4,253 matches
-
în Franța s-au înrolat la începutul războiului în Legiunea străină, aceasta până la înființarea Legiunii Franco-Armene. Istoricul Avetoon Pesak Hacobian scria că „aproape toți armenii valizi din Franța, între 1.000 și 1.500 de persoane, s-au înrolat în Legiunea străină franceză chiar la începutul războiului. Unii dintre armeni au venit din Statele Unite să lupte pentru Franța. După cum am înțeles, doar cam 250 au supraviețuit, dintre care cei mai mulți erau mândrii deținători ai Crucii Militare”. Negocierile liderului armean Boghos Nubar cu
Legiunea franco-armeană () [Corola-website/Science/321823_a_323152]
-
armeni au venit din Statele Unite să lupte pentru Franța. După cum am înțeles, doar cam 250 au supraviețuit, dintre care cei mai mulți erau mândrii deținători ai Crucii Militare”. Negocierile liderului armean Boghos Nubar cu autoritățile politice și militare au culminat cu formarea Legiunii franco-armene. Legiunea a fost înființată în mod oficial la Cairo (Egipt) pe 1 noiembrie 1916. O serie de organizații armenești s-au angajat să organizeze recrutarea mai multor batalioane. Acordul prevedea următoarele: Decizia oficială pentru formarea Legiunii Armene a fost
Legiunea franco-armeană () [Corola-website/Science/321823_a_323152]
-
venit din Statele Unite să lupte pentru Franța. După cum am înțeles, doar cam 250 au supraviețuit, dintre care cei mai mulți erau mândrii deținători ai Crucii Militare”. Negocierile liderului armean Boghos Nubar cu autoritățile politice și militare au culminat cu formarea Legiunii franco-armene. Legiunea a fost înființată în mod oficial la Cairo (Egipt) pe 1 noiembrie 1916. O serie de organizații armenești s-au angajat să organizeze recrutarea mai multor batalioane. Acordul prevedea următoarele: Decizia oficială pentru formarea Legiunii Armene a fost luată de
Legiunea franco-armeană () [Corola-website/Science/321823_a_323152]
-
culminat cu formarea Legiunii franco-armene. Legiunea a fost înființată în mod oficial la Cairo (Egipt) pe 1 noiembrie 1916. O serie de organizații armenești s-au angajat să organizeze recrutarea mai multor batalioane. Acordul prevedea următoarele: Decizia oficială pentru formarea Legiunii Armene a fost luată de autoritățile franceze la Paris, pe 15 noiembrie 1916, fiind semnată de ministrul de război, generalul Pierre Roques, și de ministrul marinei, generalul Marie-Jean-Lucien Lacaze. În conformitate cu decizia inițială, Voluntarii au format 6 batalioane a câte 800
Legiunea franco-armeană () [Corola-website/Science/321823_a_323152]
-
și de ministrul marinei, generalul Marie-Jean-Lucien Lacaze. În conformitate cu decizia inițială, Voluntarii au format 6 batalioane a câte 800 de oameni, și armenii aveau planuri pentru formarea a încă 6 batalioane. Comunitățile armenilor au organizat recrutarea voluntarilor din Franța și Statele Unite. Legiunea a fost compusă în proporție de 95% din armeni. În rândurile ei se aflau refugiați armeni otomani, foști prizonieri de război, armeni din Egipt, America sau Europa. Majoritatea voluntarilor proveneau din SUA și din lagărele de refugiați din Port Said
Legiunea franco-armeană () [Corola-website/Science/321823_a_323152]
-
rândurile ei se aflau refugiați armeni otomani, foști prizonieri de război, armeni din Egipt, America sau Europa. Majoritatea voluntarilor proveneau din SUA și din lagărele de refugiați din Port Said, Egipt. După o perioadă inițială de pregătire în Cipru, militarii Legiunii Armene au fost mutați în Palestina unde trebuiau să ajute forțele franceze și britanice să lupte împotriva celor otomane și germane. Legiunea Armeană, aflată sub comanda generalului Edmund Allenby, a luptat în Palestina, Siria și în cele din urmă în
