4,995 matches
-
valma, în afara pasajelor din Biblie, nu doar autori agreați de Biserica ortodoxă răsăriteană, precum Grigore Palamas, Ioan Gură de Aur, Ioan Scărarul, Grigorie de Nazianz, ci și catolici precum Augustin (numit, totuși, "sfântul Augustin"), Boethius și, în egală măsură, autori laici, antici în special, printre care cel mai des revin numele lui Cicero (numit Țițeron), Seneca, Aristotel (respins cu îndârjire în Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, tocmai din cauza raționalismului la care ar fi îndemnat opera sa), Platon, Hesiod, Horațiu, Juvenal, Ovidius, Tacit
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
superioritatea valorilor spirituale, creștine, față de cele vremelnice, lumești. Deși condimentat cu argumente păgâne și chiar eretice, mesajul său este unul ortodox. Dan Bădărău are, astfel, dreptate să conchidă că Divanul "nu este o carte bisericească, ci o carte a unui laic, scrisă de pe pozițiile eticii creștine și stoice în scopuri educativ-morale în cadrul societății feudale"7. Reciclarea stoicismului în Divanul Interesant este modul în care reușește autorul să recicleze surse dintre cele mai diverse, să le imprime o distorsionare în spirit ortodox
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Oricum, consultând indicele de nume proprii de la finalul ediției realizate de Virgil Cândea, se observă cu ușurință că, în afara citatelor biblice, printre cei mai folosiți autori se numără stoicul Seneca. Chiar dacă nu este intenționată, o asemenea recurență a unui autor laic, ba chiar aparținând unei culturi pe care creștinismul o respingea de facto, nu are cum să fie și accidentală. Cum se explică această preferință pentru reprezentantul stoicismului târziu? Trăda ea oare o frecventare sistematică a dialogurilor, epistolelor și tratatelor lui
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în opera lui Seneca descoperă adesea mostre de înțelepciune care nu contravin cu nimic perspectivei creștine. Ba dimpotrivă. Adevărul este că există multe similarități între etica stoicilor și morala creștinismului; în primul rând, idealul de a trăi în conformitate cu natura (una laică, la stoici, una dispusă conform ordinii divine, pentru creștini), adoptând calea virtuții și lepădând viciul reprezintă, în esență, puncte comune. Virtuțile cardinale sau secundare teoretizate, definite și cultivate de stoici nu diferă de cele recomandate de creștinsim. "Înțelepciunea, curajul, justiția
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
el deja sugerat de dicționarele și antologiile din care își extrăgea citatele. Prin urmare, a vorbi despre o influență stoică propriu-zisă în Divanul nu este pertinent. Citatele din Seneca au exact aceeași greutate și autoritate ca celelalte aparținând celorlalți autori, laici sau creștini. Dacă autorul recurge mai des la ele este pentru că și frecvența lor în florilegiile de unde le decupează este mai mare decât a altora, din cauze pe care le-am sugerat mai sus. Înainte de a sfârși această discuție referitoare
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cult, ci și enciclopediile medievale și lucrările similare care au luat naștere prin imitație: Philippe de Thaon, Gervaise, Pierre de Beauvais, Guillaume le Clerc de Normandie, Brunetto Latini, maestrul lui Dante și chiar Richard de Fournival, cu o perspectivă vizibil laică, redactează bestiare versificate sau nu, care se țin aproape de modelul impus de Fiziolog, extinzând uneori comentariul moralizator. Dar esențialul aparține acestei scrieri grecești de început de mileniu, care își pune amprenta asupra unei imense culturi europene vreme de secole. Marile
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pus la punct, succesul de care el se bucură și nu ezită să se folosească de această armă. Adesea în scopuri dintre cele mai pământene. Astfel rechiziționat, animalul devine un "instrument de constrângere a oamenilor fie ei ai bisericii sau laici pentru a-i obliga la ascultare și supunere. Animalul, jucând în registrele fricii și al exemplarității, capătă astfel o dimensiune propriu-zis politică întrucât el întărește autoritatea morală a Bisericii care explică astfel poziția sa preeminentă în societate și contribuie la
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pe de alta, ea devine vizibilă mai ales prin frecventarea cărții sfinte, care continuă să fie percepută ca un reper obligatoriu, ca imago mundi. Și atunci? Cum se explică procedeul manifest al lui Cantemir de a răstălmăci, într-un spirit laic, iconoclast, simboluri tari ale creștinismului? Risc un răspuns mai subtil. Autorul construiește, în Istoria ieroglifică, o lume lipsită de orice criteriu etic, de orice orientare spirituală, o lume coruptă, putredă, ierarhizată în funcție de rapacitate, de versatilitate, de savoarea de a comite
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
