14,092 matches
-
pe alte teme, ca și când la telefon vorbise despre lucruri complet străine de preocupările comune ale amândurora. Dan Bogdan și Gulimănescu se mințeau reciproc. La ora două apăru reprezentantul german, care vorbea totuși suficient românește, însoțit de Tudorel Ioanide, indiciu că localul se închiria în realitate pentru Mișcare. Cei doi intrară întîi la Dan Bogdan, probabil spre a-și face o idee de similitudinea sau diferența dintre cele două apartamente, de acolo foarte repede trecură alături la Gulimănescu, fără a fi văzuți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sprijineau spate în spate, una fiind replica întoarsă a celeilalte. La Gulimănescu șezură mai îndelung, își făcură unele proiecte și trecură în birou chiar la tratative cu privire la contract. Reprezentantul oferi din proprie inițiativă o chirie disproporționat de mare față de valoarea localului, la care Gulimănescu, lacom, mai reclamă un mic spor, ceea ce i se făgădui. Dacă Ioanide ar fi asistat la aceste pertractări, ar fi ghicit îndată că generozitatea ofertei era în spiritul punctului cinci din raportul lui Vlădulescu: "...e sensibil pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că încercase și el a închiria apartamentul lui, felicită pe Gulimănescu și-l apără fața de insinuările altora (de acord aci cu Suflețel), întărind întocmai justificarea aceluia când era acuzat a se fi dat de partea Mișcării, oferindu-le un local: - Ce legătură este între una și alta? A închiriat omul casapentru o librărie. Gulimănescu credea sincer în această formulă și veștejea din ce în ce mai violent Mișcarea, cu grija de a nu fi auzit de persoane străine cercului său. Nu tot astfel făcea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vorba de a face investigații telefonice, se oferi să întrebe pe decanul facultății, dat fiind că Bogdan avusese curs între orele cinci-șase după amiază. Decanul telefonă secretarului și află că într-adevăr Bogdan ținuse lecția și plecase după aceea din localul facultății. Gaittany retransmise știrea doamnei Bogdan. El nu se gândea la nimic sinistru și vorbi la telefon cu o afectată politeță, bănuind și vreun conflict familial, asupra căruia nu voia să pară a avea vreo informație. Era și o oră
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
schimb de explicații. O gazetă destăinui cu subînțelesuri că pe strada în care locuia Dan Bogdan, și anume în casa lui Andrei Gulimănescu, se afla un cuib al Mișcării. Oficiosul acesteia publică un comunicat conform căruia Mișcarea nu are nici un local în numita stradă, în care n-a călcat nici unul din membrii ei. Din partea legației apăru o notă cum că Deutsche Buchhandlung, ca o foarte onorabilă agenție comercială, nu aparține reprezentanței politice. De altfel nici nu începuse a funcționa, singura operație
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o notă cum că Deutsche Buchhandlung, ca o foarte onorabilă agenție comercială, nu aparține reprezentanței politice. De altfel nici nu începuse a funcționa, singura operație deocamdată fiind punerea unei firme. Nimeni nu trecuse de o lună de zile pe acolo, localul era cu desăvârșire gol. Andrei Gulimănescu, pus în cauză și înfricoșat, trimise și el unei gazete o scrisoare, declarând (nu fără mistificație) că n-avea nici un amestec în închirierea parterului casei, de vreme ce nu-i aparținea și n-avea căderea să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
afacere de închiriere? - Sunt student în drept, puteam să-i dau consilii juridicela redactarea contractului. - Dar Fleischlein e și el jurist. - Jurist german, nu cunoaște procedura locală. Apoi s-agîndit probabil că, tata fiind arhitect, puteam să supun schița sumară a localului tatii, ca să-și dea avizul fără a se deplasa. - Ați vorbit cu Dan Bogdan când ați intrat în casă? - Eu nu. Dan Bogdan s-a scuzat din capătul scării că nupoate ieși, trimițând pe doamna Bogdan să ne deschidă apartamentul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Nu. - N-am nici un motiv să pun la îndoială cuvîntuldumneavoastră. Vă mulțumesc. Alt interogator, cu patronul cofetăriei "Collas": - Cât de departe este cofetăria dumneavoastră de stradaEpiscopul Partenie, pe care locuia Dan Bogdan? - Distanță de două-trei minute pe jos. - E frecventat localul? - Potrivit. Vin mai mult copii, tineri din cartier, vara, pentru înghețată. Iarna fac frișcă bătută și foi de aluat și dau la domiciliu pentru gospodării. - Trece lume multă pe stradă? - Puțină, însă în tot cazul mai multă decât pe EpiscopulPartenie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de apărare, a întors brațul în fața pieptului. Pierzîndu-și cunoștința, victima a căzut jos și, neprimind asistență la timp, a murit prin anemie." Rapoarte de agenți secreți: În ziua de 3 decembrie, dimineața la orele zece jumătate, Gavrilcea a intrat în localul fostei Legații austriace (aparținînd Reich-ului german prin Anschluss) și a stat circa trei sferturi de oră." G. Călinescu În ziua de 5 decembrie la nouă dimineața, Vlădulescu și Carababă au intrat în localul Legației austriace, de unde n-au ieșit în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
