6,058 matches
-
prezent în „Convorbiri literare”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Arta și omul”, începe în 1934 o colaborare de durată la „Gândirea”, unde publică, printre alte eseuri, Charmion sau Despre muzică, reluat în volum în 1941. Două articole din 1935, în „Națiunea” și „Luceafărul literar și critic”, preced publicistica politică, de coloratură elitistă, dar cu recursuri la argumentele ideologiei de extremă dreapta, din „Sfarmă-Piatră”. Între timp, imaginea scriitorului se consolidează în conștiința contemporanilor prin volumul de eseuri Limite (1936), laureat de Societatea Scriitorilor Români
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
când suavă, totdeauna sobră. Cu Deliana, „basm pentru oameni mari”, și Soarele și Luna, „dramă liturgică”, B. tentează marea sinteză a artei și gândirii sale, opera de artă totală, în sensul wagnerian al termenului. Deliana se vrea o replică la Luceafărul eminescian, o încercare de reabilitare a omenescului. Înălțându-se alături de alesul ei pe orbitele astrale, domnița se inițiază în marile taine ale firii. Sub semnul perfecțiunii, moartea și nemurirea coincid, de unde și vacuitatea tristă a eternității, care își soarbe „viața
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
absolvit în 1960) și Facultatea de Filologie, secția română-germană, a Universității din Timișoara (1960-1965). Funcționează ca profesor în satul timișan Curtea (1965-1972), redactor la revista „Orizont” (1972-1990), învățător în comuna Biled, din 1990. Colaborează la „Scrisul bănățean”, „Orizont”, „România literară”, „Luceafărul” ș.a. Între 1990 și 1998, editează la Timișoara publicațiile „Ecologistul” și „Cuvânt românesc”. Debutează cu poezie în „Scrisul bănățean” (1960) și editorial cu volumul de versuri Afectivități conștiente (1968). În poezie, B. își disimulează trăirile, folosind fie jocul schimbător al
BURERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285954_a_287283]
-
, Iacob (3.V.1941, Zăicani, j. Edineț), prozator. Este fiul Eudochiei (n. Voinarovschi-Chiaburu) și al lui Iacob Burghiu, țărani. A evoluat ca actor pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Bălți (1958-1960) și pe aceea a Teatrului „Luceafărul” din Chișinău (1960-1964). A absolvit apoi Facultatea de Regie a Institutului de Cinematografie din Moscova (1969). A fost prim-viceministru al culturii din Republica Moldova (1991-1994) și prim-vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, director al Centrului de Studii Literare și Muzeografie
BURGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285955_a_287284]
-
Buletinul cărții”; este redactor-șef la „Graiul românesc” (1927-1929), redactor la „Căminul cultural” și editează, în condiții grafice exemplare, revista enciclopedică „Boabe de grâu”(1930-1935). Concomitent colaborează cu versuri, proză, articole, eseuri, traduceri la „Viața românească”, „Drum drept”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Lamura”, „Cugetul românesc”, „Ramuri”, „Universul”, „Rampa”, „Vremea”, „Adevărul”, „Timocul”, „Gând românesc”, „România”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Universul literar”, „Transilvania”, „Preocupări literare”, „Săptămâna C.F.R.”, „Analele Academiei Române” ș.a. Semnează și Emanoil Popescu, Ion Ordeanu, Ion Ordean ori cu inițiale. Cu toate că nu a încetat
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
Revista noastră”. Editoare de prestigiu, B. a îngrijit ca redactor mai toate volumele de poezie din acea epocă, începând cu poeți reprezentativi, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Eugen Jebeleanu, Gellu Naum, Ștefan Aug. Doinaș ș.a., până la tinerii debutanți grupați în jurul colecției „Luceafărul”, ca Marin Sorescu, Ana Blandiana, Nichita Stănescu, Gabriela Melinescu, Cezar Baltag și alții. Concomitent s-a orientat spre domeniul traducerilor din literatura universală, în care și-a putut valorifica însușirile literare. A debutat editorial cu traducerea din limba germană a
BUSNEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285962_a_287291]
-
Filosofie din București. Prin 1926-1927, frecventa cenaclul lui Mihail Dragomirescu și încerca să se afirme cu versuri la „Falanga” și „Universul literar”. Mai apoi, pe când era în serviciul Bibliotecii Comunale din Brăila (1929-1939), a lucrat și ca redactor la „Expresul”, „Luceafărul”, „Luceafărul literar și artistic”, „Curierul”, „Relief dunărean”, „Gazeta Brăilei”, colaborând totodată și la alte periodice. A publicat versuri, proză, articole literare și diverse, semnând și George Buznea-Moldovanu, Baldovin, Bemol, Valentin Boldur, Valentin Vetrișanu. Între 1940 și 1948, este angajat ca
BUZNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285978_a_287307]
-
din București. Prin 1926-1927, frecventa cenaclul lui Mihail Dragomirescu și încerca să se afirme cu versuri la „Falanga” și „Universul literar”. Mai apoi, pe când era în serviciul Bibliotecii Comunale din Brăila (1929-1939), a lucrat și ca redactor la „Expresul”, „Luceafărul”, „Luceafărul literar și artistic”, „Curierul”, „Relief dunărean”, „Gazeta Brăilei”, colaborând totodată și la alte periodice. A publicat versuri, proză, articole literare și diverse, semnând și George Buznea-Moldovanu, Baldovin, Bemol, Valentin Boldur, Valentin Vetrișanu. Între 1940 și 1948, este angajat ca „tehnician
BUZNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285978_a_287307]
-
este urmărit de Securitate, în urma încercării de a publica în „Cronica” din Iași sceneta Nastratin Adivaratu. În 1973 este îndepărtat din activitatea editorială. Din 1990, colaborează cu editoriale, eseuri și articole, la „România liberă”, „Alianța civică”, „Baricada”, „Dreptatea” „Cuvântul”, „Contrast”, „Luceafărul” ș.a. Prima lui carte de proză, Secvențe dintr-o margine de lume, apare în 1966. Proza lui B. se circumscrie unor scheme fixe, cu reguli peremptorii: scrieri pentru copii (Strigătul, 1967, Numiți-mă Varahil, 1969, Ochiul alb al visului, 1969
BUZINSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285975_a_287304]
-
cu versuri originale și traduceri din scriitorii ruși, la „Cuvânt moldovenesc” din Chișinău, revistă pe care o conduceau N. N. Alexandri, Simion Murafa și Pan Halippa. Publicistică și producții lirice îi vor apărea în multe alte periodice („Răsăritul”, „Viața Basarabiei”, „Sburătorul”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Adevărul literar și artistic”, „Ramuri” ș.a.), unde mai semna B. I. Alion, Ion Câmpeanu, B. Cogâlnic, I. Dumbrăveanu. Devine membru al Societății Scriitorilor Români (1921) și al Asociației Scriitorilor din Basarabia (1939). În 1921, tipărește la Chișinău un volum
BUZDUGAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285970_a_287299]
-
un bogat material folcloric cules în vremea adolescenței. Mare parte din lirica semnată în periodice va forma substanța volumelor Miresme din stepă (1922), Țara mea (1928), Păstori de timpuri (1937, distins în 1940 cu un premiu academic) și Metanii de luceferi (1942; Premiul Societății Scriitorilor Români). B. cultivă o poezie tradițională, cu imagini ale ținutului natal, surprins într-o ambianță specifică, plină de culoare și dinamism. Copleșit, totuși, de autoritatea unor înaintași (V. Alecsandri, M. Eminescu ș.a.), el lasă rareori să
BUZDUGAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285970_a_287299]
-
ruși (A. S. Pușkin, M. Lermontov, C. Balmont, Maxim Gorki, I. Bunin, Al. Blok ș.a.), fiind și primul traducător al lui Esenin la noi. SCRIERI: Miresme din stepă, București, 1922; Țara mea, Craiova, 1928; Păstori de timpuri, București, 1937; Metanii de luceferi, București, 1942. Culegeri: Cântece din Basarabia, vol. I, Chișinău, 1921, vol. II, Craiova, 1928. Traduceri: M. Coțiubinschi, Pe cuptior. Povestea unei dragoste (Din viața basarabeană), Chișinău, 1920; V. Smirnova-Rakitina, Avicenna, București, 1961; Maxim Gorki, Fata și moartea, București, 1962; M.
BUZDUGAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285970_a_287299]
-
urmează cursurile liceale la Colegiul „Sf. Sava” și Liceul „Gheorghe Șincai”, perioadă de lecturi precoce, în original, din literaturile engleză, americană și franceză, cu încercări de tălmăcire a unor texte dintre cele mai dificile. Aparițiile în periodice sunt postume: în „Luceafărul”, la o lună de la moartea sa, în „România literară”, „Cronica”, „Jalons” (transpuneri în franceză de Constantin Crișan), „Art et Poésie”, „New York Span” (în engleză de Sandra-Marina Bădulescu și Phil Shepherd), „Căminul românesc” (Geneva) și altele. Versuri pentru aer, volum de
BUZINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285976_a_287305]
-
articole la „Pagini literare” din Arad. Debutează editorial cu Poemele luminii (1919), apărute parțial în „Glasul Bucovinei”, în același an publicând culegerea de cugetări Pietre pentru templul meu, ambele obținând Premiul Academiei Române, la propunerea lui Sextil Pușcariu. Trimite versuri revistelor „Luceafărul” și „Lamura”, scoase și conduse, după război, de Al. Vlahuță, pe care, sosind în București, îl vizitează. În casa bătrânului poet, face cunoștință cu Nichifor Crainic și V. Voiculescu, amândoi admiratori ai tânărului și practicând, ca și el, o lirică
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
temele propuse și dezvoltate de Eliade până la amploarea unei adevărate prelegeri, Polaritatea antinomică și complementară a culturii române, își amintește peste ani Titus Bărbulescu, și el participant la aceste întâlniri. Prima ședință a cenaclului - cea de definitivare a sumarului revistei „Luceafărul”, care va apărea însă în noiembrie 1948 - a debutat cu lectura făcută de N.I. Herescu unei poeme nesemnate, venită din țară, Adio libertate!, despre care s-a aflat mai târziu că aparținea lui V. Voiculescu. În atmosfera intimă de aici
CAFENEAUA CORONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285994_a_287323]
-
CALENDARUL „LUCEAFĂRULUI”, publicație apărută la București în 1915, purtând subtitlul „Proză și versuri”; colectivul redacțional nu este menționat. De orientare preponderent modernistă, dar structural eclectic, calendarul reunește o serie de scriitori importanți. Poezie publică Alexandru Macedonski, G. Bacovia, Ion Pillat, Ion Minulescu
CALENDARUL „LUCEAFARULUI”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286020_a_287349]
-
prilejul să-l găzduiască, în 1866, pe tânărul peregrin Mihai Eminescu, atras de faima istorică și culturală a Blajului. Cele aproape două luni petrecute cu Eminescu la Blaj, precum și reîntâlnirea lor la București, în 1868, le-a evocat în revista „Luceafărul” (în 1904 și 1905), înscriindu-și, cel puțin prin aceste amintiri, numele în istoria literaturii române. C. își începe studiile în teologie și litere la Viena, continuă literele și filosofia la București (1868-1869) și se decide pentru studiul dreptului (la
CACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285985_a_287314]
-
Centrul de Documentare pentru Arhitectură și Sistematizare (1974-1975) și traducător la Întreprinderea Electronica (1975-1976). Debutează în 1949, în revista „Licurici”, în același an publicându-i-se și în volum nuvela Uriașul științelor naturii. Colaborează la revistele „Viața culturală a Capitalei”, „Luceafărul”, „Romanoslavica”, „Literatorul”, „Caiete critice”. Obține Premiul Uniunii Scriitorilor în 1979, pentru traducerea culegerii de povestiri Un șofer de elită de Vasili Șukșin. După 1990, a ținut conferințe la Radio, în special despre diaspora rusă. A transpus în limba rusă Creanga
CALAÏS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286011_a_287340]
-
Proporción de vivir (1954), se impune ca unul dintre cei mai importanți poeți de limbă spaniolă. În același timp, este o prezență activă în publicațiile culturale românești ale exilului, numele său fiind întâlnit mai ales cu eseuri și versuri în „Luceafărul”, „Îndreptar”, „Caete de dor”, „Destin”, „România” (New York) sau „Revue des études roumaines” și „Revista scriitorilor români”, „La Revue de culture européenne”. În colecția de volume multiplicate prin șapirografiere a Editurii Cartea Pribegiei, semnează un Breviar de istorie a literaturii române