o întreagă tradiție de interpretare alegorică: "Interpretat alegoric, șoimul sălbatic capturează și mănâncă păsările prinse, întrucât orice om rău tulbură fără oprire acțiunile și gândurile celor simpli. Dar șoimul domesticit este orice părinte spiritual, care capturează păsările sălbatice ori de câte ori atrage laicii spre convertire prin intermediul predicii"21. Șoimul lui Cantemir suferă un proces de domesticire: din sălbatic devine domestic. Trece, altfel spus, de partea dreptății și încearcă (prin intermediul unor discursuri) să îi convingă și pe alții (pe însuși Corbul) să treacă de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pacienții îngrijiți. Există documente care atestă că în anul 904, la curtea regelui Franței a existat un doctor salernitan, iar în 984, episcopul de Verdun, Alberone, consulta medici din Salerno (69). Deși înființat de un călugăr benedictin, învățământul medical era laic. „Corpul profesoral” (10 medici) era plătit de studenți și se bucura de mari privilegii și respect. Erau folosite, deopotrivă, manuscrise medicale grecești și latine. Perioada de strălucire a Școlii din Salerno a fost atinsă în perioada lui Constantin Africanul (1015-1087
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
judecată înaintea domnului sau magistrului lor, ori înaintea episcopului cetății, cărora le-am acordat pentru aceasta drept de judecată” (Fragment din actul promulgat în 1231). Universitatea din Bologna este importantă nu numai prin vechimea ei, dar și prin caracterul său laic, în care învățământul medical era dintre cele mai renumite. Din secolul XIII este introdusă disecția ca mijloc de studiu al anatomiei. „Teatrul anatomic” construit ulterior a devenit celebru, fiind deseori reprodus în picturi sau gravuri. Centrul medical din Bologna era
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
odinioară. S-a înțeles, poate, că fiecare își are rolul său, iar teritoriul uneia nu are nimic în comun cu teritoriul celeilalte. Artizanul moral al Universității din Paris este considerat dascălul și filosoful Pierre Abélard (1079-1142), care a fost magistru laic al Școlii Catedralei Nôtre Dame. Totuși, primul nucleu al viitoarei universități pariziene va apărea după moartea sa, în 1170. În 1200, în urma unui incident între elevii școlii (universității) și un cârciumar, care a degenerat într-o adevărată bătaie, în care
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
Vaticanului asupra Universității din Paris (pe care o dorea ca centru european al studiului teologiei) s-a manifestat viguros chiar din 1215, când legatul papal a interzis orice lecturi și comentarii ale „Fizicii” și „Metafizicii” lui Aristotel. Opoziția față de deschiderea laică a rectorului Universității a fost exprimată de magiștrii dominicani și franciscani, devotați total papalității. Abia din 1318 ei vor accepta să se supună deciziilor rectorului („jurământul de ascultare sau de supunere”). Cât despre Facultatea de medicină din Paris, ea a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
puternică școală medicală. De altfel, față de Universitatea din Paris, cu profil predominant teologic (major subordonată Vaticanului), Universitatea din Montpellier a fost cea mai medicală universitate dintre toate cele care au funcționat în Evul Mediu, cu excepția „școlii hipocratice din Salerno”. Profilul „laic” al universității explică apariția rapidă a funcției de „Decan” (1242), care, din 1309, era numit nu de episcop, ci de „corpul profesoral”. De menționat că Universitatea din Montpellier a beneficiat de știința medicală arabă pe două filoane: traducerile în latină
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
au răspândit apoi în toată Europa. În 1490, Carol al VIII-lea (rege al Franței între 1483-1498) înființează la Montpellier și un „Colegiu de medicină”, unitate distinctă prin asistarea ei de către „profesori regali”, plătiți de către suveran și funcționând sub jurisdicție laică. În acest colegiu va intra ca student în medicină, în 1530 (la vârsta de 36 de ani), celebrul literat-medic François Rabelais (1494-1533). Experiența sa în litere și vârsta sa respectabilă explică de ce, în 1531, el apare ca „asistent”, explicând studenților
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
cu corpul medical, încremenit în textele clasicilor greco-romani, pe care Paracelsus le înlocuiește în cursurile sale cu propriile sale tehnici terapeutice. S-a mai adăugat și faptul că expunerile sale nu mai erau făcute în limba latină ci în germana laică, fapt ce i-a atras o mare adversitate și chiar o prigoană din partea colegilor săi, motiv pentru care unii l-au considerat un fel de „Luther al medicinii”. Exclus din corpul profesoral, colindă prin diferite țări europene unde își expune
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
doctrine - și doxe - din secolul al XIX-lea, saint-simonismul. Lansată de contele Henri de Saint-Simon (1760-1825) printr-o serie de lucrări publicate începând cu 1802, această doctrină a fost reluată mai apoi de numeroși autori și transformată într-un cult laic. Textele originale ale lui Saint-Simon se încheie în 1827, aproximativ în momentul în care Heliade Rădulescu își începea cariera de scriitor. Vor urma numeroase alte texte, ale celor din cercul său sau ale vulgarizatorilor, inclusiv publicații periodice la începutul anilor
