4,293 matches
-
antice, Alain Graf • Marile curente ale filosofiei moderne, Alain Graf • Marile noțiuni filosofice 1. Cunoașterea, rațiunea, știința, Michel Coudarcher • Marile noțiuni filosofice 2. Societatea, puterea, statul, Denis Collin • Marile noțiuni filosofice 3. Justiția, dreptul, Denis Collin • Marile noțiuni filosofice 4. Metafizică și religie, Yves Cattin • Marile noțiuni filosofice 5. Munca și tehnica, Denis Collin • Marile opere ale filosofiei antice, Thierry Gontier • Marile opere ale filosofiei moderne, Thierry Gontier • Marile probleme ale eticii, Christine le Bihan • Paradigme în istoria esteticii filosofice. Din
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
și război efectiv. Referitor la deosebirea dintre război efectiv și "stare de război", vezi Hobbes, Leviathan, XIII, p. 84 ("natura războiului nu constă în lupta efectivă, ci în dispoziția cunoscută pentru luptă, atâta vreme cât nu există dovada contară"). 107 Immanuel Kant, Metafizica moravurilor, Editura Antaios, București, 1999, "Doctrina dreptului", partea I, § 42. 108 Afirmația stranie a lui Hobbes din De cive, cum că "înainte de a fi format societăți oamenii trăiau în starea de război; restul timpului este ceea ce numim pace" indică faptul
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
asta pentru că puțini, foarte puțini exegeți au văzut pînă la capăt marele proiect al gîndirii eminesciene, faptul că drumul acesta atît de anevoios prin științe (numite într-un anume spirit istoric "punți ale filosofiei") era totodată și actul nașterii unei metafizici pentru care avea, cum observa și Călinescu, organ. Apoi nu au fost receptate, în sensul și intenționalitatea lor, decît cu una sau două excepții, textele (în ghinda cărora, ar zice Hegel, se pot întrezări stejarii de mai tîrziu): Încercare de
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
pentru care avea, cum observa și Călinescu, organ. Apoi nu au fost receptate, în sensul și intenționalitatea lor, decît cu una sau două excepții, textele (în ghinda cărora, ar zice Hegel, se pot întrezări stejarii de mai tîrziu): Încercare de metafizică idealistă a raporturilor constante în mișcarea eternă (probabil o replică la creația din epocă a lui Vasile Conta: Încercări de metafizică materialistă) și Despre nemurirea sufletului și a formei individuale, unde avem o abordare filosofică a relației formă-fond (un fel
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
sau două excepții, textele (în ghinda cărora, ar zice Hegel, se pot întrezări stejarii de mai tîrziu): Încercare de metafizică idealistă a raporturilor constante în mișcarea eternă (probabil o replică la creația din epocă a lui Vasile Conta: Încercări de metafizică materialistă) și Despre nemurirea sufletului și a formei individuale, unde avem o abordare filosofică a relației formă-fond (un fel de marotă a epocii lui Eminescu), plecînd de la raportul aristotelic dintre materie și formă. Descoperim în aceste texte, dar, deopotrivă, și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
apariției lucrărilor sale, exegeza făcută "la cald", în contextul edițiilor princeps, în atmosfera socio-culturală a intrării textelor blagiene în istoria ideilor spațiului românesc. Mediul academic interbelic a reproșat, uneori, slaba rigoare conceptuală a filosofiei blagiene, faptul că era o construcție "metafizică ieșită din interpretarea descîntecelor băbești", ceea ce reprezenta "un adevărat pericol pentru viitorul culturii românești" (C. Rădulescu-Motru). Onisifor Ghibu, profesor pe atunci la Cluj și membru corespondent al Academiei Române, scria însă elogios despre Cultură și cunoștință, dînd într-un fel o
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