Legiunea franco-armeană () [Corola-website/Science/321823_a_323152]
-
și din lagărele de refugiați din Port Said, Egipt. După o perioadă inițială de pregătire în Cipru, militarii Legiunii Armene au fost mutați în Palestina unde trebuiau să ajute forțele franceze și britanice să lupte împotriva celor otomane și germane. Legiunea Armeană, aflată sub comanda generalului Edmund Allenby, a luptat în Palestina, Siria și în cele din urmă în Cilicia, câștigând aprecierea guvernului Clemenceau și a aliaților acestuia din Antanta Legiunea Armeană a fost redesfășurată în Anatolia (Asia Mică), în confomitate
Legiunea franco-armeană () [Corola-website/Science/321823_a_323152]
-
franceze și britanice să lupte împotriva celor otomane și germane. Legiunea Armeană, aflată sub comanda generalului Edmund Allenby, a luptat în Palestina, Siria și în cele din urmă în Cilicia, câștigând aprecierea guvernului Clemenceau și a aliaților acestuia din Antanta Legiunea Armeană a fost redesfășurată în Anatolia (Asia Mică), în confomitate cu planurile inițiale. Legiunea a activat în regiunile orașelor Adana și Mersin, fiind implicată în lupte de hărțuire cu milițiile turce. Acțiunile indisciplinate, atacurile și jafurile împotriva populație locale musulmane
Legiunea franco-armeană () [Corola-website/Science/321823_a_323152]
-
comanda generalului Edmund Allenby, a luptat în Palestina, Siria și în cele din urmă în Cilicia, câștigând aprecierea guvernului Clemenceau și a aliaților acestuia din Antanta Legiunea Armeană a fost redesfășurată în Anatolia (Asia Mică), în confomitate cu planurile inițiale. Legiunea a activat în regiunile orașelor Adana și Mersin, fiind implicată în lupte de hărțuire cu milițiile turce. Acțiunile indisciplinate, atacurile și jafurile împotriva populație locale musulmane au devenit o problemă pentru francezi . Armenii au proclamat independența CIliciei în mai 1919
Legiunea franco-armeană () [Corola-website/Science/321823_a_323152]
-
lupte de hărțuire cu milițiile turce. Acțiunile indisciplinate, atacurile și jafurile împotriva populație locale musulmane au devenit o problemă pentru francezi . Armenii au proclamat independența CIliciei în mai 1919. Acest stat a avut o istorie scurtă, deoarece Franța a demobilizat Legiunea Armeană și a recunoscut în 1920 suveranitatea Turciei asupra regiuni .
Legiunea franco-armeană () [Corola-website/Science/321823_a_323152]
-
s-au numărat și unele avioane He 112 fabricate pentru Japonia, care au fost introduse în uz pentru câteva luni. Avioanele de vânătoare He 112 au fost testate de Luftwaffe în Spania, în timpul Războiului Civil Spaniol. Avioanele au fost repartizate Legiunii Condor. Piloții germani au apreciat manevrabilitatea superioară a modelului Bf 109 în fața avionului He 112, însă considerau că modelul propus de Heinkel era mai bine înarmat și mai sigur la aterizare și decolare decât modelul fabricat de Messerschmitt. He 112
Heinkel He 112 () [Corola-website/Science/321817_a_323146]
-
1827. În armată, a fost "aide-de-camp" al generalului Achard, și a mers în campanie la Alger în 1830. A rămas în Algeria franceză între 1834-1854, și a fost rănit în timpul unui atac asupra Constantine-ului în 1837. A devenit comandant al Legiunii Străine în 1843, fiind promovat la rangul de general de divizie în 1852. În Războiul Crimeei, s-a distins în bătălia de la Malakoff de lângă Sevastopol (8 septembrie 1855), în timpul căruia se zice că ar fi spus celebra frază: "Aici sunt
Patrice de Mac-Mahon () [Corola-website/Science/321881_a_323210]
-
