6,722 matches
-
să judece. — Uite, am adresa casei. Armanoush a pescuit o hârtie din buzunar. — Bunica mea Shushan s-a născut În casa asta. Dacă mă puteți Îndruma spre adresa asta, mi-ar plăcea să mă duc s-o vizitez cândva. În timp ce mătușa Zeliha cerceta scrisul de pe bucata de hârtie, Asya a observat că ceva o frământa pe mătușa Feride. Aruncând priviri alarmate spre ușa Întredeschisă a balconului, părea agitată, ca cineva care se trezise că trebuia să Înfrunte o situație periculoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
s-a născut În casa asta. Dacă mă puteți Îndruma spre adresa asta, mi-ar plăcea să mă duc s-o vizitez cândva. În timp ce mătușa Zeliha cerceta scrisul de pe bucata de hârtie, Asya a observat că ceva o frământa pe mătușa Feride. Aruncând priviri alarmate spre ușa Întredeschisă a balconului, părea agitată, ca cineva care se trezise că trebuia să Înfrunte o situație periculoasă și nu știa pe ce cale s-o apuce. Asya s-a aplecat spre ea și Întinzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a balconului, părea agitată, ca cineva care se trezise că trebuia să Înfrunte o situație periculoasă și nu știa pe ce cale s-o apuce. Asya s-a aplecat spre ea și Întinzându-se peste pilaful aburind, i-a șoptit mătușii nebune: — Ei, ce e? Mătușa Feride s-a aplecat la rândul ei spre Asya, s-a Întins peste pilaful aburind și apoi, cu niște luciri excentrice În ochii ei verzi-cenușii, a șoptit: — Am auzit tot felul de povești despre armeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cineva care se trezise că trebuia să Înfrunte o situație periculoasă și nu știa pe ce cale s-o apuce. Asya s-a aplecat spre ea și Întinzându-se peste pilaful aburind, i-a șoptit mătușii nebune: — Ei, ce e? Mătușa Feride s-a aplecat la rândul ei spre Asya, s-a Întins peste pilaful aburind și apoi, cu niște luciri excentrice În ochii ei verzi-cenușii, a șoptit: — Am auzit tot felul de povești despre armeni care se Întorc la vechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bijuterii, a bolborosit și s-a oprit ca să se gândească o clipă la asta, până când a ajuns la o Înțelegere cordială cu ea Însăși: aur și bijuterii! Asyei i-au trebui câteva secunde În plus ca să priceapă despre ce vorbea mătușă-sa. — Înțelegi ce vreau să spun, fata a venit să dea de urma unui cufăr În care se află o comoară, a adăugat mătușa Feride tulburată, cercetând acum conținutul unui cufăr imaginar, În timp ce chipul i se lumina gândindu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aur și bijuterii! Asyei i-au trebui câteva secunde În plus ca să priceapă despre ce vorbea mătușă-sa. — Înțelegi ce vreau să spun, fata a venit să dea de urma unui cufăr În care se află o comoară, a adăugat mătușa Feride tulburată, cercetând acum conținutul unui cufăr imaginar, În timp ce chipul i se lumina gândindu-se la gustul aventurii și strălucirea rubinelor. — La naiba, ai dreptate! a exclamat Asya. Nu ți-am zis? Când s-a dat jos din avion căra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-se la gustul aventurii și strălucirea rubinelor. — La naiba, ai dreptate! a exclamat Asya. Nu ți-am zis? Când s-a dat jos din avion căra o lopată și Împingea o roabă În loc de bagaj... — Of, taci din gură! a sărit mătușa Feride ofensată. Și-a Încrucișat brațele și s-a lăsat pe spătarul scaunului. Între timp, descoperind un motiv mult mai profund ascuns În spatele vizitei lui Armanoush, mătușa Zeliha a Întrebat: — Deci ai venit să vezi casa bunicii tale. Dar de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lopată și Împingea o roabă În loc de bagaj... — Of, taci din gură! a sărit mătușa Feride ofensată. Și-a Încrucișat brațele și s-a lăsat pe spătarul scaunului. Între timp, descoperind un motiv mult mai profund ascuns În spatele vizitei lui Armanoush, mătușa Zeliha a Întrebat: — Deci ai venit să vezi casa bunicii tale. Dar de ce a plecat? Armanoush Își dorea să i se pună Întrebarea asta și, În același timp, șovăia să răspundă. Era oare prea devreme ca să le spună? Cât ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să aștepte? Și-a băut ceaiul. Apoi, cu o voce placidă, aproape stinsă, a spus: — Tatăl bunicii mele, Hovhannes Stamboulian, era poet și scriitor. Era un om remarcabil, căruia comunitatea Îi arăta un respect adânc. — Ce zice? a Înghiontit-o mătușa Feride pe