4,013 matches
-
nou salt, când a simțit o lovitură în pulpa piciorului stâng. „Ce-i asta?” - s-a întrebat, ducând mâna la locul lovit. Și-a retras-o îndată însă, odată cu întrebarea: „De ce este ud pantalonul?” A încercat un nou salt, dar laba piciorului nu l a mai ascultat. În timp ce se întreba ce s-a întâmplat, s-a trezit cu Trestie lângă el. Ce-i cu tine, Toadere? De ce nu te miști? Ceilalți sunt deja la marginea drumeagului din gura gârlei. În larma
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
este obligatorie. După intrarea în teren retragerea este interzisă. 46.Ursul somnoros Jucătorii, prin lanț de brațe, formează un cerc mai mare în interiorul căruia se delimitează, printr-un cerc mic, vizuina ursului. Se alege un prinzător „ursul” care, pe patru labe, dormitează în vizuină. Jocul începe prin deplasarea cercului într-un sens stabilit, dreapta sau stânga, jucătorii din cerc rostind următoarele cuvinte: „Ursul doarme, ursul doarme Și-a uitat, bietul, de foame. De el poți scăpa ușor Dacă ești prevăzător.” La
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
În timpul cursei nu este voie să se schimbe poziția de alergare. Nu este voie a se atinge stegulețul în timp ce este ocolit. Jucătorul care urmează să alerge trebuie să aștepte până ce precedentul l-a atins pe umăr. 20.Cursa în patru labe Elevii sunt împărțiți în echipe egale ca număr așezați în flanc unul în spatele altuia, în spatele unei linii de plecare marcată pe teren. La semnalul conducătorului, primii jucători din fiecare echipă merg pe patru labe până la linia de sosire unde se
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
pe umăr. 20.Cursa în patru labe Elevii sunt împărțiți în echipe egale ca număr așezați în flanc unul în spatele altuia, în spatele unei linii de plecare marcată pe teren. La semnalul conducătorului, primii jucători din fiecare echipă merg pe patru labe până la linia de sosire unde se ocolește un obstacol și se întrec în același fel la echipa respectivă. La linia de sosire, primul jucător atinge cu mâna pe umărul jucătorului din echipa sa care continuă jocul în același fel. Jocul
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
Imperiului pe care acum vrei să-l conduci. — Eu? Vitellius luă un os de pe masă și îl aruncă unui câine care semăna cu un lup, întins lângă foc. Câinele adulmecă osul, dar nu-l atinse; se așeză cu botul pe labe. Îl fixa pe Vitellius cu ochii lui sălbatici. — Sunt guvernator, și asta îmi e de-ajuns. — Nu-i adevărat. Nu-ți e de-ajuns faptul că ești guvernator, așa cum lui Galba nu-i ajungea faptul că guverna Hispania Tarraconensis. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
colierele de chihlimbar pe care îi plăcea să le poarte, panglicile albe cu care își lega părul și sandalele, pentru a putea să treacă pragul și să străbată drumul spre lumea de dincolo. Lurr stătea lângă catafalc, cu botul pe labe. Nu se ridicase când Valerius intrase în sat împreună cu Julius Civilis și oamenii acestuia. Nu se mișcase nici măcar când Valerius trecuse prin fața lui. Julius Civilis îl pusese pe Valerius să se așeze alături de el, în coliba aflată pe malul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vii cu mine? Luă săculețul cu bani. Mergem la fratele tău. Valerius clătină din cap. — Eu am altă călătorie de făcut. Mă duc în Gallia. Lurr, care stătea în ușa colibei, întoarse capul spre Valerius, apoi își puse botul pe labe și continuă să fixeze lămpița din fața urnei din lemn de paltin în care se afla cenușa Velundei. PARTEA A DOUA 20 Vânzătorul de melci își lăsase coșurile la umbra castanilor, pentru a le feri de soarele acelei zile de primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fost satisfăcut pentru că „dacă ar fi dorit să i s e sp ună Gheorghe ar fi semnat și textele Gh. Călinescu” - susține cel care i-a fost coleg de redacție timp îndelungat. Prezent ca director sau simplu ziarist sau co labo rator la multe publicații - revista „Roma”, „Viața literară”, „România literară”, „Adevărul literar și artistic, la „Vremea”, la „Revista Fundațiilor Regale” etc. reținem seriozitatea lui în muncă din ceea ce ne spune Marius Mircu: „Cu vreo zece zile înainte de data fixată pentru
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
