4,160 matches
-
și degardării fizice. Însemnările urmăresc, aproape kafkian, capitularea lentă a corpului, dependența umilitoare de apropiați, compasiunea și recunoștința față de soție. Eleanor Benger, avertizată de boala logodnicului său de către medic însuși, îl însoțește până la capăt în itinerarul spre moarte, cu o loialitate impecabilă. Barbellion se detașează de existență transformându-și suferința și dezamăgirea în literatură. Conștiința morții, acutizată pe alocuri în accente insuportabil disperate, are funcția precisă de a stabili o perspectivă ce focalizează esențialul, oferindu-i celui ce se știe murind
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
acțiuni ale căror situații financiare anuale fac obiectul unei obligații legale de auditare financiară, în cazul cărora delegarea conducerii societății este obligatorie. În privința executării atribuțiilor art. 1441 din L.S.C. prevede că membrii consiliului de administrație își vor exercita mandatul cu loialitate, în interesul societății. Din acest punct de acest punct de vedere, legiuitorul a creat o discrepanță între administratori și directori, deoarece directorii numiți din rândul terților nu sunt obligați, în interpretarea stricto sensu a textului, să își exercite mandatul cu
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
în interesul societății. Din acest punct de acest punct de vedere, legiuitorul a creat o discrepanță între administratori și directori, deoarece directorii numiți din rândul terților nu sunt obligați, în interpretarea stricto sensu a textului, să își exercite mandatul cu loialitate, interpretare care nu poate fi însă primită întrucât atât timp cât directorii sunt delegați să conducă societatea este imperios ca îndeplinirea mandatului să se realizeze cu loialitate și în interesul societății. Tot membrilor consiliului de administrație le incumbă obligația de a-și
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
terților nu sunt obligați, în interpretarea stricto sensu a textului, să își exercite mandatul cu loialitate, interpretare care nu poate fi însă primită întrucât atât timp cât directorii sunt delegați să conducă societatea este imperios ca îndeplinirea mandatului să se realizeze cu loialitate și în interesul societății. Tot membrilor consiliului de administrație le incumbă obligația de a-și exercita mandatul cu prudența și diligența unui bun administrator. Se consideră că administratorul nu încalcă această obligație dacă în momentul luării unei decizii de afaceri
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
popor ca de propria-i umbră. În mod evident, puterea. Conducătorul o caută cu aviditatea cu care credinciosul dorește viața de după moarte. Poporul a cucerit-o și o deține. De fapt, lupta conducătorului pentru putere începe într-un spirit de loialitate. Vrea să elimine nedreptățile trecutului, caută mijloace de-a vindeca o economie șubredă și ineficientă, încearcă să procure celor defavorizați bunăstarea fără de care viața ar fi mizeră, dorește să restabilească unitatea națiunii. La ieșirea dintr-o perioadă de criză, de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
singur succesorul! Cît despre alegerile autentice, ele ar restabili libera concurență între candidați. Așadar, fiecare dintre aceștia este ales de un organ de vîrf (comitet director, birou politic, secretariat etc.) în funcție de gradul de asemănare cu un prototip uman și de loialitatea față de partid. Apoi sînt supuși ratificării populare care adesea e formală și mecanică, ca în Mexic sau Polonia. E un soi de plebiscit asupra conducătorului anonim fragmentat într-o sumă de indivizi și camuflat în alegeri, fiind de fapt un
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cuvânt, să îmbunătățească relația cu celălalt. Această reacție este tipică în cazul partenerilor care până atunci au avut satisfacție în viața de cuplu, au investit mult în ea și, în afara acestor variabile, se pare că este mai frecventă la femei. • Loialitatea (loyalty) înseamnă un mod pasiv, dar optimist de a aștepta să se îmbunătățească situația. Persoana loială partenerului său și statutului său marital speră și, eventual, se roagă ca lucrurile să se rezolve de la sine. Acest tip de răspuns este caracteristic
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
probabilitate în cazul în care s-a investit puțin (material și psihologic) în căsnicie, trăirea insatisfacției este de ordinul nefericirii și se întrevăd alternative atractive. Ieșirea din relație înseamnă aproape prin definiție divorțul, neglijarea îl presupune în înalt grad, în timp ce loialitatea, deși în aparență pozitivă, ascunde serioase riscuri de disrupție, fiindcă ea este adesea acompaniată de falsa percepție din partea celuilalt: tu crezi că ești loial cu partenerul (și declari ca atare), dar odată întrebat, acesta va răspunde că nu a simțit
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
