4,910 matches
-
poslușnici peste tot unde aveau o proprietate. Pe lângă asta, nu le lipseau nici țiganii robi. Sfințiile lor trebuia doar să o facă pe vechilii, să ia zeciuiala și să fie cu ochii în patru la adunatul recoltei. - Spuneai de țigani robi, mărite Spirit. Nici aceștia nu au fost puțini. La 4 mai 1627 (7135) Miron Barnovschi voievod dăruiește mănăstirii Sfântul Sava nici mai mult nici mai puțin decât 16 familii de țigani robi. - Bogăția mănăstirii creștea și datorită scutirilor de dări acordate
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
aprobarea lui. - Să adăugăm acum și câteva din moșiile pe care le avea această mănăstire, dragule. Printre acestea putem găsi: Ciutureștii (Roman), Mărășenii (Vaslui), Vetrișoaia, Zberoaia și Gușății (Fălciu), Oasile (Covurlui), parte din Tomești, Iași și altele.Rămân același nedumerit, mărite Spirit. Cum lucrau și administrau moșiile, viile, livezile, prisăcile, pădurile, care, după cum se vede, împânzeau Moldova în lung și în lat. - Pentru muncă, om bun, aveau sătenii de pe moșiile mănăstirești, care erau obligați prin hotărâre domnească să lucreze un număr
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
administrare aveau vechilii mănăstirești și câte alte ajutoare... Priveam întrebător în direcția de unde veneau vorbele Spiritului domnesc. Curgeau parcă din umbra portalului clopotniței... - Cred că ești curios să afli care va fi următorul nostru popas. - Cred că îmi citești gândurile, mărite Spirit. - Din nou ești liber să alegi mănăstirea la care vrei să mergem. Te ascult. - Mărite Spirit. Mă bate gândul să mergem la mănăstirea Hlincea. - Facă-se voia ta! - Iți mulțumesc cu adâncă plecăciune, mărite Spirit. - Sper să nu obosești
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Cred că îmi citești gândurile, mărite Spirit. - Din nou ești liber să alegi mănăstirea la care vrei să mergem. Te ascult. - Mărite Spirit. Mă bate gândul să mergem la mănăstirea Hlincea. - Facă-se voia ta! - Iți mulțumesc cu adâncă plecăciune, mărite Spirit. - Sper să nu obosești până acolo, pentru că este oleacă de cale de bătut. - Cunosc drumul cel mai scurt și apoi sunt obișnuit cu drumurile lumgi.Vorba lungă, sărăcia omului. La drum! Mișcarea aerului din preajma mea mi-a dat de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cum vor afla să puie stâlpi. Si s-au aflat acea moară a lui Marco Rusul pre hotarul svintei mănăstiri Hlincii. Si au rămas călugării de la Bârnova denaintea domniei mele și din toată legea țărăi.” Unde se aflau acele mori, mărite Spirit? - Apoi acele mori se găseau pe pârâul Nicolinei,mai jos de mănăstirea Hlincea. Nu cumva îți era dor de o nouă gâlceavă, dragule neliniștit? - Mărturisesc că nu mi-i dor de vreo gâlceavă între fețe bisericești. Când aud de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
gâlceavă între fețe bisericești. Când aud de așa ceva, nu știu cum, dar mi-i cam peste mână. Le prefer pe cele sfinte, în locul celor lumești...Nu-ți place nu-ți place, dar curios știu sigur că ești. - Ce să fac și eu, mărite Spirit? Așa m-a făcut mama. Dar despre ce-i vorba? - De data asta, adică la 16 mai 1667 (7175, călugării mănăstii Hlincea s-au judecat cu popa Nistor din satul Hlincea: „Adică noi, Tofan egumenul...și tot săborul de la
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
vreme și i-am auzit glasul, care îmi confirma presimțirea. - Eu cred că e mai bine să mă urmezi și să vorbim de toate cele văzute. Ce zici? - Mai bine nici că se poate. O să te urmez ca umbra ta, mărite Spirit. - Atunci, să pornim. De unde începem, însă? - De la întrebarea: e drept că pe aceste locuri a existat mai înainte o cetățuie? - Vârful acestui deal este cel mai potrivit pentru a veghea asupra așezării din vale.Imi amintesc, mărite Spirit, că
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
robie, iar o samă au perit la războiu, care trupurile acelor periți s-au făcut movilă, întru pomenire vecinică... în care movilă este și Franță căpitanul, împreună cu alte trupuri.” - Este vorba de movila pe care se găsește „Crucea lui Ferencz”, mărite Spirit. Din câte am citit, știu că bătălia decisivă s-a dat pe costișa Cetățuii dinspre miază-zi și s-a sfârșit la Valea Adâncă. - Privește acolo palatul destinat găzduirii domnului. Așa se explică și existența bucătăriei (cuhnea) - singura construcție de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
