15,723 matches
-
Urmează cursurile școlii primare și ale Liceului „Carol I” la Craiova, luând bacalaureatul în 1899, iar pe cele universitare la București, unde în 1903 va absolvi Facultatea de Litere și Filosofie, secția limbi clasice. După susținerea examenului de capacitate la latină și franceză (1904), lucrează ca profesor de liceu la Craiova, până în 1914, și la București. Face studii de specialitate în Germania, la Leipzig, Berlin și München, unde frecventează cursurile lui Eduard Norden, Leo Frobenius și Wilamowitz-Moellendorff. Obține doctoratul în 1910
MARINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288033_a_289362]
-
Leo Frobenius și Wilamowitz-Moellendorff. Obține doctoratul în 1910 cu o teză despre elementele stoice în pedagogia lui Seneca, lucrare publicată ulterior la München (Die stoischen Elemente in der Pädagogik Senecas, 1911). Din 1918 până în 1946 activează ca profesor de literatură latină la Universitatea din Iași, în 1920 fiind numit profesor agregat, iar în 1923 profesor titular. Între 1926 și 1929 este director general al învățământului superior. După un debut precoce în timpul școlii cu versuri umoristice în revista „Moș Teacă”, colaborează cu
MARINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288033_a_289362]
-
umoristice în revista „Moș Teacă”, colaborează cu poezii de factură horațiană, traduceri și studii de istorie literară la „Sămănătorul”, „Ramuri”, „Viața românească”, „Adevărul literar și artistic”, „Convorbiri literare”, „Favonius”, „Orpheus”, „Revista clasică”, „Jurnalul literar” ș.a. Alcătuiește cursuri de istoria literaturii latine pentru uzul studenților, traduce opera lui Petroniu (1923) și a lui Juvenal (1928). După pensionare își continuă preocupările literare, dar volumul memorialistic Vin amintirile. Frânturi dintr-o viață și transpunerile din Tucidide (Războiul peloponeziac) și Seneca (Cercetări privitoare la natură
MARINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288033_a_289362]
-
Aureliu. În scrierile sale, adeseori înnoitoare, M. se arată mereu preocupat de accesibilitatea formulărilor menite să înlesnească difuzarea valorilor antice în spațiul românesc. SCRIERI: Germania lui P. C. Tacitus. Cercetare asupra izvoarelor, tendințelor și stilului ei, Craiova, 1914; Istoria literaturii latine. Epoca lui August, Iași, 1920; Figuri din Antichitatea clasică, I-II, București, 1929-1930; ed. Iași, 2003; Curs de istoria literaturii latine. Epoca ciceroniană, Iași, 1931; Răsfoind scriitorii clasici, București, 1942; Străini vestiți în luptele din Roma veche, pref. Lucian Dumbravă
MARINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288033_a_289362]
-
spațiul românesc. SCRIERI: Germania lui P. C. Tacitus. Cercetare asupra izvoarelor, tendințelor și stilului ei, Craiova, 1914; Istoria literaturii latine. Epoca lui August, Iași, 1920; Figuri din Antichitatea clasică, I-II, București, 1929-1930; ed. Iași, 2003; Curs de istoria literaturii latine. Epoca ciceroniană, Iași, 1931; Răsfoind scriitorii clasici, București, 1942; Străini vestiți în luptele din Roma veche, pref. Lucian Dumbravă, Iași, 1982. Traduceri: Petronius, Satyricon, București, 1923; Juvenal, Satire, București, 1928. Repere bibliografice: Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 57, 68
MARINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288033_a_289362]
-
transforma. Din perspectiva lui Jacobs, nu este vorba de un echilibru, ci de un ciclu care Începe iar și iar În diferite părți ale orașului. Agricultura itinerantă este practicată frecvent În mare parte a Asiei de Sud-Est și a Americii Latine. Harold C. Conklin, Hanunoo Agriculture: A Report on an Integral System of Shifting Cultivation the Philippines, Food and Agriculture Organiaztion of the United Nations, Roma, 1957, p. 85. După ce citești meticuloasa analiză a lui Conklin, nu poți fi decât impresionat