din bătăliile de la Cerro și Sant'Antonio din 1846 care au asigurat independența Uruguayului au făcut din Garibaldi și din oamenii săi eroi în Italia și în Europa. În Uruguay, bazându-se pe italienii din Montevideo, Garibaldi și-a format Legiunea Italiană în 1843. În anii ce au urmat s-a spus că în Uruguay s-ar fi purtat pentru prima oară cămășile roșii asociate cu „cei o mie” ai lui Garibaldi, cămăși ce ar fi fost obținute de la o fabrică
Cămășile Roșii () [Corola-website/Science/322000_a_323329]
-
echivala cu un cult religios. Românii în general, au reușit să incorporeze cultele cu care au venit în contact. Existau de multe ori altare închinate mai multor zeități. La Housesteads, a fost descoperit un altar rdiicat dintr-un detașament al Legiunii ÎI Augusta, lui Jupiter și Coccidius, ultimul pare a fi un zeu al războiului răsândit în zona Zidului lui Hadrian. Românii nu venerau doar propriile zeități, ci și pe cele din zona unde erau trimiși. În secolele II-III d.H., foarte
Religia în armata romană () [Corola-website/Science/321370_a_322699]
-
Bar Kohba a bătut monede pe care scria ,Libertate Israelului” și începuse să fie considerat Mesia cel așteptat al evreilor. Succesul său inițial a fost considerabil, deoarece, pentru a-i învinge pe evrei Roma a pus în luptă inițial trei legiuni (aproximativ 50.000 de soldați) pentru a opri rebeliunea, dar după distrugerea Legiunei a XXII-ea Deioteriana, este posibil că romanii au antrenat în lupte și alte legiuni. Printre legiunile care au participat la luptă se numără Legiunea VI Ferrata, Legiunea
Revolta lui Bar Kohba () [Corola-website/Science/321385_a_322714]
-
pentru a-i învinge pe evrei Roma a pus în luptă inițial trei legiuni (aproximativ 50.000 de soldați) pentru a opri rebeliunea, dar după distrugerea Legiunei a XXII-ea Deioteriana, este posibil că romanii au antrenat în lupte și alte legiuni. Printre legiunile care au participat la luptă se numără Legiunea VI Ferrata, Legiunea X Fretensis și Legiunea XXII Deioteriana. Legiunea XXII Deioteriana a fost probabil anihilată, deoarece nu există altă indicație a existenței acestei legiuni după acest război. De asemenea
Revolta lui Bar Kohba () [Corola-website/Science/321385_a_322714]
-
-i învinge pe evrei Roma a pus în luptă inițial trei legiuni (aproximativ 50.000 de soldați) pentru a opri rebeliunea, dar după distrugerea Legiunei a XXII-ea Deioteriana, este posibil că romanii au antrenat în lupte și alte legiuni. Printre legiunile care au participat la luptă se numără Legiunea VI Ferrata, Legiunea X Fretensis și Legiunea XXII Deioteriana. Legiunea XXII Deioteriana a fost probabil anihilată, deoarece nu există altă indicație a existenței acestei legiuni după acest război. De asemenea, este posibil
Revolta lui Bar Kohba () [Corola-website/Science/321385_a_322714]
-
luptă inițial trei legiuni (aproximativ 50.000 de soldați) pentru a opri rebeliunea, dar după distrugerea Legiunei a XXII-ea Deioteriana, este posibil că romanii au antrenat în lupte și alte legiuni. Printre legiunile care au participat la luptă se numără Legiunea VI Ferrata, Legiunea X Fretensis și Legiunea XXII Deioteriana. Legiunea XXII Deioteriana a fost probabil anihilată, deoarece nu există altă indicație a existenței acestei legiuni după acest război. De asemenea, este posibil ca la acest război să fi participat și
Revolta lui Bar Kohba () [Corola-website/Science/321385_a_322714]
-
legiuni (aproximativ 50.000 de soldați) pentru a opri rebeliunea, dar după distrugerea Legiunei a XXII-ea Deioteriana, este posibil că romanii au antrenat în lupte și alte legiuni. Printre legiunile care au participat la luptă se numără Legiunea VI Ferrata, Legiunea X Fretensis și Legiunea XXII Deioteriana. Legiunea XXII Deioteriana a fost probabil anihilată, deoarece nu există altă indicație a existenței acestei legiuni după acest război. De asemenea, este posibil ca la acest război să fi participat și Legiunea III Cyrenaica