individuale și a dreptului la intimitate. Cei doi parteneri nu sunt obligați nici măcar să invoce neînțelegerile, deci să le facă publice, ci pur și simplu declară că vor să divorțeze. Acest tip de divorț promovează egalitatea și echitatea. „Virtutea” și loialitatea nu mai trebuie să fie răsplătite financiar și nu se pornește de la obligativitatea ca după despărțire femeia să fie întreținută (bănește) de către bărbat. Proprietatea comună este împărțită echitabil, iar custodia se acordă după principiul „în interesul copilului”, și nu preferențial
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de personalitate, în familiile vitrege acuzele se atribuie (din nou justificat sau nu) după criteriul „natural” sau „vitreg”. Copiilor, ca și soților li se pare că părinții se comportă preferențial față de odraslele lorbiologice, îi avantajează atât psihologic, cât și material; loialitatea divizată se referă la faptul că cei doi părinți despărțiți își dispută, nu de puține ori cu cruzime, afecțiunea copiilor. Lupta pentru loialitatea exclusivă față de unul dintre ei îi plasează pe copii „la mijloc”, îi pun într-o teribilă derută
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
se pare că părinții se comportă preferențial față de odraslele lorbiologice, îi avantajează atât psihologic, cât și material; loialitatea divizată se referă la faptul că cei doi părinți despărțiți își dispută, nu de puține ori cu cruzime, afecțiunea copiilor. Lupta pentru loialitatea exclusivă față de unul dintre ei îi plasează pe copii „la mijloc”, îi pun într-o teribilă derută. „Ațâțarea” este desigur nu doar vizavi de părintele biologic, ci și față de cel vitreg. Copiii prinși într-un asemenea mecanism nu prea au
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
adolescenții ai căror părinți au divorțat se simțeau „prinși la mijloc”, cel puțin unul dintre părinți vorbindu-l de rău despre celălalt, iar trei sferturi dintre respectivii adolescenți declarau că această situație îi stresează (Lutz, 1983). Bineînțeles că disputa pentru loialitate există și în familiile „normale”, și nu numai dispută, ci și formarea de coaliții mamă-copii, tată-copii, mai mult sau mai puțin active. Problema gestionării banilor, bunurilor și serviciilor este, de asemenea, una crucială în toate familiile, indiferent de natura lor
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
sexul, boli; 2. psihologia individuală (gradul de dezvoltare intelectuală, experiența cognitivă și emoțională etc.); 3. tranzacțiile comportamentale din familie, care se bazează pe structura de roluri și putere; 4. etica relațiilor familiale, ceea ce înseamnă nu numai normele morale propriu-zise (respectul, loialitatea, cinstea etc.), ci și concepția mai largă despre viață, despre membrii și valoarea lor, despre responsabilitate. Gurman și Kniskern (1991) afirmă că terapia contextualistă reprezintă una dintre puținele încercări explicite care vizează atât terapia individuală, cât și cea sistematică (vezi
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
pretins în mod hotărât, până la 1917, că moldovenii și vecinii lor din Regatul României ar fi două națiuni separate, activitatea lor s-a îndreptat mai ales spre rusificare, spre adormirea sentimentului național de orice natură și, ca prioritate, garantarea loialității față de țar și de imperiu și împiedicarea oricărei manifestări naționaliste, prin menținerea analfabetismului și prin ruralizare. Inventarea limbii moldovenești a debutat abia după evenimentele critice care au avut loc în Imperiul Rus după 1917 și a luat amploare după clarificarea
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
răspuns că nu poate jura întrucât este creștin, suscitând stupoarea și incredulitatea în mijlocul tovarășilor de luptă, care nu mai asistaseră la asemenea atitudini sacrilege, crezând inițial că ar fi fost o farsă. În plină perioadă anarhică (235-284), voind să verifice loialitatea soldaților săi, Decius (249-251), fără să fi întâmpinat printre aceștia cazuri de indisciplină evidentă, care să-i fi dat vreun motiv anume, a început o persecuție cruntă împotriva soldaților creștini, acționând cu fermitate și prin extensie. Dacă tânărul împărat, prin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aceeași măsură revelatoare, corecte, precum asumpțiile sale cu privire la adevărurile universal acceptate, în baza cărora se pot face iar Nixon a parcurs acest pas al acțiunii predicții convingătoare: într-adevăr, dacă trădarea și abandonul (prietenilor, aliaților) reprezintă valori negative familiare americanilor, loialitatea constituie "virtutea unei mari națiuni"260. Mai departe, un plan de acțiune este cu atât mai "benefic" cu cât este, în mai mare măsură, girat de chiar cei afectați direct de consecințele sale. Hill observă că o astfel de valoare
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
se poate mulțumi doar cu faptele: orice activitate socială implică întrebări de ordin moral, privind binele și răul, și acestea nu pot fi, prin definiție, hotărâte doar de fapte. În domeniul internațional, aceste chestiuni etice sunt omniprezente: problema legitimității și loialității ar trebui oare să ne supunem națiunii, unei comunități mai largi (chiar lumii întregi, cosmopolis-ului), sau unui grup subnațional mai mic; chestiunile legate de intervenție dacă suveranitatea este o valoare supremă sau dacă statele sau agenții pot interveni în problemele
