4,697 matches
-
românești a fost adesea dus la extrem, perechile de opoziții fiind, de regulă în defavoarea caragialismului. Dan C. Mihăilescu inventaria o serie de astfel de dihotomii în aparență juste: "introvertire/ extravertire, sublimul utopiei/ grotescul ei, hamletismul/molierismul, idealismul luptător/realismul placid, melancolia cu accente violente/sarcasmul cu accente de jubilație bonomă, activismul coleric/ flegmatismul pragmatic, himericul și exaltarea/ caricaturalul etc."4 În privința existenței unui manifest literar care să ateste o astfel de direcție, acesta ar fi de găsit între dările de seamă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Lintvelt, Jaap, Punctul de vedere. Încercare de tipologie narativă, trad. de Angela Martin, Editura Univers, București, 1994. Maté, Gavril, Universul kitsch-ului, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1985. Plett, Heinrich, Știința textului și analiza de text, Editura Univers, București, 1983. Spiridon, Monica, Melancolia descendenței. O perspectivă fenomenologică asupra memoriei generice în literatură, ediția a II-a, Editura Polirom, Iași, 2000. Vianu, Tudor, Estetica, Editura Orizonturi, București, 1996. Vultur, Smaranda, Infinitul mărunt. De la configurația intertextuală la poetica operei, Editura Cartea Românească, București, 1992. Yule
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nr. 9, septembrie, 1988, reprodus în idem., pp. 368-369. 45 Vasile Gogea, Vocația succesorală, "Ateneu", nr. 11, noiembrie, 1988, reprodus în idem, pp. 356-357. 46 Michael Riffaterre, L'intertexte inconnu, "Littérature", nr. 41, februarie 1981, p. 4. 47 Monica Spiridon, Melancolia descendenței, O perspectivă fenomenologică asupra memoriei generice a literaturii, Ediția a II-a, Editura Polirom, 2000, p. 11. 48 Gérard Genette, Palimpsestes. La litérature au second degré, Edition du Seuil, 1982. 49 De exemplu, în ultimul act din piesa Căruța
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
revista "Unu", nr. 31, noiembrie 1930, reprodus în Literatura românească de avangardă, antologie, prefață, postfață, tabel cronologic, note, comentarii și bibliografie de Gabriela Duda, Editura Humanitas, București, 1997, pp. 81-83. 3 Sintagma apare în titlul studiului semnat de Monica Spiridon, Melancolia descendenței. O perspectivă fenomenologică asupra memoriei generice în literatură, Editura Polirom, Iași, 2000. 4 Nicolae Balotă, Literatura absurdului, ediția a II-a, Editura Teora, București, 2000, p. 471. 5 Aflăm astfel de detalii din memoriile Elizei Vorvoreanu, sora lui Urmuz
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
afirmă Frank Miller, cu motivație simplă, clară (copil fiind, Bruce Wayne asistă la uciderea părinților săi și jură să lupte întreaga viață pentru dreptate și pentru victimele violenței stradale), adaptabilă oricăror contexte sociale, explicând astfel lupta împotriva crimei, dar și melancolia personajului, cruzimea metodelor și atitudinea protectoare față de Robin, tânărul său aliat (relație prezentă și între Captain America și Bucky, cu sursă în dragostea ambiguă a bărbatului viril Ahile față de Patrocle, adolescentul grațios, cu care luptă cot la cot788). Batman nu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
zburate de pe poteci, cu mesteceni albi și fagi negri pe margini... închipuiri ale nopții ce mișunau de foșnete și șoapte. Pășeau fără zgomot, pe poteca umedă de rouă. Pădurea e neagră, are tristețea aceea misterioasă dinaintea exploziei primăverii... Nu e melancolia amară a toamnei târzii... e o spaimă, o întrebare, o neliniște ca înaintea unei ciudate nașteri... Era fascinant. Cunoșteau atât de bine drumul,.. atât bătrânul pădurar cât și Anton l-au făcut, doar, de atâtea ori prin întuneric. În stânga sus
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Eventual să lase un preaviz, în plic. Ne merităm impasul, jignirile și jalea, Ne naștem incapabili, pretindem ajutor, Ca un făcut, fatidic, în noi e-nchisă calea Și redactăm ferparul, cu drept de autor. Suntem cuprinși de spasme și de melancolie, Închiriem cu ora un dric și cai mascați, Sărbătorim dezastrul printr-o asistolie, Apoi cădem pe stradă, ca niște pomi uscați. 6 iulie 2011 Cristian Lisandru Ca o femeie despletită, neliniștea... 79 M-am uitat în oglindă și nu mi-
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
tine Și simți că ești fad, Te pui ca o cruce În Rai și în Iad. 7 iulie 2011 Pacient în spitalul din mine Din lipotimii perfide îmi voi face sinecură Și voi scoate mari profituri, prăbușindu-mă constant, Prin melancolii profunde voi plăti spital și cură, Ca un fante imposibil, ca un june diletant. Să vedeți anomalie, voi trăi ambulatoriu, Cu poem la oră fixă, tratament versificat, Acceptând un imposibil diagnostic iluzoriu Și un inimaginabil adevăr calcificat. Am să scot