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
utopie "pseudoștiințifică", generată de entuziasmul iluminist în fața cunoașterii raționale, ca o încercare de transformare a unor forțe ale dezvoltării economice, în care intrau pe lângă știința pozitivistă și expansiunea industrială, mașinismul, comerțul etc., în autorități morale. De aici dimensiunea de "cult laic" asupra căreia Paul Bénichou insistă în permanență. Ideologii saint-simonismului au căutat să transfere vechile prerogative ale religiei, de ghidare a oamenilor și a societății, asupra domeniului cunoașterii pozitive 73: raționalitatea trebuia să fie, din acest punct de vedere, mai mult
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
definirea geniului, preocupare constantă a filosofiei din secolul al XVIII-lea, pe administrarea genialității ca o resursă umană distribuită în masa populației. Saint-simonismul a organizat excepționalitatea ca o funcție socială. Nu era vorba numai de o sacralizare a unor resurse laice, ci și de secularizarea unor teme religioase. Figurile excepționale au fost implicate în toate afacerile zilei: orice domeniu care avea nevoie de îndrumare în îndeplinirea sarcinilor concrete, avea dreptul să mobilizeze, să utilizeze și prin urmare să califice genialitatea. Saint-
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
care te găsești e chemarea ta, lucrul pentru care ai venit pe lume, care îți orientează existența și care îți conduce aspirațiile: "cunoaște ca singur mijloc de a trăi cum îi e plăcut lui Dumnezeu nu o supralicitare a moraliății laice prin asceză monahală, ci exclusiv îndeplinirea datoriilor laice, așa cum rezultă ele din poziția în viață a individului și care tocmai astfel devine Beruf (profesia sa)"4. Weber insistă asupra unui anume context din Noul Testament, care i-a permis lui Luther
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
care ai venit pe lume, care îți orientează existența și care îți conduce aspirațiile: "cunoaște ca singur mijloc de a trăi cum îi e plăcut lui Dumnezeu nu o supralicitare a moraliății laice prin asceză monahală, ci exclusiv îndeplinirea datoriilor laice, așa cum rezultă ele din poziția în viață a individului și care tocmai astfel devine Beruf (profesia sa)"4. Weber insistă asupra unui anume context din Noul Testament, care i-a permis lui Luther să opereze acest transfer al apelului divin asupra
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
un Antoghian, un Apostol (1756), un Catavasier (1778), un Ceaslov (1763, a doua ediție în 1777), o Evanghelie (1762), o Liturghie (1759), un Molitvenic (1764), precum și 4 Psaltiri (1752, 1757, 1766 și 1782) folosite și ca manual școlar în școlile laice. Tot lui Evloghie Dascălul i se datorează traducerea în 1758 a „Vieții sfinților" care, deși „caligrafiată" de Gheorghe, fiul lui Evloghie, n-au „văzut niciodată lumina", traducerea altor documente care pun în evidență „temeinicele cunoștințe de paleontologie slavonă" a traducătorului
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
1831. De data aceasta „provocatorii" motivau gestul lor prin aceea că la Huși nu era nici o autoritate civilă care să-i judece, iar judecata făcută de dichiul Episcopiei se făcea cu părtinire, ceea ce i-a făcut să ceară judecată administrativă, laică, pentru că isprăvnicia fiind la Fălciu, ea era „departe de Huși cale de 8 ceasuri". Cearta dintre târgoveți și Episcopie se reia în 1839 și ea nu se va potoli până în anul 1847, când s-au despărțit cele două proprietăți - a
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
sunt moaștele a 13 sfinți, fiecare sfânt fiind căutat ca doctor al unui anume beteșug sufletesc, unul ocrotind familia și pruncii, altul păgubașii sau pe cei loviți de vrăji ori boli pe care le vindecă, este o binefacere. Din tradiția laică ori bisericească țin și obiceiurile de Anul Nou, de Crăciun și de Paști, cântecele și colindele, urăturile, folclorul, față de care este implicată școala dar și instituțiile culturale de tot felul. Administrația țării, oamenii de știință, însăși societatea civilă, au în
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
mai încape îndoială?) de mine, la Dolhasca, „Bilele lui Julien Ospitalierul“: „Întâlneam din ce în ce mai multe bile, de dimensiuni variate, irizând culori tandre, având în preajmă-le un aer rarefiat, trandafiriu, mai dulce decât cel pe care îl respiram normal, închizând muzici laice și limpezi, declanșate la cea mai ușoară atingere, în sferele vesele, îmbujorându-ne obrajii cu rotunjimea lor juvenilă. Ne delectam ceasuri întregi rostogolindu-le pe scânduri vajnice de campionat mondial, geluite până la catifelare, evitând cu grație ciocnirile ilicite, scufundându-ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]