clar chipul acolo, și răspundeau 40 de scriitori. De fapt 39, unul fiind pus pe listă pentru ornament SF. Am căutat cît mai adînc, sînt conștiincios, mai ales dacă am un tub de oxigen galben scos mult deasupra apei și labe febrile de scafandru Începător, În ce zi mi-oi fi descoperit-o, nevoia, să fi fost vineri? Oricum, trebuie c-a fost ziua următoare unei revelații În sunet de clopoței și lumină revărsată de undeva de sus, sau a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
femeie perfectă nu spune nimic, se știe de la greci, o Elenă impecabilă nu atrage pe nimeni cu excepția japonezilor, trebuie că a avut ea o mică imperfecțiune pentru a rămîne În istorie, În pupila admiratorului. Îi poate lipsi o unghie de la laba piciorului, de exemplu. Aici ar fi vorba În primul rînd de conexiunile poate prea strînse cu un prezent pedeserist, numai cuvîntul pedeserist spune totul, fiindcă pe cine interesează? Nu interesează, În schimb localizează, și nu-l lasă pe Senatorul melcilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mănîncă cu bavețică. Nu poate invoca scuza că are numai doi ani. Deschid din nou aparatul și dau peste un sociolog marinar care explică cauza atacurilor haitelor de rechini din apele Floridei: Îi confundă pe Înotători cu focile. Mai ales labele, ochelarii și furtunul de scafandru Îi derutează, asemănarea e totală. Unde mai pui că rechinii nu văd bine și au și boală pe foci. Închid televizorul. Sociologul pare să fie Băieșu, În costum de scafandru cu balanță pe viață, pîndind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
odată cu savantul, În cilindru să intre și-o muscă. Ea va fi mixată genetic cu inventatorul, În cilindrul nr. 2, de unde va ieși un-om-tot-mai-muscă, bineînțeles, rea. După ce se cațără pe tavane, zboară, rupe antebrațe (!), dizolvă cu scîrbosul ei suc gastric laba piciorului unui director de ziar, condamnă și amenință cu sucțiunea societatea nedreaptă, musca este Împușcată de iubita ei, care plînge și trage asupra acestei producții din lumea insectelor cu toate că, lăsînd la o parte categoria C fără speranță În care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o facem cu toții prin anii șaizeci, la spitalul veteranilor, unde se aude in crescendo, tot mai violent ca și imaginile, Beggars Banquet, Înregistrat la Olympic Studios, cu un Mick Jagger care-ți crește transaminazele În eprubeta asistentei proaspăt angajate, cu labele picioarelor prezentînd mici imperfecțiuni, fără chiloți, brunetă, al cărei nume nu-l vei mai afla niciodată, deoarece se va pierde În revoluția culturală. Și care ți-a dus eprubeta-n altă parte, În clinica unde tînărul tulburat mintal din Vietnam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
2.5000.000 de ani, și a durat, conform aprecierilor unor savanți internaționali, două ore și jumătate. „Poziția bipedă, au declarat savanții, are consecințe catastrofale asupra erecției la mamifer.” Așa se explică starea de patrupedie, sau, mai popular, În patru labe, care a cîștigat un uimitor teren la români, oameni prin excelență deschiși informației medicale, adepți ai noului, și care-și mută bufnițele de pe un umăr pe altul pe Întuneric, fremătînd prin procesul de aspirație subcuantică de-o bucurie cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mare actriță, În prima ei scenă arată că se pricepe și la mașini: Îmbrăcată ultra elegant, Într-un taior negru mulat peste ce-a mai rămas din ea, privește-n jur cu ochi de cunoscătoare, cade pe neașteptate-n patru labe, scoate din poșetă o șurubelniță și strînge un șurub de la stopul din stînga spate al unui Cadillac roz. Fiica ei este și mai directă În abordarea spectatorului, a lui Depp, căruia-i spune că s-a săturat de viață, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
făcea liste, și i-a ucis pe teroriști printr-o simplă emanație. Iată anul nou, s-a apropiat, din ceeruri, ca un Împărat! Îi cîntă Cristian Sandu domnului Iliescu din ziar. Are și tamburină. O izbește sec de frunte, de laba piciorului, de șold, zbiară armonic: „Domnul ION ILIESCU a apărut pe scena politică cu aureola celei mai cunoscute personalități din conducerea fostului PCR care-l Înfruntase pe Ceaușescu”. În faptul serii, nu doar Sandu a zărit scînteind aureola ce emana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