Asya, Înțelegând prima parte a frazei, Însă pierzând restul. Spune că familia ei era o familie de vază În Istanbul, i-a șoptit Asya. — Dedim sana altin liralar icin gelmiș olmah... Asya a dat ochii peste cap, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Câțiva ascultători i-au zâmbit la rândul lor, iar după ce tot ce spusese ea a fost tradus, i-au zâmbit cu toții. — Însă, din nefericire, numele lui era pe listă, a spus Armanoush Într-o doară. — Ce listă? s-a interesat mătușa Cevriye. — Lista intelectualilor armeni condamnați la moarte. Lideri politici, poeți, scriitori, membri ai clerului... Erau În total două sute treizeci și patru de oameni. Dar de ce? a Întrebat mătușa Banu, Însă Armanoush a trecut cu vederea Întrebarea.. — Pe 24 Aprilie, Într-o sâmbătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era pe listă, a spus Armanoush Într-o doară. — Ce listă? s-a interesat mătușa Cevriye. — Lista intelectualilor armeni condamnați la moarte. Lideri politici, poeți, scriitori, membri ai clerului... Erau În total două sute treizeci și patru de oameni. Dar de ce? a Întrebat mătușa Banu, Însă Armanoush a trecut cu vederea Întrebarea.. — Pe 24 Aprilie, Într-o sâmbătă, la miezul nopții, zeci de notabilități armene care locuiau În Istanbul au fost arestate și duse cu forța la sediul poliției. Cu toții se Îmbrăcaseră adecvat, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
laolaltă cu localnicii. În fiecare zi, doi sau trei dintre ei erau scoși de soldați la o plimbare În afara orașului, după care soldații se Întorceau singuri. Într-o zi, soldații l-au luat și pe bunicul la plimbare. Încă zâmbind, mătușa Banu s-a uitat În dreapta și-n stânga, Întâi la soră-sa, apoi la nepoată-sa, ca să vadă cine avea să traducă toate astea, Însă, spre surprinderea ei, pe chipurile celor două traducătoare nu putea citi decât uimire. — Mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
soarta copilei. Nimeni nu știa că fusese adusă iarăși la Istanbul și dată În grija unui orfelinat. Chiar dacă o zărea doar cu coada ochiului, Asya știa că maică-sa se uita fix la ea. La Început a bănuit-o pe mătușa Zeliha că Încerca să-i transmită să cenzureze povestea pe măsură ce o traducea. Însă apoi și-a dat seama că ceea ce lucea În ochii uimiți ai maică-sii era doar interesul pentru povestea lui Armanoush. Poate că se Întreba și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mare al bunicii Shushan i-a luat zece ani ca să-i dea de urmă. În cele din urmă, străunchiul Vervant a găsit-o și a luat-o cu el În America să se alăture celorlalte rude, a adăugat Armanoush moale. Mătușa Banu a Înclinat capul Într-o parte și a Început să răsucească mărgelele rozariului de chihlimbar Între degetele ei osoase, ale căror unghii nu cunoscuseră niciodată manichiura, mumurând În tot acest timp: — Tot ce e pe pământ va pieri: Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
chihlimbar Între degetele ei osoase, ale căror unghii nu cunoscuseră niciodată manichiura, mumurând În tot acest timp: — Tot ce e pe pământ va pieri: Însă va rămâne (purureaă Fața Domnului... plină de Măreție, Bunătate și Cinste. — Nu Înțeleg, a spus mătușa Feride, fiind prima care Își exprima nelămuririle. Ce li s-a Întâmplat? Au murit fiindcă s-au plimbat? Înainte să traducă asta, Asya i-a aruncat o privire maică-sii ca să vadă dacă trebuia să continue să traducă. Mătușa Zeliha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
spus mătușa Feride, fiind prima care Își exprima nelămuririle. Ce li s-a Întâmplat? Au murit fiindcă s-au plimbat? Înainte să traducă asta, Asya i-a aruncat o privire maică-sii ca să vadă dacă trebuia să continue să traducă. Mătușa Zeliha a ridicat din sprâncene și a dat aprobator din cap. Când i s-a pus Întrebarea, Armanoush s-a oprit o clipă și a mângâiat pandantivul bunică-sii cu Sfântul Francisc din Assisi Înainte să răspundă. A zărit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bolnavii și cei lipsiți de putere, vocea lui Armanoush a scăzut. Mulți au murit de foame. Alții au fost executați. De data asta Asya a tradus totul, fără să lase deoparte nici un cuvânt. — Cine a comis atrocitățile astea? a Întrebat mătușa Cevriye, ca și cum s-ar fi adresat unei clase de elevi indisciplinați. Mătușa Banu s-a alăturat soră-sii, deși reacția ei era mai curând Înclinată spre neîncredere decât spre mânie. Cu ochii larg deschiși, a tras de capetele eșarfei de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
au murit de foame. Alții au fost executați. De data asta Asya a tradus totul, fără să lase deoparte nici un cuvânt. — Cine a comis atrocitățile astea? a Întrebat mătușa Cevriye, ca și cum s-ar fi adresat unei clase de elevi indisciplinați. Mătușa Banu s-a alăturat soră-sii, deși reacția ei era mai curând Înclinată spre neîncredere decât spre mânie. Cu ochii larg deschiși, a tras de capetele eșarfei de pe cap, așa cum făcea Întotdeauna când era stresată, și apoi a Înălțat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
decât spre mânie. Cu ochii larg deschiși, a tras de capetele eșarfei de pe cap, așa cum făcea Întotdeauna când era stresată, și apoi a Înălțat o rugăciune, așa cum făcea Întotdeauna când vedea că trasul de capetele eșarfei nu ajuta la nimic. — Mătușa mea Întreabă cine a făcut asta? a spus Asya. — Turcii, a răspuns Armanoush fără să dea atenție implicațiilor. — Ce rușine, ce păcat Îngrozitor, ei nu sunt oameni? a izbucnit mătușa Feride. Sigur că nu, unii oameni sunt niște monștri! a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vedea că trasul de capetele eșarfei nu ajuta la nimic. — Mătușa mea Întreabă cine a făcut asta? a spus Asya. — Turcii, a răspuns Armanoush fără să dea atenție implicațiilor. — Ce rușine, ce păcat Îngrozitor, ei nu sunt oameni? a izbucnit mătușa Feride. Sigur că nu, unii oameni sunt niște monștri! a decretat mătușa Cevriye, fără să Înțeleagă că repercusiunile puteau fi mult mai complexe decât voia să recunoscă. După douăzeci de ani de carieră ca profesoară de istorie națională a Turciei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Întreabă cine a făcut asta? a spus Asya. — Turcii, a răspuns Armanoush fără să dea atenție implicațiilor. — Ce rușine, ce păcat Îngrozitor, ei nu sunt oameni? a izbucnit mătușa Feride. Sigur că nu, unii oameni sunt niște monștri! a decretat mătușa Cevriye, fără să Înțeleagă că repercusiunile puteau fi mult mai complexe decât voia să recunoscă. După douăzeci de ani de carieră ca profesoară de istorie națională a Turciei, se obișnuise să traseze o graniță inviolabilă Între trecut și prezent, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se termina Într-un punct clar și prezentul pornea iarăși de la zero, iar Între ele nu era nimic În afară de o mare o ruptură. — Dar n-ai mâncat nimic. Hai, copila mea, ai bătut drum lung, ia și mănâncă, a spus mătușa Banu schimbând subiectul și trecând la mâncare, unul dintre cele două leacuri pentru supărare pe care le cunoștea. — E foarte bun, mulțumesc, a spus Armanoush punând mâna pe furculiță. A observat că găteau orezul exact la fel ca bunica ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe care le cunoștea. — E foarte bun, mulțumesc, a spus Armanoush punând mâna pe furculiță. A observat că găteau orezul exact la fel ca bunica ei, cu unt și semințe de pin sote. — Bine, bine! Mănâncă, mănâncă! a Îndemnat-o mătușa Banu dând din cap cât de tare putea. Cu inima grea, Asya a urmărit-o pe Armanoush acceptând politicos invitația și apucând furculița ca să se Întoarcă la kaburga ei. A plecat capul, pierzându-și toată pofta de mâncare. Nu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nouă ani am fost pusă să studiez vioara tot anul, deși era absolut evident că nu manifestam nici un fel de interes și nu aveam nici un fel de talent pentru asta. Când În apropierea case noastre s-a deschis un patinoar, mătușile mele au hotărât că trebuia să devin patinatoare. Visau că eram Îmbrăcată În rochii strălucitoare și că făceam piruete grațioase În acordurile imnului național. Aveam să fiu Katarina Witt a Turciei! În curând mă roteam pe gheață, căzând În fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
maică-mea s-a prins că nu mă duceam și m-a lăsat În pace. Armanoush a dat din cap cu familiaritatea cuiva care recunoștea fragmente din propria poveste În povestea altcuiva. Se putea raporta la dragostea copleșitoare a propriilor mătuși, Însă nu se simțea În largul ei vorbind despre asta. În schimb, a Întrebat: — E ceva ce n-am reușit să Înțeleg. Doamna cu care ai venit la aeroport, cea cu inelul În nas. Armanoush a chicotit, Însă s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]