Revolta lui Bar Kohba () [Corola-website/Science/321385_a_322714]
-
de soldați) pentru a opri rebeliunea, dar după distrugerea Legiunei a XXII-ea Deioteriana, este posibil că romanii au antrenat în lupte și alte legiuni. Printre legiunile care au participat la luptă se numără Legiunea VI Ferrata, Legiunea X Fretensis și Legiunea XXII Deioteriana. Legiunea XXII Deioteriana a fost probabil anihilată, deoarece nu există altă indicație a existenței acestei legiuni după acest război. De asemenea, este posibil ca la acest război să fi participat și Legiunea III Cyrenaica, Legiunea III Gallica și
Revolta lui Bar Kohba () [Corola-website/Science/321385_a_322714]
-
a opri rebeliunea, dar după distrugerea Legiunei a XXII-ea Deioteriana, este posibil că romanii au antrenat în lupte și alte legiuni. Printre legiunile care au participat la luptă se numără Legiunea VI Ferrata, Legiunea X Fretensis și Legiunea XXII Deioteriana. Legiunea XXII Deioteriana a fost probabil anihilată, deoarece nu există altă indicație a existenței acestei legiuni după acest război. De asemenea, este posibil ca la acest război să fi participat și Legiunea III Cyrenaica, Legiunea III Gallica și Legiunea IV Scythica
Revolta lui Bar Kohba () [Corola-website/Science/321385_a_322714]
-
antrenat în lupte și alte legiuni. Printre legiunile care au participat la luptă se numără Legiunea VI Ferrata, Legiunea X Fretensis și Legiunea XXII Deioteriana. Legiunea XXII Deioteriana a fost probabil anihilată, deoarece nu există altă indicație a existenței acestei legiuni după acest război. De asemenea, este posibil ca la acest război să fi participat și Legiunea III Cyrenaica, Legiunea III Gallica și Legiunea IV Scythica. Războiul a durat trei ani până în anul 135 d.H. Bătălia finală s-a dat la
Revolta lui Bar Kohba () [Corola-website/Science/321385_a_322714]
-
VI Ferrata, Legiunea X Fretensis și Legiunea XXII Deioteriana. Legiunea XXII Deioteriana a fost probabil anihilată, deoarece nu există altă indicație a existenței acestei legiuni după acest război. De asemenea, este posibil ca la acest război să fi participat și Legiunea III Cyrenaica, Legiunea III Gallica și Legiunea IV Scythica. Războiul a durat trei ani până în anul 135 d.H. Bătălia finală s-a dat la Betar, sediul general al lui Bar Kohba. După luptă aprigă, terminată într-o baie de sânge
Revolta lui Bar Kohba () [Corola-website/Science/321385_a_322714]
-
X Fretensis și Legiunea XXII Deioteriana. Legiunea XXII Deioteriana a fost probabil anihilată, deoarece nu există altă indicație a existenței acestei legiuni după acest război. De asemenea, este posibil ca la acest război să fi participat și Legiunea III Cyrenaica, Legiunea III Gallica și Legiunea IV Scythica. Războiul a durat trei ani până în anul 135 d.H. Bătălia finală s-a dat la Betar, sediul general al lui Bar Kohba. După luptă aprigă, terminată într-o baie de sânge cu învingerea totală
Revolta lui Bar Kohba () [Corola-website/Science/321385_a_322714]
-
XXII Deioteriana. Legiunea XXII Deioteriana a fost probabil anihilată, deoarece nu există altă indicație a existenței acestei legiuni după acest război. De asemenea, este posibil ca la acest război să fi participat și Legiunea III Cyrenaica, Legiunea III Gallica și Legiunea IV Scythica. Războiul a durat trei ani până în anul 135 d.H. Bătălia finală s-a dat la Betar, sediul general al lui Bar Kohba. După luptă aprigă, terminată într-o baie de sânge cu învingerea totală a răsculaților, luptatorii evrei
Revolta lui Bar Kohba () [Corola-website/Science/321385_a_322714]