marele port. LÎngă port, o stradă lungă, ozonată, cu un aer pur și case mici, ca de zahăr ars, unde stau În vitrină profesionistele amorului maritim. Privesc, una e grasă și cănită, sortită definitiv marinarilor africani, a doua Își expune labele picioarelor, a treia pare blondă, fragilă, de o frumusețe electric luminoasă, dar nu se vede, perdeluțele sînt trase. Aș vrea și eu să intru Într-o asemenea Încăpere, poate puțin mai Încolo găsesc o doamnă liberă, măcar să-ntreb de preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
călcâiul aplecat, și apoi strânsoarea, în care carnea se strivea caldă, tremurând. Sufeream cumplit, și de gelozie, și de revoltă, împotriva dragostei acesteia absurde, între carnea a două femei. Maitreyi își retrase brusc piciorul din îmbrățișare și-l trecu peste laba lui Khokha. Îmi venea să-mi mușc buzele, să fug, căci văzusem deodată cum piciorul acela negru și murdar al lui Khokha, scorojit de arșiță și de trotuare, primește apropierea caldă, ca pe o ofrandă, a trupului Maitreyiei. Khokha avea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sălbatici mai sînt și leii Ăștia“. Se mai Învîrti o dată pe deasupra lor ca să-i facă să ragă și mai tare. Apoi se lăsĂ mai jos ca s-o poată privi În ochi pe leoaica cea rea, care se ridicase pe labele din spate Încercînd să-l atingă. Dar ghearele ei nu-l ajunseră. — Adios, le spuse, căci, fiind un leu cultivat, vorbea o spaniolă foarte curată. Au revoir, le mai strigă În franceza sa exemplară. Toți Începură să ragă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
te duci, fiule? — La barul lui Harry. — Transmite-i salutările mele lui Cipriani și spune-i că o să trec și eu zilele astea să-mi achit nota. — Da, tată, spuse leul cel bun aterizînd ușor și mergînd pe cele patru labe spre barul lui Harry. Nimic nu se schimbase la Cipriani. Își găsi acolo toți prietenii vechi. El Însă era puțin schimbat În urma călĂtoriei În Africa. — Un Negroni, signor barone? Îl Întrebă domnul Cipriani. Însă leul cel bun zburase tocmai În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
în podul casei? a întrebat, jumătate în glumă, jumătatre în serios, moș Dumitru. Trăgeam, Dumitre! Trăgeam! Ce fel de vânător aș fi fost eu dacă nu aș fi tras? Da’ vezi tu că fimeia m-o pus cu botul pe labe și gata. N-am mai tras. Eu, să fi fost în locul tău, întâi trăgeam și pe urmă îi spuneam povestea cu dracul - a pus paie pe foc moș Dumitru, în hazul tuturor. Adică cum, măi Dumitre? Trag eu un foc
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și... au plecat de la concert, spunea Costân că jivinele se uitau din când în când înapoi, lingându-se pe bot, iar țiganii se întrebau: „Jivinele se ling pe bot că le-o plăcut muzica sau că le-o scăpat printre labe așa o bucățică?...” Eu cred că pentru amândouă pricinile - și-a dat cu părerea Ion Cotman. Așa mi se pare și mie, moș Pâcule - s-a arătat și Hliboceanu de acord cu spusa lui Ion Cotman. Si chiar așa li
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Le-a rupt sforile cu dinții, că erau prea lungi și gata. Se joacă cu mingea, îi plac biluțele, undițele, șoriceii de pluș, dar cel mai mult îi plac creioanele, pixurile, creioanele colorate, hârtia de scris. La calculator stă cu laba pe mouse. Știe, oare, că „mouse” înseamnă „șoarece”? Din când în când, găsește câte o carte și stă cu burta pe ea, ca un student în sesiunea de examene. Îl atrag ferestrele. Fereastra să nu aibă perdele că le dă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mele, pe care le plimb, pe rând, câte una, nu pe toate deodată, pe gresia din bucătărie. Una, cea cu apă, mă amețește. Apa ei se clatină așa de tare când o mișc că mereu îmi vine să pun o labă hotărâtă pe marginea farfuriei, ca să se potolească, dar am constatat că, de câte ori fac asta, apa se varsă pe jos sau pe mine. Celelalte două farfurioare, una mai în vârstă - a făcut parte dintr-un serviciu de cafea de pe vremuri - și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
sunt înțepenite de frig, ca acum, viperele nu ne pot face nici un rău. Trecem, deci, liniștiți, încet - încet, pe lângă dânsa, fără s-o deranjăm. Privim înainte și în sus. Adică spre cer. Dar acuma ce văd? Mă frec cu labele din față la amândoi ochii și privesc: văd un curcubeu imens, colorat frumos, ca toate curcubeele, întins peste crestele din fața noastră. Ana s-a oprit puțin, să filmeze. Ce rău îmi pare că nu mă poate vedea și pe mine
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]