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a slăbi rigiditatea frontierelor lor politice și de a însufleți un val de revolte subnaționale, deși noul val al terorismului antioccidental poate complica lucrurile în această privință, încurajând statele să își solidifice granițele și să aibă pretenții mai mari în ceea ce privește loialitatea cetățenilor. Dacă războiul a fost atât o forță de coagulare, cât și una distructivă în relațiile internaționale, problema menținerii coeziunii comunităților va fi o provocare importantă pentru centrele metropolitane. Departe de a împărtăși optimismul post-Război Rece al liberalilor, realiștii, precum
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ar contribui la buna înțelegere între oameni și ar reduce conflictul. Interesul economic ar fi atunci o piedică pentru război. Liberalii au crezut întotdeauna că schimburile economice libere ar încuraja legăturile peste frontiere și ar produce o mutație la nivelul loialităților față de statul-națiune. Liderii ar ajunge până la urmă să admită că beneficiile liberului schimb depășesc costurile cuceririi teritoriale și ale expansiunii coloniale. Atracția de a merge la război pentru a promova interesele mercantiliste ar fi din ce în ce mai slabă pe măsură ce societățile învață că
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
exercită o influență semnificativă asupra formei economiei mondiale, omogenizând în același timp economiile politice ale tuturor statelor membre ale comunității internaționale. Globalizarea a subminat statul-națiune în alte moduri decât și-ar fi dorit liberalii. Capacitatea fiecărui stat de a dirija loialitățile cetățenilor săi a fost diminuată prin creșterea conștientizării de către populație a problemelor cu care se confruntă întreaga specie umană. Statul nu-și poate împiedica cetățenii să se orienteze către o întreagă gamă de agenți subnaționali și transnaționali capabili să le
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Realiștii citează un număr de competențe importante reținute de stat în ciuda globalizării, inclusiv monopolul asupra armelor de război și al utilizării lor legitime și dreptul lor unic de a percepe impozite. Ei ar susține că numai statul-națiune poate încă întruni loialitățile politice ale cetățenilor săi sau judeca disputele dintre ei. Și, în sfârșit, numai statul-națiune are autoritatea exclusivă de a angaja întreaga comunitate față de legislația internațională. Ei ar pune la îndoială gradul în globalizarea de astăzi este un fenomen fără precedent
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
niveluri de guvernare subnațional, național și supranațional, dar respinge ideea ca vreunul dintre ele să beneficieze de suveranitate exclusivă (Bull 1977: 267). O Europă occidentală "neo-medievală" poate "să evite capcanele clasice ale sistemului de state suverane", încurajând "structuri suprapuse și loialități încrucișate" (1977: 255). Dar o astfel de lume nu ar fi lipsită de pericole. Societatea internațională medievală, cu structura sa complexă de jurisdicție și loialitate multiplă, a fost mai violentă decât sistemul modern de state. Bull (1979b) a construit o
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
neo-medievală" poate "să evite capcanele clasice ale sistemului de state suverane", încurajând "structuri suprapuse și loialități încrucișate" (1977: 255). Dar o astfel de lume nu ar fi lipsită de pericole. Societatea internațională medievală, cu structura sa complexă de jurisdicție și loialitate multiplă, a fost mai violentă decât sistemul modern de state. Bull (1979b) a construit o apărare solidă a societății de state în care argumenta, împotriva revoluționariștilor, că cele mai multe state încă joacă "un rol pozitiv în afacerile mondiale". În ciuda multor defecte
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
care a rămas fidel spiritului, însă nu și literei textelor fondatoare. Scriind în prima parte a secolului XX, austro-marxiști precum Karl Renner și Otto Bauer susțineau că Marx și Engels subestimaseră impactul diferențelor culturale asupra istoriei umane, puterea statornică a loialității naționale și nevoia de a satisface cererile de autonomie culturală în viitoarea lume socialistă (Bottomore și Goode 1978). Pe câtă vreme Marx și Engels fuseseră vagi în ceea ce privește supraviețuirea sau dispariția diferențelor naționale în orânduirea socialistă a lumii, austro-marxiștii prevedeau un viitor în
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
în societățile capitaliste. Acestea s-au concentrat asupra legăturilor naționale care îi țineau pe membrii societăților moderne împreună și îi separau de restul rasei umane; au analizat ceea ce considerau a fi slăbirea legăturilor naționale din cauza globalizării capitaliste, recunoscând totodată rezistența loialităților de tip național în cadrul multor state-națiune din Europa; au adus în discuție ceea ce priveau ca dezvoltarea unor noi forme de solidaritate umană și apariția lentă a unei comunități globale care ar include în final întreaga rasă umană. Așadar, în discursul
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]