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
mai cu seamă la Istanbul, unde s-a format, însușindu-și idei ale Renașterii, Dimitrie Cantemir. Epoca fanarioților, cu toate neajunsurile ei, a avut și meritul de a fi facilitat considerabil pătrunderea în Țările Române a culturii antice grecești și latine, integrată spiritului occidental. La infiltrarea acestui spirit au contribuit și ofițeri cultivați din armata rusă ajunși în Principate. Posibilități de accedere la sursele ideilor noi existau de altfel și aici: bibliotecile particulare ale unor domnitori și boieri și cele publice
ILUMINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287529_a_288858]
-
alcătuită din Mia Frollo, Virgil Huzum, C. Narly, I.M. Rașcu, Eugeniu Sperantia, N.D. Teodorescu și în redactarea lui I.M. Rașcu. Revista se revendică din programul lansat de Ovid Densusianu la „Vieața nouă”, în sensul promovării modernismului, a citadinismului, a spiritului latin și a literaturii intimiste. Poezia publicată aici îi are ca autori pe C. Narly, Eugeniu Sperantia, I.M. Rașcu, Al. Colorian, Eugen Relgis, Eugen Jebeleanu, Mia Frollo. Este prezent și G. Bacovia cu Elegie de iarnă. Cum accentul cade pe relațiile
INDREPTAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287547_a_288876]
-
lunar, din martie 1924 până în 1927. Titlul numărului din aprilie 1924 este „Îndemnul - L’Impulsion - Incitamentum”, iar cel al numărului din septembrie 1924, „Îndemnul”. Subtitlul numărului din aprilie 1924 este „Revistă literară, științifică și folclorică cu un supliment francez și latin, a elevilor Liceului «Alexandru Papiu Ilarian» Târgu Mureș”. Director este René Larchet, profesor al Misiunii Franceze din România, iar profesori conducători sunt Arthur Dupont - directorul liceului, Nicolae Sulică, Ion Bozdog, Șerban Cioran. Suplimentele în limba franceză și latină însoțesc fiecare
INDEMNUL – L’IMPULSION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287542_a_288871]
-
francez și latin, a elevilor Liceului «Alexandru Papiu Ilarian» Târgu Mureș”. Director este René Larchet, profesor al Misiunii Franceze din România, iar profesori conducători sunt Arthur Dupont - directorul liceului, Nicolae Sulică, Ion Bozdog, Șerban Cioran. Suplimentele în limba franceză și latină însoțesc fiecare număr: „Pages françaises. L’Impulsion”, sub coordonarea lui René Larchet, și „Incitamentum”, coordonat de Nicolae Sulică. De la numărul din septembrie-octombrie 1925, de când René Larchet nu mai este coordonator, suplimentul în limba franceză nu mai apare. În articolul O
INDEMNUL – L’IMPULSION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287542_a_288871]
-
limba franceză, o anchetă privind calitățile prețuite la tineri, la care au răspuns și personalități reprezentative din Franța, ca, de pildă, P. Lapie de la Ministerul Instrucțiunii Publice sau Raymond Poincaré, care își exprimă simpatia pentru România. „Incitamentum”, suplimentul în limba latină, conține rubricile „Dicta memorabila”, „Proverbia et sententiae”, „Aenigmata”, la care se adaugă traduceri în și din limba latină. Mai colaborează Traian Marcu, N. Arineanu, I. Constantinescu Jiblea, Ioan Taneș, V. Netea, M.N. Popovici, Eugen Gonțeanu, Dinu Isticeanu, Virgil Gavrilescu ș.a.
INDEMNUL – L’IMPULSION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287542_a_288871]
-
ca, de pildă, P. Lapie de la Ministerul Instrucțiunii Publice sau Raymond Poincaré, care își exprimă simpatia pentru România. „Incitamentum”, suplimentul în limba latină, conține rubricile „Dicta memorabila”, „Proverbia et sententiae”, „Aenigmata”, la care se adaugă traduceri în și din limba latină. Mai colaborează Traian Marcu, N. Arineanu, I. Constantinescu Jiblea, Ioan Taneș, V. Netea, M.N. Popovici, Eugen Gonțeanu, Dinu Isticeanu, Virgil Gavrilescu ș.a. C.A.