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
hohote punctele își demonstrează superioritatea prin cantitate poate că într-o zi voi emigra din pagină deprimat de absența întrebărilor până atunci încerc să răspund propriilor îndoieli 25 august 2011 Noaptea în care m-am oprit la jumătatea drumului presar melancolie peste gânduri acesta este un ingredient nelipsit mă îndrept către amintirile pe care le voi colecționa de acum încolo dar privesc peste umăr pentru a nu pierde regretele pe drum dacă mă sprijin de vreun felinar le spun trecătorilor că
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
iubire ca despre o jale, Primesc fericirea, cu toate-ale sale Și spun că-n impozit îmi caut desfrâu Și cred că n-am gură și trup pentru frâu. 13 octombrie 2011 Lor, poeților... Postum, voi scrie versuri aiurite Despre-o melancolie infinită, Cu tine, incomensurabilă iubită, Supusă unor jertfe nesfârșite. Atunci când răscolesc nemernicia Mă simt mai vesel decât clovnii lumii, Iar lângă mine beau un șpriț postumii, Toți morții înfrățiți cu veșnicia. Le torn pahare, îi întreb de toate, Ei îmi
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
intensă, Dar într-un vers rămâne moartea densă Și din metaforă extragem vinul. Peste imense mese neștiute Un Blaga trist amenință postumii Cu marea dramă din corola lumii, Iar visele se reculeg, pierdute. Postum, voi scrie versuri aiurite Despre-o melancolie infinită, Cu tine, incomensurabilă iubită, Supusă unor jertfe nesfârșite. 13 octombrie 2011 Fericirea de-a te ști alături Să te iubesc cum n-ai mai fost iubită, Așa îmi fu dorința la-nceputuri, Pierduți un veac nebun prin așternuturi, Eu
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
buzele europenilor, în timp ce mexicanii zâmbesc îngăduitor. Câțiva turiști s-au oprit și privesc scena cu aerul pe care-l vor fi avut aztecii văzând "bastonul" cu care conchistadorii ucideau victima îndreptîndu-l spre ea. Obosit de drum, de distanțe și de melancolii mă uit cu o vagă perplexitate, la început, la tinerii care aruncă în obrazul trecătorilor o pulbere parfumată. Apoi îmi amintesc ceea ce am citit despre vechile sărbători care se celebrau în Mexic când înspica porumbul. Tinere fecioare dansau atunci cu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
sunt trist. Trebuie să părăsim frumoasele cântece Și florile de asemenea șoptește un cântec unde de pe statui picură sângele. Acum toți acești zei sunt morți. Le-au supraviețuit doar statuile. Căci dacă există ceva care durează pe lumea aceasta, e melancolia trecerii noastre. castelul Mă trezesc devreme, în zorii cenușii ai unui oraș străin. Ciudad de Mexico pare istovit de fiestă. Străzile atârnă ca niște brațe inerte, golite de sânge. O liniște friguroasă apasă zidurile. Singurii care dau viață străzilor acum
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
în plină copilărie. Atâtor rupturi care există înlăuntrul meu li s-a adăugat una care le lămurește, poate, și le rezumă pe toate. Din ce în mai limpede am înțeles că tot ce e conservator în mine mi-a complicat melancoliile și greșelile. taina În holul hotelului, pe un perete întreg, e o frescă imensă pictată de Diego Rivera, cu care Luvrul s-ar mândri. Și, culmea, ignorată de clientela hotelului care, scutită de complexele de la Luvru, își vede liniștită de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
făcut-o, poate, din credința că toate au un revers. Dacă viața este o floare, brațul care o rupe se termină în mod normal cu o gheară. Nicăieri florile, păsările, vântul n-au fost atât de insistent chemate să murmure melancolia în fața morții, în timp ce o umbră de spaimă trece chiar pe figurile zeilor. victoria artei Aproape tot ce-a rămas din vechiul Mexic, ca și din vechiul Egipt, este datorită artei. Nu e destul atât ca arta să nu mai fie
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Mexic. În timp ce-mi strâng lucrurile, găsesc invitația la tragedia antropocosmică Quetzalcoatl Și mă surprind zicîndu-mi: poate e de bun augur faptul că pornim în această aventură tropicală sub semnul șarpelui. Oricum, zeii aztecilor fie cu noi și cu melancoliile noastre. ploaia de la Veracruz Plouă, sunt surescitat, de vină sunt, probabil, fulgerele din acest miez de noapte, tunetele, tensiunea din aer, din mine, oboseala, toate la un loc și ploaia aceasta care, în loc să mă elibereze, îmi biciuie nervii; aud cum
