547,468 matches
-
două cărți sînt cele două dimensiuni ale aceluiași univers supraficțional imaginat de doi poeți cu voci distincte dar compatibile în sonoritatea și policromia lor. Aceste două inepuizabile cărți despre inomabilul incoștient conțin, probabil, cea mai mare densitate de metafore care iau prin surprindere imaginația (formularea lui Borges) dintre toate cărțile de poezie ale literaturii noastre. O simplă enumerare a cîtorva te copleșește și îți poate declanșa reverii; aceste două cărți-balsam pentru fantezia noastră obosită duc imaginarul suprarealist atît de departe, încît
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
zdravăn cu votanții, indivizii buni de gură, gata să promită orice, numai să se vadă aleși, rezultatele sunt pe măsură. În perioada inundațiilor din Banat, reporterii au sărit la beregata câtorva din responsabilii satelor devastate de ape. ,De ce n-ați luat măsuri? De ce n-ați construit baraje? De ce n-ați obligat oamenii să iasă la muncă, la construirea sau întărirea digurilor?" Am văzut atunci întreaga ineficiență și corupție a unui sistem autointitulat democratic, dar care e, în fond, clientelar, bazat pe
Apă în țara mâinilor murdare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11490_a_12815]
-
scopuri nelămurite. Pe acest fond de incertitudine și suspiciuni au apărut analiștii, scormonitorii dedesbuturilor, despicătorii firului de păr în patru, alcătuitorii ingenioși de scenarii. Construiau cu frenezie ipoteze de interpretare a evenimentelor de pe planetă și de la noi, veneau cu explicații, luând în calcul nu doar ceea ce se afla la vedere, ci și tot felul de elemente presupuse. Pentru a nu mă contamina de scenarită, o boală a timpului nostru, m-am ținut departe de soiul acesta de exerciții, bazate în prea
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
scenarită, o boală a timpului nostru, m-am ținut departe de soiul acesta de exerciții, bazate în prea mare măsură pe deducții și aproximări. Nu voi putea evalua corect ce se întâmplă în jurul meu, îmi spuneam, decât numai dacă mă iau după date controlabile. Refuzam să iau în considerare fapte care mi se ascundeau vederii, chiar dacă le presupuneam existența. Aceasta se întâmpla însă mai demult. Azi nu mai sunt atât de sigur că ceea ce văd chiar așa și este și nici
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
m-am ținut departe de soiul acesta de exerciții, bazate în prea mare măsură pe deducții și aproximări. Nu voi putea evalua corect ce se întâmplă în jurul meu, îmi spuneam, decât numai dacă mă iau după date controlabile. Refuzam să iau în considerare fapte care mi se ascundeau vederii, chiar dacă le presupuneam existența. Aceasta se întâmpla însă mai demult. Azi nu mai sunt atât de sigur că ceea ce văd chiar așa și este și nici nu mai resping ideea existenței ,forțelor
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
D.U.I. de către Securitatea județului Cluj, fiind semnalat cu aprecieri și comentarii necorespunzătoare referitor la politica culturală a partidului și statului. Are multe relații în mediul scriitoricesc din București, inclusiv cu elemente lucrate prin forme organizate de către noi sau luate în control, printre care și Eugen Simion, Dorin Tudoran, Nicolae Manolescu și alții". Așadar, ca în cunoscuta istorioară, lucrurile stau exact invers: nu ,lucra" ci era ,lucrat". Rezumând, efectele dării pe față (parțiale) a dosarelor de la Securitate îmi par a
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
polițe. Cazul lui Paul Goma e prea bine cunoscut. Iată și recent: întrebat, în ,Jurnalul literar", ce părere are despre declarațiile noi ale odiosului general Pleșiță, omul care îl maltratase în închisoare, trece de el repede, în restul imensului articol luându-i la refec pe Monica Lovinescu, pe N. Manolescu, pe }epeneag, pe Iorgulescu , pe Buzura etc., etc. Cu ei are mereu ceva de împărțit Goma și parcă mai puțin cu Pleșiță, care scapă, ca să zic așa, cu fața curată, mai
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
jurnal din Cvintetul melancoliei : ,Mă gîndesc la subiectul unui roman de dragoste. Eroul vine la iubita lui, o scoală din somn, ea îl repede (îl anunțase cu puțin înainte că nu vrea să-l mai vadă) și readoarme. Atunci el ia o bucată de hîrtie și-i scrie : ŤIubita mea, ai adormit cum nu se poate mai frumosť. Iar romanul să nu fie decît această scrisoare, o scrisoare de 200 de pagini". Întreaga nefericire a bărbatului îndrăgostit și respins în zborul
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11502_a_12827]
-