orele zece jumătate, Gavrilcea a intrat în localul fostei Legații austriace (aparținînd Reich-ului german prin Anschluss) și a stat circa trei sferturi de oră." G. Călinescu În ziua de 5 decembrie la nouă dimineața, Vlădulescu și Carababă au intrat în localul Legației austriace, de unde n-au ieșit în tot timpul zilei." "7 decembrie. Vlădulescu și Carababă, însoțiți de Fleischlein, au părăsit fosta Legație austriacă într-o mașină a legației, cu perdelele trase, la șase seara." "4 decembrie. Cioarec s-a suit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
n-am găsit pe nimeni prin apropiere. Mai încolo, îndărătul primăriei, unde, se vede, era un ocol de vite, la anume zile un băiețaș păzea vreo câteva oi. Imperturbabili și mascați, am pășit în ogradă și am intrat în tinda localului. Frica mea cea mare era de a nu afla pe nimeni înăuntru și a ne face de râs. Din fericire, în sală am găsit o femeie stând pe o bancă, o slugă probabil a primarului. A rămas holbată. Am întrebat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și altă pricină. Suflețel aflase că o rudă foarte apropiată a lui Hangerliu, o doamnă cu relațiile cele mai considerabile, purtând același nume Hangerliu, obținuse încuviințarea de a deschide în A nu admira nimic (lat.). G. Călinescu București, într-un local vast, în mijlocul unui mare parc, ce aparținuse patrimoniului ei, o școală completă de fete, de la întîia clasă primară până la ultima de liceu, care nu primea decât orfane și dădea o educație având la bază sentimentul religios. Era o școală confesională
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
policrom octogonal. Era frig, soba de teracotă, se vede, nu dădea căldură sau nu era hrănită cu lemne. Max era îmbrăcat într-un cojoc oieresc și cu căciulă țurcănească pe cap. În odaie mirosea a hârtie râncedă, ca în vechiul local al Academiei. Într-adevăr, un morman de cărți, mai toate îmbrăcate în pergament, erau puse vraf pe parchet lângă un perete, în schimb un dulap de nuc cu două coloane răsucite de lemn era plin cu cutii de alice și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
produse de ele în spiritul lui Ioanide. Extragem deci ceea ce l-a frapat mai mult. (Din interogator). Președintele: Acuzat, de la cine ai învățat în școală să te exercitezi cu materiale explozibile în scopul de a arunca în aer puncte din localul instituției? Avocatul lui Gavrilcea: Protestez în fata unei astfel de întrebări, complet inuzitate, menită a strecura în spiritul onoratului juriu un portret preconceput al său. Consiliez pe acuzat să nu răspundă. Acuzatul face semn către avocat că ar voi totuși
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
facă raporturi fortuite între lucruri. De fapt au fost accidente foarte explicabile. Era zi de alegeri, trăsura subprefectului a trecut prea repede, lovindu-se de căruța cu boi. Atunci alegătorii care staționau prin apropiere, necăjiți că nu pot trece spre localul de vot, zărind pe subprefect, s-au îndreptat spre el, protestând împotriva samavolniciei. Subprefectul s-a ridicat în picioare și atunci din aer a venit accidental un glonte, care l-a atins în partea de sus a pieptului. Cine-mi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
baroc balcanic, bătând în flamboiant!") Oricine își poate închipui că o asemenea depoziție din partea unui om politic cu vază ca Pomponescu putea stârni agitația aprobatoare de care pomenește gazeta favorabilă și chiar scandalizarea adversarilor democrați din sala tribunalului, transformată în local de oratorie politică. De aceea, rechizitoriul procurorului, făcut după tipic, cu asprimi disproporționate, răsună într-un spațiu moral modificat. Iată fraze și din acest rechizitoriu: "Onorat juriu, societatea vine azi să-și exprime prin mine oroarea pentru crimele ce se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nelegale, acuzatul, fire violentă, l-a amenințat în biroul lui, prevestindu-i un sfârșit fatal. Ceea ce s-a și întîmplat în curând. Agresiunea a fost abil combinată, cum se va vedea. Acuzatul știa foarte bine că subprefectul inspecta în trăsură localurile de vot, trecând de la unul la altul. Cu o zi înainte a plecat în comună, punând la cale atacul și încercînd în același timp a-și constitui un fel de alibi. A trimis din zorii zilei doi tineri cunoscuți ai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fi fost dinadins lăsat acolo, cu martori, acuzatul plecând aparent cu tocul gol, în vreme ce în buzunar avea alt revolver, pe care l-a aruncat apoi. Complicii săi s-au risipit în toate părțile, drumurile fiind pustii din cauza strângerii cetățenilor la localurile de vot, iar acuzatul a rămas întradins prin apropiere, ca un simplu curios. Deși anume greutăți materiale împiedică dezvoltarea argumentării, sunt unele adevăruri ce se impun cu claritate de la sine. Cine putea să împuște pe subprefect? Cui prodest? Numai acela
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ore, Gavrilcea căută un loc de refugiu. Avea pașapoarte cu scadență lungă, vizate de legații, însă știa că trenurile sunt controlate și că la graniță se dăduse semnalmentele sale, încît ar fi fost oprit. Refugiul cel mai sigur, provizoriu, erau localurile Legației germane. Folosindu-se îndeosebi de Tudorel, Gavrilcea avu neplăcerea să constate că, într-o aparență discretă, intrările acestor localuri erau sever supravegheate. Înainte de a ajunge pe trotuarul respectiv ar fi fost prins și ridicat ca un simplu răufăcător, fără ca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
controlate și că la graniță se dăduse semnalmentele sale, încît ar fi fost oprit. Refugiul cel mai sigur, provizoriu, erau localurile Legației germane. Folosindu-se îndeosebi de Tudorel, Gavrilcea avu neplăcerea să constate că, într-o aparență discretă, intrările acestor localuri erau sever supravegheate. Înainte de a ajunge pe trotuarul respectiv ar fi fost prins și ridicat ca un simplu răufăcător, fără ca trecătorii să dea importanță cazului. Fosta Legație austriacă fiind într-un centru animat, de unde putea să fugă, Gavrilcea se hazardă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a nu indigna cercuri mai largi, interesând și afinii din străinătate ai lui Hangerliu. A pune agenți pe urma lui Hangerliu nu păru tactic, acesta trebuia să cadă într-un accident. Avîndu-se în vedere obiceiul lui de a merge prin localuri dubioase, fură găsiți provocatori de rixuri. Într-o cârciumă, un mahalagiu se împinse în prinț, G. Călinescu imagină exclamații inexistente din partea acestuia și-l luă de gât, cu intenția precisă de a-l sili să se înfurie și apoi să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
strâmbătură de compătimire, încît lumea începu să râdă. Atins în onoarea lui de pungaș, individul se aruncă furios la Hangerliu. Acesta îl pocni cu dosul palmei fără nici o sforțare și îl lăsă lat lângă masă, după care ispravă ieși din local, nesupărat de nimeni. De atunci însă nu mai frecventă localurile suspecte și alese ca unic loc de întîlnire "Capșa". Fu descoperit atunci un fost ofițer, șters din controalele armatei pentru fapte pedepsite de codul penal, căruia i se permise a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
onoarea lui de pungaș, individul se aruncă furios la Hangerliu. Acesta îl pocni cu dosul palmei fără nici o sforțare și îl lăsă lat lângă masă, după care ispravă ieși din local, nesupărat de nimeni. De atunci însă nu mai frecventă localurile suspecte și alese ca unic loc de întîlnire "Capșa". Fu descoperit atunci un fost ofițer, șters din controalele armatei pentru fapte pedepsite de codul penal, căruia i se permise a purta uniformă cu condiția să se instaleze la "Capșa" și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
asemănător și acesta cu un tic al lui Carababă, cauzat de obiceiul de a despica și a scuipa semințe. Agentul venind și pândind în nenumărate rânduri, ajutat de alți agenți, crezu a constata că în timp ce toți actorii părăseau după reprezentație localul, unul singur, cel mai înalt, identificabil cu Jack, nu ieșea, indiciu că ședea ascuns înăuntru. După un control mai amănunțit al impresiilor, agentul se consolidă în opinia că Jack era Carababă, refugiat în teatru în vreun colț al vechiului imobil
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sub toate raporturile guvernului). Pleca cu suita în provincie sub pretext de inspecții și se lăsa cu plăcere invitat la banchete, unde făcea confesii personale și evoca oameni dispăruți. Dacă intra în vreo G. Călinescu primărie, Pomponescu nu zicea niciodată "localul e bun sau e rău", nu pronunța nici o observare de natură a crea dificultăți organelor locale, ci stabilea o asociație oarecare, de pildă: Prima construcție pe care am ridicat-o când am căpătat diploma de arhitect a fost o primărie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]