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cerul ca un astronom, pământul ca un geolog, florile ca un botanist, norii ca un meteorolog, păsările ca un zoolog. Am face din univers un Larousse enorm. Trebuie, probabil, să existe pe lume și diletanți a căror singură specialitate e melancolia. Și, evident, eu fac parte dintre ei. Plecăm, în fine, după ce Enrique, șoferul autobuzului nostru, încearcă, în zadar, să repare la un atelier instalația de aer condiționat. Ploaia abia mai fumegă în aer, în schimb în autobuz începe să fie
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
existenței un tâlc mai adânc. Nu despre asta vorbesc pietrele sacrificiilor? sau șerpii, încolăciți în părul zeițelor maya ca în părul Meduzei? Așadar, nu contest că în sterilitatea priveliștilor de aici din Yucatan sunt destule argumente pentru latura pesimistă a melancoliilor. Tot ce vreau să remarc acum este o curiozitate. Între cactuși și pietre, legendele și soarele de la Uxmal nu mă îndeamnă deloc la elegii. Observ că am rămas singur. Ceilalți au plecat. Trebuie să mă grăbesc și eu. Autobuzul așteaptă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
tot timpul pe tema timpului. Cel mult, nu strică să-ți amintești ce versuri compuneau poeții în vremea când se ridica această piramidă: "Ce va rămâne din numele meu? Nimic din numele meu pe pământ. Doar florile și cântecul meu". Melancolia acestui cântec vechi are un tâlc nu tocmai optimist, însă ea te îndeamnă să nu risipești clipa, dând prea multă importanță gândului morții*. * Dr. Huerta ne-a povestit că pentru locuitorii din 1720 ai Marsiliei, unde pesta a ucis jumătate
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
liber, liniștit, mi-era bine, Da, mă întrerupe el, pentru că părintele Ioan era cu tine! Știi cum îmi spun colegii de școală? Nu! Daniel sihastrul! Apoi tăcem amândoi, Și liniștea acestei după-amieze mi se strecoară în suflet învăluindu-mă în melancolia amintirii altui timp, de n-ar fi toate aceste zgomote mărunte care se aud prin iarbă, prin aer, toată această forfotă nebunească a minusculelor gângănii, aș crede că într-adevăr sunt clipe când timpul încremenește pe loc, Mai citește-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cobora, fusese probabil să-și vadă părinții, n-am recunoscut-o ca fiind Aida, am recunoscut-o însă ca fiind altcineva, cineva care venea spre mine cu toată lumina aceea înflăcărată a toamnei și sufletul mi-era sfâșiat de o melancolie fără margini, și-n acel moment în care nu se întâmpla nimic și totuși se întâmpla totul am știut că acea femeie coboară astfel pentru mine, ca să-mi spună ceva, m-am îndrăgostit în acel moment nu de Aida, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ascuțit și plângăcios. Păreau a fi niște copii dintr-un film de groază. De partea cealaltă a lui Craig, Dylan dormea adânc, cu membrele aruncate aiurea în pat și cu respirația șuierând ritmat, fiecare expirație ridicându-i părul de pe frunte. Melancolia o apăsa din ce în ce mai tare. Avusese o săptămână proastă. După dezastrul de la agenția de plasare a forței de muncă, Ashling o îndemnase să apeleze la încă o opinie. Așa că își pusese din nou costumul său scump și încercase din nou. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
doresc eu, iar la Radu În primul rând e foarte greu drumul, la capătul căruia să mă aștepte deznodământul. Nu știu nimic acum. Atâta știu, că Radu mi-a dat azi o imensă exaltare spirituală, care m-a scos din melancolie și m-a pus pe drumul voinței, așa cum trebuie să lupt mereu, fără preget, pentru victoria idealurilor mele. 30 noiembrie 1959 (luni) Toate pisălogelile lui Fredy, atât de enervante prin intensitatea lor, mă exasperează, mă deznădăjduiesc În unele momente și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ajung scopul. Uneori, Însă, chiar eu le dau drumul acestor sentimente, și numai În cazul unei victorii. Atunci, ele Îmi sunt necesare, ca nu cumva să mă cred biruitoare și să nu mai lupt. Ele vin, aștern peste bucuria victoriei melancolia lor caracteristică, frânând entuziasmul rău prevestitor care m-ar putea cuprinde, deocamdată, iubirea a trecut pe planul al doilea, mă frământă patinoarul și luciul sticlos al gheții. Pornind de la concluziile anterioare, va trebui să Învăț totdeauna bine, ca să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Duncan fiind un exemplu extrem - deviau Întotdeauna conversația spre ei Înșiși. La un moment dat, Sam puse un CD cu blues. Ea Îi povesti cum ajunsese să-i placă blues-ul după ce văzuse, acum vreo doi ani, filmul „Ray“. —Ador melancolia din blues - toropeala aia fierbinte te cuprinde cu totul. Și nu-i așa că-s tari numele cântăreților de blues? Muddy Waters 1. Lightnin’ Hopkins 2. —Blind Lemon Jefferson 3, zise Sam și mărturisi că adesea stătea cu orele În baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]