INDEMNUL – L’IMPULSION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287542_a_288871]
-
limba română, adică slavone, ungurești, turcești, nemțești, grecești etc., 1847). Limba română literară - considerată acum operă a specialiștilor sau a unui geniu reformator - urma să fie „purificată” de toate cuvintele neromanice, care ar fi trebuit înlocuite cu altele, de origine latină și mai ales italiană. Bună parte din scrierile lui H.-R. se vor resimți grav de inovațiile și fanteziile puriste și italienizante. Rătăcirile lingvistice, greșelile politice, izolarea ostentativă a omului dornic numai să conducă, nu să și colaboreze cu alții
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
întregului traiect liric al lui I. Observația, poate prea tranșantă (nici celelalte „ispite” nu au dispărut ulterior), este în esență corectă: se rețin în primul rând obsesia unei mitologii rustice, ancestrale, de sorginte dacică (deși sunt evocate și „săbiile izvoarelor latine”), apoi filonul glorificării măreției voievodale, celebrarea marilor momente ale istoriei naționale, mitologizate prin recursul la o retorică solemnă și totodată ardentă (câteva titluri de poeme: Mihai Voievod, Motiv de baladă, Dacica, Voievozii, Țara mea de inimă și grai...). Poezia patriotică
IUGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
24% Statele Unite 29.998 19.241 42.593 29.420 12.595 10.173 41,2 52,9 64 69 Canada 9.551 3.327 16.187 6.852 6.636 3.525 69,5 105,9 35 42 America Latin) și restul Emisferei Vestice 10.871 4.333 13.260 4.746 2.389 413 22,0 9,5 40 36 - Mexicb 1.199 126 1.402 217 203 91 16,9 72,2 11 16 - Braziliab 1.741 152
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
rusești, exprimarea înțesată de vocabule neogrecești). Ca autor dramatic, I. nu-și uită preocupările lingvistice. În „farsa filologică” Babilonia românească (1860), el atacă, într-o șarjă groasă, limbajul împestrițat de grecisme și slavonisme, italienismul heliadist, „ciunismul”, ortografia nouă cu alfabet latin, franțuzismul. Având meritul întâietății în dramaturgia românească de inspirație istorică, piesa Mihul. O trăsătură din rezbelul lui Ștefan cel Mare cu Matei Corvin, regele Ungariei (1850) încearcă să îmbine o intrigă amoroasă și un conflict războinic. Momentele de exaltare romantică
ISTRATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
o operă, o instituție (Dumitru Ivănescu) 13 Un spirit civic viu, neliniștit și responsabil (Ovidiu Pecican) 19 In honorem Alexandru Zub (Alexandru-Florin Platon) 21 IMPERII, CONFESIUNI Anul 1204 în istoria Europei: un bilanț (Șerban Papacostea) 27 Aliați nord-dunăreni ai Imperiului latin de la Constantinopol: regii cumani Jonas și Soronius (Ovidiu Pecican) 37 Ortodoxie și catolicism în spațiul extracarpatic în evul mediu. Observații pe marginea unei relații conflictuale (Flavius Solomon) 43 Geneza națiunilor medievale în Europa Est-Centrală. Câteva repere istoriografice (Aurelia Felea, Mihai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
devieri sunt destinate să dureze cât timp se va menține interesul istoriografic pentru acest eveniment de însemnătate majoră în istoria europeană. Incontestabil însă e faptul că Veneția a fost principalul beneficiar al înlăturării puterii bizantine și al instalării unui imperiu latin la Bosfor. Numai astfel a • Ibidem; Denis A. Zakythinos, La conquête de Constantinople en 1204. Venise et le partage de l’Empire Byzantin, în vol. Venezia dalla prima crociata alla conquista di Costantinopoli del 1204, Firenze, 1966, p. 139-155; v.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