de loialitate. Ceva care impune și obligă. Vreau să spun că un poet îți poate plăcea la primul volum, mai mult, mai puțin sau deloc la al doilea și tot așa, în timp ce din ață lîngă ață crește plasa. Dacă le iei pe rînd și nu te-arunci direct la mototol, descoperi jocul, nu instituția. Aș greși, însă, încercînd să vă conving că lucrurile stau întotdeauna așa. Că dacă deschizi, prima dată, o selecție din versuri scrise în patruzeci de ani s-
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
Că dacă deschizi, prima dată, o selecție din versuri scrise în patruzeci de ani s-ar prea putea să te prinzi fără scăpare în ajururile ei festive. De bună seamă că nu. Firește că ești în stare, chiar dacă n-o iei de la început și sistematic, să înțelegi ce trebuie (de parcă trebuie ceva în poezie...) nu dintr-o strofă, zece, o sută, ci dintr-o tradiție întreagă. Personală și de grup. Incredulii (care-și rîd de aste vorbe...) se pot îndupleca răsfoind
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
îmbunătățiri, circulația din cartierul Militari s-a transformat într-un coșmar. Coloane de mașini mai lungi de un kilometru și o poluare sinistră, fiindcă edilii sectorului nu sînt în stare să se gîndească și la consecințele măsurilor pe care le iau. Interdicții stupide de tot felul te fac să mergi kilometri întregi, ca pe autostradă, până să poți face, legal, la stînga, pentru că angajații primăriei nu sînt în stare să programeze stopuri în trei timpi. Nu contează că astfel poluarea crește
Bucureștiul luat în arendă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11509_a_12834]
-
gropi și mocirlă, într-o combinație de suburbie abandonată. Dacă mergi pe bulevardele împărăției lui Vanghelie îți vine să-l votezi. Se cunoaște ceva, îți spui, chiar dacă blocurile sînt vopsite în combinații de culori detestabile. Dacă Vanghelie și-ar fi luat consilieră pe cea mai pîrlită florăreasă din sectorul 5, ar fi ajuns la rezultate mai puțin grețoase, dar la fel de bătătoare la ochi. Or după ce Vanghelie a ajuns să candideze și la Primăria Capitalei, modelul lui a fost considerat de succes
Bucureștiul luat în arendă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11509_a_12834]
-
toată electricitatea unei iubiri adolescentine: ,cu ea eram foarte cald și reținut, învăluit de emoție, nu de timiditate, doar o emoție atentă, un fel de vibrație interioară pe care mi-o sugerează și acum un stol de păsări care își iau zborul toate deodată (...) avea una din cele mai feminine voci pe care le-am auzit, cu un fel de căldură interioară care te făcea să te simți pentru o clipă centrul lumii ei când ți se adresa. Intrasem, nu am
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
Astfel, sufletul mergând în sus și în jos în focul Duhului și în lumina divină nu va fi vătămat de duhuri rele; astfel, sufletul care primește aripile Duhului și care zboară în înălțimile cerurilor, este deasupra a toate și le ia în derâdere”36. În imagistica aripilor Sfântului Macarie există ecouri ale nuanțelor anterioare ale metaforei. Ideea sufletului care primește protecție de la aripile Duhului provine de la imaginea puterii vulturului, putând fi regăsită la Afraat și în Odele lui Solomon. Tot așa
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beţia trează, somnul treaz, rana şi zborul sufletului (III). In: Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
un public sau pentru o posteritate, Dragomir scria din nevoia de a-și pune ordine în propriile gînduri sau, cum se întîmplă adeseori, din dorința de a trăi cu senzația liniștitoare că, fixînd o idee pe hîrtie, putea să-și ia gîndul de la ea, nemaitrăind cu frica că avea s-o uite cît de curînd. În plus, una din temerile de care nici o inteligență eminamente orală nu poate scăpa - și Alexandru Dragomir a fost prin excelență întruchiparea unei asemenea inteligențe - este
Profesionistul Alexandru Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11498_a_12823]
-
a apăra o cauză, o idee sau un punct de vedere. El gîndește din pura voluptate pe care i-o dă senzația de a gîndi pe marginea a ceva. În momentul în care această gîndire, exercitîndu-se asupra unei teme, a luat sfîrșit, în același moment rezultatul gîndirii a fost atins, căci rezultatul acesta, departe de a fi o soluție la problema în cauză, este chiar exersarea gîndirii. Ce poate fi mai bizar decît să gîndești pentru simpla plăcere de a gîndi
Profesionistul Alexandru Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11498_a_12823]
-
este, în mod obiectiv, mai mică), folosit cu destulă seriozitate și convingere: "mi se pare nedrept să plătesc amenda pentru lipsa acestui bonuleț deși am rovinieta aplicată pe parbriz" (politiarutiera.cta.ro); "când s-a dus soțul meu astăzi să ia bonuleț de ordine i s-a spus că nu mai dă consultații" (desprecopii.com); "la respectivul ghișeu nu funcționează sistemul cu bonuleț " (lists.franta-romania.com); "ar fi bun magazinu ăla de care zici tu să îmi dea un bonuleț să