se înalță turnul „Cina Pelerinului”, din care se vede tot ce se găsește în jurul dealului Cetățuii. Să intrăm în biserică, dragule. Înainte, însă, s-o privim atent pe dinafară. Cărei biserici îi seamănă? - Pare o copie sobră a Trei Sfetitelor, mărite Spirit.Nici nu-i de mirare dacă luăm în seamă faptul că Gheorghe Duca voievod, după cum spune Virgil Drăghiceanu: „Din camerier al lui Vasile Lupu vodă, ajunge să ia chiar scaunul domnesc al fostului său stăpân, cătând să egaleze în
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
tot...la sfânta mănăstire Cetățuia, pentru sufletul părinților miei și mai vârtos pentru sufletul răpăosatului Statie neguțitoriul de la cine mi-s danie viile. Si i-am scris și la pomelnicul cel mare.” - Mi se pare un om deosebit acest Mihalache, mărite Spirit. Nu l-a uitat pe Statie „neguțitoriul” de la care a primit în dar viile.Așa erau unii oameni pe atunci...Dar să ne urmăm drumul. Mănăstirea Cetățuia, ca orice om gospodar, a folosit cu dobândă bună banii pe care
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
primit. Marele logofăt i-a cerut lui Vasilie zapis sau martor pentru acestă datorie Dar de unde? Apoi a fost învinuit că în cei paisprezece ani nu și-a cerut datoria. Astfel nenorocitul de Vasilie a pierdut procesul rămânând păgubaș. Drept-îi, mărite Spirit? - N-aș fi vrut să fiu în pielea nefericitului Vasilie. Amânarea datoriei de către egumen a fost un tertip, pentru a nu plăti nicicând. Iată o nouă dovadă de nerespectare a pravilei bisericești de către cei puși s-o propovăduiască... - In
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
facem ce spune popa nu ce face el. Si cred că poporul are dreptate. - Uite cum, din vorbă în vorbă, ne-am cam terminat treburile pe aici și cred că ți-ai umplut tolba cu noutăți. - Asta cam așa-i,mărite Spirit. - Intrebarea firească ar fi; și acum, încotro? Apoi, umblând noi de la o mănăstire la alta, am învățat un lucru. - Ia spune, ce ai învățat din aceste plimbări? - Mi-am dat seama că-i bine să mergi din aproape în
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
după vina lor să să pedepsască. Asta poroncim.” - O fi fost tinerică noua stareță - bag samă - și nu avea autoritate față de altele mai în vârstă sau față de poslușnicii mănăstirii. Altfel, eu nu văd de ce era nevoie de o poruncă domnească, mărite Spirit.Totuși, poruncile domnești în ajutorul călugărițelor se înmulțesc. Una din aceste porunci este cea din 20 dec.1741 (7250), care împuternicește călugărițele de la Socola să-și stăpânească oamenii de pe moșiile mănăstirii, iar aceștia vor lucra pentru mănăstire numai șase
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
aug. 1742 (7250), când voievodul trebuie să dea o împuternicire ca acestea să poată opri cositul fânului fără drept pe moșia Iezărenilor. - Cum se vede treaba, la Iezăreni lucrurile continuau să nu fie în ordine, cu toată intervenția lui vodă, mărite Spirit. - Uite că și viile de la Socola erau lăsate în paragină de cei care le aveau în stăpânire. Așa că vodă Constandin Mihail Cehan Racoviță a fost nevoit ca la 16 dec. 1750 (7259) să dea o împuternicire călugărițelor de la Socola
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
din belșug...Apare risipa prin lene. Odată cu ultimul meu cuvânt, Spiritul domnesc m-a întrebat: - Care-i locul unde ai vrea să mergem în continuare, omule nesătul de cunoaștere? Imi închipui că încă n-ai obosit - Nici vorbă de oboseală, mărite Spirit. Drept dovadă, mă gândesc să urcăm la mănăstirea Păun. - Atunci ia-o domol la deal, că eu te aștept acolo. Până ajungi tu, voi încerca să aflu de ce s-a risipit așa repede mănăstirea Păun. În timp ce vorbele curgeau sfătos
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mai sânt niște șuri, care se vede că au remas din timpul administrației călugărilor greci, sub care mănăstirea aceasta era prefăcută în ocol de vite în care stare am văzut-o eu la anul 1854.” - Așa am fost noi întotdeauna, mărite Spirit. Ne-am lăsat sufletul deschis către oricine.Si s-au găsit destui care să calce în el cu ciubote ghintuite. Chiar călugărești fiind... - Ei, da’ vorba multă îi sărăcie curată. Cred că ai băgat de seamă că ne-am
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
aici la biserica Bârnova. Întru pe sub turnul porții și rămân pentru o clipă în contemplare. De undeva, din umbră, mă întâmpină vocea caldă a Spiritului domnesc. - Ei, cum te simți după ce ai zburdat pe cele coline? - Mai bine ca niciodată, mărite Spirit. - Te-am văzut privind insistent spre vârful turnului porții. La ce gândeai? - Mă gândeam la faptul că în acest turn se găsește un clopot făcut în 1614. Vechimea bisericii era pusă pe seama lui, dar clopotul a fost făcut de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
această mănăstire să o săvârșască deplin.” - Imi place încăpățânarea ta în a crede că la mazilirea lui Miron Barnovschi voievod (1629) biserica Bârnova era în picioare, cum se spune,și că trebuia doar desăvârșită... - Să vorbim mai departe despre danii, mărite Spirit. - Am să-ți citesc scrisoarea din 24 aug. 1680 (7188) a doamnei Ecaterina, văduva răposatului Istratie Dabija voievod, care, pe lângă faptul că anunță însemnate danii către mănăstirea Bârnova mai spune: „Sfânta mănăstire Bârnova...care fiindu din temelie începută și
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
a sfintei mănăstiri a Bârnovei cu vecini și cu tot venitul.Iar boieriul nostru Apostolache paharnicul să-și ia banii înapoi de unde au dat, că nu i s-au căzut să cumpere ocenele mănăstirii daniie ctitorilor.” - Am mai auzit una, mărite Spirit. Cuvioșia sa egumenul mănăstirii Bârnova s-a apucat și a vândut satul Căpotești „cum au mai petrecut și altele mai toate de la sfânta mănăstire.” Cu alte cuvinte, egumenul a făcut ce a vrut cu averea mănăstirii, fără să-l
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
târziu - veacul XVIII. - Se vede, mărite Spirit, că este un adaos târziu, pentru că nu se leagă firesc cu forma sobră a bisericii. - Eu zic să intrăm în bisedrică și să mai povestim acolo:Să povestești tu, ai vrut să spui, mărite Spirit? - N-am să mă codesc, dragule. Si am să încep cu obiceiul ziditorilor de lăcașuri sfinte cu destinație de mănăstire de a face danii ctitoriei lor. Așa a făcut și Miron Barnovschi voievod la 9 dec. 1627 (7136): „Io
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
pierdut. A venit însă Istratie Dabija voievod, care, la 29 dec.1661 (7170), întărește mănăstirii Barnovschi stăpânirea asupra dughenilor și pivnițelor din fața carvasaralei domnești de pe Ulița Rusească din Iași. - Este interesant un fapt la care, nu mă așteptam eu unul, mărite Spirit. - La ce te gândești când spui asta? - Mi-am adus aminte, mărite Spirit, de schimbul făcut de Gheorghe Duca voievod cu mănăstirea Barnovschi. Uite ce spune vodă la 20 mai 1666 (7174): „Dăm știre domniia mea cu această carte
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
pentru ținere vitelor și a cărnii, cu de toată trebuința lor și, pentru chirie locului, s-au aședzat cu voie lor, ca să aibă a da ei, câte patru parale pe dzi de un trunchi.” O adevărată piață modernă de carne, mărite Spirit! - Să nu crezi, om bun, că preaplecatele slugi ale lui Dumnezeu făceau numai muncă brută. Nu. Ele își încărcau mintea și sufletul cu înțelepciunea cărților. Asta o aflăm din „Catastihul cărților ce se află la sfânta mănăstire Barnovschi, pe
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
dată am să-ți propun eu locul unde să mergem. Ei, ce zici? - Sunt numai urechi, mărite Spirit, pentru că ochii nu mi-ar ajuta la nimic. - Cred că ar fi potrivit să mergem la mănăstirea Golia.Facă-se voia ta, mărite Spirit. Am rămas deodată singur. Doar liniștea din jur îmi mai pâlpâia în urechi...De la primii pași mi-a năvălit în minte un roi întreg de istorii despre mănăstirea Golia. Intâi, precum se spune,mănăstirea Golia a fost zidită la
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Deci...văzând ce au dat și au miluit și au întărit...pe cea de mai sus zisă monastire a Vatopedului...să fie toate acestea ...sfintei monăstiri și de la noi uric și ocine cu tot venitul.” - Eu aș face o observație, mărite Spirit. Se poate? - E dreptul tău de om răscolitor de comori vechi - cum îmi place mie să te numesc - și, dacă ceea ce vrei să-mi spui e cu dreptate, bucuria va fi de partea mea. - Din confirmarea lui vodă rezultă
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
o pun din nou. Si acum, încotro? - Dacă tot ai pus întrebarea, iaca și răspunsul, mărite Spirit. Răspunsul însă, înclin să cred că e puțin cu cântec. - Adică cum? Nu cumva te-ai plictisit și mă lași singur? - Nici gând, mărite Spirit. Cântecul despre care vorbesc are altă cauză. - S-o auzim. - Mă gândeam să mergem la o mănăstire din care a rămas doar amintirea. - Să înțeleg că ne gândim amândoi la aceeași mănăstire? Una zidită în 1541? - Da, mărite Spirit
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]