a avut mai multă nevoie de sprijin militar. Esențial pentru demonstrația de față este faptul că isihasmul a reevaluat sursele filosofiei grecești și le-a reintegrat, prin apelul la patristică și la tradiția monastică ascetică: Metoda rugăciunii lăuntrice sau a minții, cunoscută sub numele de isihasm, ține de tradiția ascetică a Bisericii de Răsărit și urcă, fără îndoială, la o antichitate îndepărtată. Trecându-se de la dascăl la ucenic pe cale grăită, prin pildă și îndrumare duhovnicească, această învățătură a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a minții, cunoscută sub numele de isihasm, ține de tradiția ascetică a Bisericii de Răsărit și urcă, fără îndoială, la o antichitate îndepărtată. Trecându-se de la dascăl la ucenic pe cale grăită, prin pildă și îndrumare duhovnicească, această învățătură a rugăciunii lăuntrice nu a fost fixată în scris decât la începutul veacului XI, într-un tratat atribuit Sfântului Simeon Noul Teolog. Mai târziu, ea a fost tema unor scrieri deosebite ale lui Nechifor Monahul (veacul XIII), și mai ales ale Sfântului Grigorie
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
protagonist el este. Asemeni acestei nave dispuse imprevizibilei derive, sinele meu este aruncat în torentele unui naufragiu de ordin spiritual la întâlnirea cu suferința sfredelitoare a celuilalt. Acest naufragiu sufletesc este o bulversare de impact, o răsturnare dezrădăcinantă a componentelor lăuntrice ce erau anterior stabile, ferm așezate și capabile de a conferi o armonie funcțională generală pentru interioritatea mea. Vom spune aici că sunt bulversat, adică descumpănit. Descumpănirea este o stare lipsită de actul corect al cumpenei, de acțiunea firească a
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ale magnetismului gravitațional. Tot astfel, descumpănirea ca stare sufletească reprezintă o paralizare a funcționalității echilibrului conștiinței, o înghețare a balanței egoului ce încetează a fi un complex de componente cumpănite interactiv, o pierdere a controlului ce menținea stabilitatea acestor componente lăuntrice și concordanța lor operativă. Mă întâlnesc cu suferința aproapelui. Sinele meu brusc naufragiază, este bulversat, scapă autocontrolului, nu își mai poate stăpâni propriile impulsiuni. Sunt în derivă lăuntrică. Mă încearcă sentimentul unei pierderi, unei rătăciri a propriei conștiințe. Evenimentul întâlnirii
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
componente cumpănite interactiv, o pierdere a controlului ce menținea stabilitatea acestor componente lăuntrice și concordanța lor operativă. Mă întâlnesc cu suferința aproapelui. Sinele meu brusc naufragiază, este bulversat, scapă autocontrolului, nu își mai poate stăpâni propriile impulsiuni. Sunt în derivă lăuntrică. Mă încearcă sentimentul unei pierderi, unei rătăciri a propriei conștiințe. Evenimentul întâlnirii cu suferindul îmi proiectează sufletul departe de aria controlului rațional al inserării în cotidian, în ritmul vieții de zi cu zi. Trăiesc un moment de iraționalitate mundană. Lumea
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
celui ce și-a recăpătat vederea eliberându-se din înlănțuirea privirilor în noaptea fără atingeri stelare. Dorința mea întru compasiune ca cel lovit de orbire să cunoască vindecarea se revarsă spre ființa acestuia și îl învăluie catharic susținând totodată apariția lăuntrică a imaginii izbăvirii sale din copleșitoarea traumă. Voi spune că trăirea compasională ajunge la nivelul în care vroind anularea orbirii ne-văzătorului mi-l închipui pe acesta ca unul ce a dobândit vederea, ce și-a recăpătat lumina ochilor. Închipuirea
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
nouă experiență, cea a contradicției situaționale, a opoziției dintre acest scenariu utopic-optimist și sumbrul adevăr al dramei orbului, dintre viziunea ideatică la care am ajuns și tabloul realității de la care am plecat. Așadar, acum, conștiința mea nu mai cunoaște centrarea lăuntrică în jurul unei singure imagini, ci în jurul dialecticii a două priveliști distincte. Una survine dinspre adevărul orbirii ca traumă real-incontestabilă, cealaltă a apărut pe fondul năzuinței mele compasionale de a fi vindecat cel cucerit de o asemenea afecțiune fizică și sufletească
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]