conquête de Constantinople en 1204. Venise et le partage de l’Empire Byzantin, în vol. Venezia dalla prima crociata alla conquista di Costantinopoli del 1204, Firenze, 1966, p. 139-155; v. și lucrarea de ansamblu a lui J. Lognon, L’Empire Latin de Constantinople et la Principauté de Morée, Paris, 1949. reușit Republica Lagunelor să-și asigure imensele privilegii comerciale obținute în Imperiul Bizantin în secolele anterioare, dar puternic periclitate în a doua jumătate a secolului XII ca urmare a oscilațiilor din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
articolul 4 al tratatului încheiat între participanții la cruciată în martie 1204, în ajunul asaltului final). Mai elocventă încă pentru hegemonia venețiană e clauza din același tratat care îngăduia Republicii Lagunelor să-și înlăture concurenții din activitatea comercială a Imperiului Latin: „Încă s-a mai hotărât ca nici un om, de orice neam, care se află în război cu voi și cu succesorii voștri sau cu poporul Veneției, să nu fie primit în Imperiu, până când acel război nu va fi încheiat“ (articolul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pe plan internațional, situație care avea să dureze, în diverse forme și manifestări, un sfert de mileniu: de la Constantinopol 1204 la Constantinopol 1453. Pe o parte a teritoriului Imperiului Bizantin doborât s-a așternut o rețea de feude încredințate cavalerilor latini, grupate în principate, dependente cu titlu vasalic de împăratul din Constantinopol, care controla direct un șir de teritorii din Tracia și din Asia Mică. Veneția și-a rezervat, potrivit tendințelor fundamentale ale expansiunii ei comerciale, teritorii însemnate pe țărmul răsăritean
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în jos, spațiul occidental al Peloponesului, iar în Marea Egee, Eubea și arhipelagul Cicladelor; poziții strategice de interes primordial pentru asigurarea legăturilor dintre metropolă și teritoriile achiziționate în cursul desfășurării cruciatei a patra și pentru apărarea pozițiilor comerciale excepționale în Imperiul Latin de curând instaurat. S-a susținut, nu fără dreptate, că aceste teritorii, exploatate comercial dar și feudal, au constituit un prototip de imperiu colonial 5. • „Vos enim homines Venetie, libere et absolute, absque omni controversia, per totum imperium habere debetis
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
imperio, donec guerra illa fuerit pacificata“; ibidem, p. 268. • Fr. Thiriet, La Romanie vénitienne au Moyen Age. Le développement du domaine colonial vénitien (XIIe - XVe siècles), Paris, 1959. Poziția cheie a acestui imperiu se afla în centrul însuși al Imperiului Latin, la Constantinopol, cât timp orașul s-a aflat în mâinile latinilor. Înlăturarea dominației bizantine la Bosfor a deschis larg lumii latine mediteraneene porțile Mării Negre, străjuite cu strictețe timp de secole de Bizanț. În această direcție avea să se împlinească una
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
La Romanie vénitienne au Moyen Age. Le développement du domaine colonial vénitien (XIIe - XVe siècles), Paris, 1959. Poziția cheie a acestui imperiu se afla în centrul însuși al Imperiului Latin, la Constantinopol, cât timp orașul s-a aflat în mâinile latinilor. Înlăturarea dominației bizantine la Bosfor a deschis larg lumii latine mediteraneene porțile Mării Negre, străjuite cu strictețe timp de secole de Bizanț. În această direcție avea să se împlinească una dintre urmările cele mai însemnate și durabile ale cruciatei a patra
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
colonial vénitien (XIIe - XVe siècles), Paris, 1959. Poziția cheie a acestui imperiu se afla în centrul însuși al Imperiului Latin, la Constantinopol, cât timp orașul s-a aflat în mâinile latinilor. Înlăturarea dominației bizantine la Bosfor a deschis larg lumii latine mediteraneene porțile Mării Negre, străjuite cu strictețe timp de secole de Bizanț. În această direcție avea să se împlinească una dintre urmările cele mai însemnate și durabile ale cruciatei a patra. Protecția flotei venețiene a fost cea mai sigură pavăză a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]