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
nu ești pe cerul meu/ zadarnic stelele colind/ Doar gheara ta cum calcă greu/ în jungla inimii o simt”, căci „eu caut în zenitul sumbru” nu altceva decât „cumpăna mare a vieții mele”. Alteori, scenariul liric implică invocația, ca în Luceafărul eminescian („Inorog cu norocu-mi coboară/ și te caut și nu te găsesc”), iar întrebarea retorică disimulează mirajul metafizic: „Cine-n doi Pești mi-a pus sorocul/ și-a scris în cartea vieții mele/ cu undița să-mi prind norocul/ și
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
ele surprinzând mai degrabă prin insolitul „descoperirii”. Mult mai interesant pare, în schimb, modul în care își concepe ilustrul istoric al artelor „breviarul” său de istoria literaturii române. Eseul Literatură și destin (inclus în 1948 în primul număr al revistei „Luceafărul”, inițiată de Mircea Eliade la Paris, și, conform specificării autorului, constituind chiar introducerea lucrării), demonstrează orientarea spre o istorie literară de factură tipologică, în care preponderență capătă trăsăturile definitorii ale literaturii, personalitățile și operele reprezentând doar ilustrarea ideilor, expresiile grăitoare
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
Cazimir. Se republică din scrierile lui I. L. Caragiale (satira Mic și mare și două epigrame). Într-o notiță inserată în numărul 9 din 1883, e condamnată epigrama lui Al. Macedonski la adresa lui Eminescu. O relatare cu iz anecdotic din viața creatorului Luceafărului găzduiește numărul 7 din 1929 și tot aici cineva semnând B.L. (este vorba despre B.Lăzăreanu) e prezent cu un bine documentat articol despre „Calendarul Claponului”, scos în 1878 de I. L. Caragiale. Pe alocuri, sunt prezente în sumar observații critice
CALICUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286033_a_287362]
-
și Brno (1973). În 1959 își începe cariera didactică la Catedra de limbi și literaturi slave a Universității din București, devenind conferențiar în 1991. În 1971 susține teza de doctorat Cântecele haiducești slovace. Colaborează intermitent la revistele „Romanoslavica”, „Secolul 20”, „Luceafărul”, „Revista de istorie și teorie literară” ș.a. În 1992 este distins cu medalia jubiliară „J. A. Komensky”. Debutează publicistic în 1962, în „Analele Universității București”, iar editorial în 1977, cu volumul Prelegeri de folclor slovac - o continuare a tezei de
CALIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286035_a_287364]
-
Timpii de aur într-un stil lipsit de orice calități literare. Același lucru se poate spune și despre schița Pâinea păcii, în care apar expresii fără sens (...). O expresie cu totul nepotrivită spiritului limbii noastre utilizează George Sidorovici în volumul Luceferii de sub grindă «o groapă fusese de acuma săpată», «când au ajuns de acuma era seară». Ceea ce miră și mai mult este că expresii împotriva gramaticii și sensului firesc al vorbirii apar și în lucrarea unui scriitor talentat, a cărui exprimare
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Mihail Sadoveanu) și I. M. Nirvan (Ion Minulescu), trimitea revistei încercări în versuri. La începutul anului 1906 publică din nou, de data aceasta versuri, în „Viața literară” și „Sămănătorul”. Colaborează cu poezii la „Viața literară și artistică”, „Revista noastră” și „Luceafărul”. Trece apoi la „Neamul românesc” și „Neamul românesc literar”. Până la război mai tipărește versuri și cronici de artă plastică în „Arta română”, „Flacăra”, „Vremea”. La cotidianul „România”, în 1917, este autor de stihuri mobilizatoare, patriotice, iar la rubrica intitulată „Carnetul
ARDELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285430_a_286759]