publice primele sale fragmente din Discobolul, subintitulate semnificativ "aforisme și însemnări"20. Într-o comuniune spirituală cu opera, comentîndu-i cu empatie poezia și proiectul metafizic, cerchiștii, care erau și studenții profesorului Blaga, nu s-au încercat niciodată, ca discipoli, în metafizică. Dincolo de exercițiile de admirație ale unora dintre ei, descoperim însă, la un Nicolae Balotă, Radu Stanca, Radu Enescu sau Ion D. Sîrbu, fecunde întîlniri sau confluențe cu sfera filosofiei culturii sau a exegezei filosofice care face din estetic și stil
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
cu cîțiva ani în urmă, Gh. Vlăduțescu era interesat îndeosebi de cum mureau filosofii într-un spațiu cultural atît de dens cum a fost cel al Greciei vechi. Citind meditațiile Profesorului nostru, care pot fi o bună introducere la o posibilă metafizică a morții, mi-a apărut tot mai necesar un op despre cum au murit filosofii români. Desigur că nu mă refer la acel gen de povești picante și cu suspans, cum au început să apară chiar despre marii gînditori ai
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Nietzsche din So sprach Zarathustra: "Mulți mor prea tîrziu, și unii mor prea devreme. Încă sună ciudat învățătura: "mori la timp!" Mori la timp: așa (ne) învață Zarathustra". Sapienti sat! Cuvinte privilegiate și comunicare La început a fost relația Exegeza metafizicii lui Noica a descifrat, din varii perspective, năzuința și izbînda construirii unei ontologii a limbii române, a rostirii filosofice specifice spațiului nostru cultural. Nu atît extensia unui lexic necesar filosofării l-a interesat pe autor, cît descoperirea acelor zăcăminte de
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
a altor fișe inedite proiectate pentru edițiile Dicționarului Academiei, după cum (re)citește și comentează pe istoricii limbii, pe lingviștii români (Densușianu, Sextil Pușcariu), pe lingviștii europeni și nu numai de prim rang, pe filosofii care au dat măsura performanțelor în metafizica limbajului (Wittgenstein, Heidegger; nu eludăm, desigur, alți mari autori la care trimite Noica prin nenumărate din interstițiile comentariilor sale: Goethe, Nietzsche, Frobenius și Spengler, pe care de altfel i-am mai amintit). Vom sublinia însă următorul lucru: în arheologia de
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
pildă, cu demersul lui J. Habermas, contemporan cu el, autorul poate cel pertinent în ceea ce privește comunicarea și relațiile sale cu spațiul public. Noica gîndea comunicarea sub codul eseului filosofic, într-un stil fermecător și punînd la lucru, în varii exerciții hermeneutice, metafizica, logica, știința, filosofia culturii, lingvistica, arta și literatura nu doar contemporană. Iar degradarea pe care o reclama filosoful de la Păltiniș nu era atît una a limbii (care se poate produce, e drept, pe duratele lungi ale istoriei, pentru a invoca
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Henri Bergson, Logos (1910), Georg Simmel, Zur Philosophie der Kunst (1922). Făcute într-o atare cheie, reflecțiile lui Cioran asupra timpului nu vor fi totodată deloc străine nici de influența pe care va fi avut-o asupra sa cursurile de metafizică ale lui Nae Ionescu, înainte de toate aderența sa la un anume mecanism de înțelegere a cunoașterii ca trăire a obiectului și obținerea, în acest fel, de cunoștințe prin conaturalitate 99. Atitudine nonconformistă față de discursul clasic al filosofiei, percepția timpului va
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
prolixe, fără o opțiune epistemologică clară și pusă la lucru într-un demers consistent. Și chiar dacă s-a împotrivit, după cum mărturisea, la tot ceea ce s-a creat de la Adam încoace, exercițiile sale de gîndire vor fi dezvoltate în matca acceptării metafizicii drept "preocupare pur omenească a acelora care și-au ratat mîntuirea și care încearcă să se echilibreze în existență, în condiția aceasta umană, printr-o înțelegere totală și armonică a existenței"100. Tînărul Cioran trăia, gîndea și scria într-o
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
jafului". Ceea ce justifică și spaima lui Cioran, ivită "nu dintr-o viziune a lumii, ci din crampele cărnii și tenebrele sîngelui". