8,009 matches
-
iar el, altruist, o iertase. Ea îl lăsa, îl încuraja, deși asta o scotea din minți. Așa era ea. În mod evident, el habar n-avea ce i-ar fi făcut bine sau de ce ar fi avut nevoie. Avea doar masca aceea înnebunitoare de altruism. Du-te, explorează, gustă, îi venea ei să strige. Găsește-te pe tine însuți. Știu că nu sunt suficient de bună; asta-mi spui și tu, cu fiecare acceptare răbdătoare. Dar nu-i spuse nimic. Adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lucruri îndepărtate, cu mare febrilitate. Îi povestește despre războaiele apei. Cum deocamdată au câștigat ecologiștii. Cum vor pierde apoi pe vecie. Ea văzuse toate cifrele și nici o putere nu-i destul de mare ca să-i împiedice. Fața ei încremenește într-o mască urâtă. Își scutură brațul spre pasărea care se holbează la ei, iar pasărea se sperie și se îndepărtează. Cum să nu vrem asta? Numai asta, exact așa cum e. Dac-ar ști lumea... Dar dac-ar ști lumea, câmpul ăsta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
clatină tare din cap. Nimeni n-a știut. El încearcă să înțeleagă asta. —Și ai fost aici... tot timpul? Se prăbușește în sine, fără să aștepte un răspuns. Când își revine iar îndeajuns ca să poată vorbi, cuvintele lui o lasă mască. — Zice că e terminată. Zice că acum e un nimic. Ea izbucnește, jignită că fratelui ei poate încă să-i pese. Scârbită că femeia poate să-i lase baltă, după ce se ajunsese atât de departe. Iar înșelăciune. Iar risipă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pot să mai gândesc ce este pe ecran firesc, la o anume înălțime. Încerc să aflu viitorul și ce nu este-n el anost; când semeni bălării, ogorul nu are rod, nu are rost. Strâmbate-s ale vieții linii de măștile ce umplu scena pe care astăzi cabotinii spânzură lumea cu antena. S-a-nstrăinat omul de sine, iluziile-i fură timpul... pe unde o mai fi Olimpul?... Balanța-ncepe să se-ncline... Rostogolirile pe pantă întotdeauna-s în cascadă; de seva nu
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
pe urechi și cu Natalia dormind în pat, în spatele meu. Ionuț Chiva zice frumos, într-un material despre Canonul.net, unde ne ia la rând pe toți, cum și-o imaginează pe „Cristina Ispas culcând copilul și apoi punându-și masca de gaze, nu înainte de a rupe cu dinții inelul grenadei“. Pe scurt, dacă zilele sunt rezervate vieții, sănătății și bucuriilor, nopțile sunt rezervate gândurilor mai labile și sensibilităților de tot felul și luptelor de gherilă. Pentru că, evident, și stoicii trebuie
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
inexpresiv de femeie ușoară, a buzelor subțiri și roșii, a dinților subțiri și strălucitori, ca și cum creierul ei minuscul, ca de pasăre, se săturase pînă la ultimul său atom de o senzualitate bolnavă și lacomă, reducînd toată ființa ei la această mască subțire, vopsită, și la zîmbetul Îngrozitor, idiot și senzual, ce se adresa strălucitor și impertinent Întregului cerc de bărbați care așteptau. Italianul cu fața șireată, ai cărui tovarăși de mai Înainte - evreul și tînărul cel spilcuit - plecaseră, se furișă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o vitrină mizeră de sub un glob soios de sticlă, cîteva sandvișuri cu șuncă și brînză, care zac acolo de la deschiderea localului și vor continua să zacă acolo pînă la sfîrșitul războiului. Între timp, prostituatele Își joacă pe tăcute, sub o mască străvezie, rolul de chelnerițe, mișcîndu-se Încet printre mesele aglomerate și făcîndu-și meseria. Bărbații așezați la mese fac parte, În marea lor majoritate, din acea categorie de ființe fără statut social care hoinăresc și plutesc, muncesc, hoinăresc și flămînzesc, care sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tînărul privi atent chipul ce semăna cu un cioc, ochii Închiși și istoviți, Întrebîndu-se dacă omul acesta, aflat la un pas de moarte, văzuse Întîlnirea de pe peron, și ce Însemnătate ar mai putea avea pentru el acest lucru. Dar acea mască a morții era enigmatică, nu dezvăluia nimic, tînărul nu reuși să citească nimic În trăsăturile sale. Pe buzele subțiri ale omului se ivise un zîmbet ușor, straniu și luminos, iar ochii săi arzători erau deschiși acum, clar duși În fundul capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Toată lumea ne-a ovaționat cînd am plecat: actorii au ieșit din restaurant și s-au uitat cum am pornit În noaptea liliachie și catifelată și-mi amintesc că am privit În urmă și le-am văzut fețele zîmbitoare și nefirești, măștile strălucitoare, ochii Însingurați și hăituiți. Îi strigau tatei tot felul de glume și-l Întrebau dacă mai are de transmis vreo ultimă dorință, și mai era acolo și De Wolfe Hopper, care alerga și necheza ca un cal și Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Mici“, pînă cînd îl potopi rîsul. Apoi, într-o bună zi, au ieșit cu toții pe palier, iar casa a fost încuiată în urma lor. Tatăl și mama o duceau în brațe pe sora lui, Ruth, și cîteva bagaje. Thaw avea o mască de gaze într-o cutie din carton pe care și-o atîrnase pe umăr cu un laț de sfoară; au luat-o cu toții spre școala lui prin soare, iar păsările ciripeau pe aleile din spate. Grupuri de mame care șușoteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dacă ar sta printre copaci, s-ar putea uita în jos la o mare cu valuri scînteietoare. Maică-sa îl strigă și o porni spre ea agale, prefăcîndu-se că nu auzise, dar se întorcea oricum. îi potrivi sfoara cutiei cu masca de gaze, care îi intrase în gulerul hainei și-i tăia gîtul, apoi îi aranjă mai bine haina pe umeri, trăgînd-o și netezind-o, ceea ce-l făcu să-și clatine capul într-o parte și-n alta. — Dincolo e marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
erotică visărilor lui cu ochii deschiși. într-o dimineață, după ce traversase drumul principal și cobora pe o stradă scurtă, Kate Caldwell îi ieși în cale dintr-un gang și se îndreptă spre școală, cu geanta de școală îo cutie pentru masca de gaze din timpul războiului) lovindu-i-se de șold. El o urmări emoționat, cu gîndul s-o depășească, dar îi lipsi curajul. Ce-ar putea să-i spună? își imagină cum se bîlbîie rostind vorbe prostești și aiurea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în acest flux simțindu-se la fel de dens și de ostentativ ca o bucată de stîncă. într-una din zile, ajunse în momentul în care grupul intrase în amfiteatru, dar înainte de a veni profesorul. Oprindu-se în fața ușii, își luă o mască inexpresivă, o îndulci cu o încruntare gînditoare și intră. Urmă o explozie de rîsete și cineva strigă: — Și era cel mai nobil dintre romani! Se trezi în fața unor rînjete care mai de care, a unor priviri strivitoare și capete care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pentru că după aceea, cu o luciditate care mă uimea de fiecare dată prin firescul ei, izbuteam să înțeleg cele mai criptice semne. Iată descrierea directă și simplă a desenului : În centru se afla conturul feței mele, fără urechi, ca o mască stranie și diafană. Ochii, mai mici și mai depărtați decât îi am, priveau parcă spre înăuntru. Linia bărbiei părea o mângâiere a creionului. Gura, mult accentuată, domina toate cele trei elemente ale feței. (Țineam între dinți vechea mea pipă „en
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mai scrie decât în română. Dar uneori e greu, fiindcă lucrurile intime sunt mult mai ușor de pus pe hârtie când le scrii franțuzește. De pildă în seara asta, tare m-aș ascunde într-o limbă străină ca după o mască de carnaval, să scriu cât sunt de emoționată și din ce motive, mais puisque j’ai promis d’écrire en roumain, je dois tenir promesse. Așadar curaj, să trag aer în piept și să scriu în limba strămoșilor mei (ceea ce
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
asamblau componentele. Lucrau cu butelii de freon interzise în America și în Uniunea Europeană. Lucrau cu protecție doar la jumătatea normei impuse. Dar, după Revoluția Salvatorului, tot podișul Iranului era zonă de risc. Cu timpul, o zonă de risc pune o mască a neliniștii peste fețe. Mehrad și Afshin erau tineri, însă ceilalți păreau istoviți de propria viață. Dar el cum părea? Nu-și răspunse. Nu se mai uitase în oglindă de multă vreme. Totul în el era visul de fugă pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
persoanele cu funcții importante începe cu relația din anticameră: ciocănitul la ușă, de poziția siguranței sau nesiguranței, de apropierea sau depărtarea de birou, de mâna pusă pe masa șefului, de semnificația vestimentației mâinii, cu diferite variante stilistice (cu sau fără mască, înveliș textil, elegant, îngrijit, indiferent, neglijent). Atingerea propriului corp cu mâinile presupune siguranță, chiar în momentul stresului sau al flirtării. Desigur, spațiul este destul de puțin expresiv din punct de vedere al tipului de gesturi ale mâinii, contează rotația ori linia
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
secțiunea de aur). Mâna este imaginea universului sufletului, caracterul cosmic este evident cu trimitere la roata existenței, la sanctuar, la atitudinea și poziția omului, față de INVIZIBIL, având o conotație feminină, ca refugiu corespunzând diverselor nivele ale psihicului: exteriorul mâinii este masca, acoperișul capul și (spiritul, controlul conștiinței), etajele interioare ale mâinii (nivelul inconștientului și al instinctului). IMAGINILE DIN PALMĂ! Centru al existenței simbolice, mâna din planul real trimite la mamă, la suflet. ù. Mâna astrologică, în raport cu sistemul zodiacului, are aceeași indicație
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
devine un act în raport cu celălalt, prin intermediul cuvintelor. De fapt, Cartea secretelor se deschide spre un spațiu așează, fondat pe compoziții ample, artificiale și totuși armonioase, întrucât ele caligrafiază ceremonia noastră, ritmată de cultură și de încercarea de a replica prin mască, la fabulosul lumii. În esență, secretul reprezintă un limbaj al deplasării omului într-un timp distorsionat, în sunete și lumini ireale, în forme hieratice, magice, dincolo de timp. Tradiția unei elite a gânditorilor nu exclude apariția unor codificări negative, ce s-
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Sinele tău Divin sau viața te trăiește pe tine? Atunci când faci lucrurile pentru că „trebuie” renunți la sufletul tău, la dorința inimii tale, atunci te compromiți și astfel apare tristețea, neîmplinirea, frustrarea. Renunță la bagajul tuturor acestor credințe greșite, renunță la măștile sociale care te împiedică în călătoria vieții tale, uită acest cuvânt „trebuie” și înlocuiește-l cu termenul „vreau”. Atunci când ești la o răscruce de drum și nu știi pe ce cale să o apuci fă pace în mintea ta și
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
ai permis să apară, totul se va schimba tocmai pentru că tu ai permis schimbării să intre în viața ta. La fel cum decojești o ceapă și dai foaie după foaie până ajungi la miez așa și tu renunță la toate măștile sociale, la toate rolurile, la toate artificiile care nu te reprezintă și redescoperă-ți copilul interior, dă-ți voie să visezi. Lasă viața să te uimească! Fiecare zi este rezultatul modului în care tu gândești, vorbești, acționezi. Ai grijă ce
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
este să lași copilul din tine să se manifeste liber. Cum să faci asta, simplu: desenează, aleargă, joacă-te cu o minge împreună cu prietenii sau copii tăi și mai ales privește copii, bucuria din ochii lor și renunță la toate măștile sociale, la toate rolurile din viața reală și doar dă-ți voie să retrăiești pentru câteva momente libertatea deplină, inocența și seninătatea copilului interior. Bucură-te de aceste momente. Lasă grijile, problemele, provocările zilnice. Deschide poarta sufletului și pășește cu
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
nu s-a înșelat niciodată. ― Interesant, zâmbi maiorul. Cum iscălește? ― Invariabil, abatele Brown. Cunoașteți, desigur, personajul lui Chesterton. Ne-am întrebat mereu de ce își ascunde identitatea. Prin intermediul ziarelor i s-au adresat mulțumiri și, totodată, rugămintea de a-și scoate masca. ― E prima oară când aud povestea asta. Inspectorul îl privi circumspect: ― Hm, ne-am imaginat că trebuie să fie unul din oamenii dumneavoastră. Aș fi pariat că doamna lucrează în Poliție... ― Doamna?! ― Expertiza grafologică a arătat că autorul scrisorilor e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
niciodată. Doar știi cât intrigă misterul, iar soluțiile prea simple în general dezamăgesc. Lasă-l să-și închipuie tot ce e mai complicat. Asta îți dă importanță." ― Domnule Ionescu, e timpul să te retragi. CAPITOLUL II ABATELE BROWN ÎȘI SCOATE MASCA După ce înveli arma într-o cârpă moale de diftină, o puse în rucsac. Prin perdele se strecura o lumină udă. Nucu Scarlat pipăi buchetele brodate, destrămate pe alocuri. " Cu ce-și poate pierde cineva timpul, Dumnezeule! Și totuși era o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de bani..." " Mi se pare că nu vă înșelați." Banii aceștia vi-i voi pune eu la dispoziție. Mai mulți decât ați îndrăzni să sperați." "În regulă. Accept oferta dumneavoastră." "Să nu uit, domnule Scarlat! Luați și arma luni seară. Măștile le veți găsi în pivniță..." Scarlat se ridică din pat și traversă elastic odaia. Ar fi dat orice să vadă chipul necunoscutei din confesional. * Melania Lupu zâmbi. Petalele delicate ale freziilor îi mângâiau obrazul. Aspiră parfumul dulce și puse paharul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]