"Facturica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11459_a_12784]
-
seama ce greu a fost. Și cu Cahiers roumains... În '80, când cenzura s-a intensificat, a trebuit să pun condeiul jos. Nu mai puteam. De atuncea m-am și îmbolnăvit de tensiune și sufăr și-acuma. Și de-asta iau niște precauțiuni. Evit în general polemicile, nu mai răspund; mi-am zis c-ar fi prea... să fac un accident vascular de dragul lui X sau Y, care nu e de acord cu mine. A fost foarte dificilă această epocă. Și
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
mică dovadă, nu exagerez deloc, de faptul că se poate face și aici, în acești Balcani care au toate defectele - pe care le știți foarte bine -, se poate face ceva valabil la nivel internațional. Nu e totuși ceva demn de luat în seamă? A propos de asta, trebuie să vă spun că în momentul de față sunt angrenat, cu alți colegi de aceeași orientare, într-o aventură tot așa, editorială internațională, și anume, țineți-vă bine, Enciclopedia Internațională a Cenzurii. Este
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
s-au perindat, în numele ei, la noi. Panoul care dă măsura întregii ponderi a expoziției este cel care îi înfățișează pe Claude Lorrain și Nicolas Poussin, ambii reprezentați cu opere capitale, binecunoscute, niciodată văzute la noi; deosebit de acest panou, trebuie luată în considerare ca având aceeași eficiență valorică, prezența unor capodopere aparținând lui Georges de la Tour, Chardin, Fragonard, David, Ingres, Gericault, Delacroix, Corot, Cézanne, Braque, Picasso, de asemenea niciodată prezentate în România. Lista e mult mai lungă. O calitate esențială trebuie
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
upgradării" protagoniștilor, care nu au nimic în comun cu cei originali cărora le cam lipsea stofa de eroi. Filmul cu Tom Cruise nu se mulțumește să strice doar personajul, ci și inamicul, stereotipizându-l in extremis: extratereștrii sunt răi, le-a luat mult timp să planifice invadarea Terrei (nu se știe de ce), și, când ea s-a produs, au observat cu stupoare că strategia de-acasă nu se potrivește cu cea din târg și că aceasta e oricum incompetentă. Ironia e că
Cursa de pe circuitul cinema by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11524_a_12849]
-
care începe ca un Hitchcock- nu vă spuneam că e o modă? - regizată de un turc, Ferzan Ozpetek. Scenariul nu e lipsit de originalitate: o căsnicie pe sponci, un vecin voyeurist, și, știm bine, voyeurismul e o boală care se ia ușor în lumea filmului, un bătrân amnezic care se dovedește un supraviețuitor al lagărelor din Al Doilea Război Mondial, o pasiune culinară, două relații, una în trecut, uitată, alta în prezent, prima stimulând-o pe a doua. Partea interesantă e
Cursa de pe circuitul cinema by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11524_a_12849]
-
sunt un fan inveterat în ultimul stadiu al acestui regizor, ajungând până la clișeul de a vorbi cu replici din filmele lui). De această dată, premisa lungmetrajului e ceva mai simplă: câțiva oameni - printre care un scriitor tragic și altul comic - iau cina într-un restaurant din - surpriză! - Manhattan. Unul spune o poveste, din care un dramaturg scoate o tragedie, altul, o comedie, cu un personaj (și actriță) în comun: Melinda (Radha Mitchell). Ce-ți poți dori mai mult de la un film
Un american dispare,un sud-coreean apare by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11504_a_12829]
-
Pavel Șușară De ce Brâncuși? Mai întîi însă, ca manevră metodologică: De ce Brâncuși? De ce nu Paciurea? De provocat un pic această enigmă. Pentru că e enigmă, pînă la un punct, decizia pe care o ia destinul impunînd un creator în detrimentul altuia. Deși, valoric, par a nu exista deosebiri în ce-i privește. Nu tot atît de enigmatice sînt "anulările" ce se petrec, aproape legic, în devenirea unei arte endemice, cum ar fi, de pildă, pictura
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]
-
Brâncuși?, și-or fi spus atunci din ce în ce mai mulți, cel cu "Pasărea în spațiu", cu "Măiastra", cu "Cocoșul", da, îl știu îl țin minte. Iată de ce - enigmatic sau nu - Brâncuși e, astăzi, cel mai cunoscut român în lume. (După ce, prostește, îi luaseră un timp locul Nadia Comăneci și Ceaușescu. Aferim!) în spiritul aceleiași paradigme, am putea opera și alte juxtapuneri, de pildă cea de genul: Matisse-Pallady, dar, de ce nu, ludic, și una locală: Bejenaru-Hatmanu. Cum, tot așa, de ce nu: Coelho-Cărtărescu. Sau, Cărtărescu
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]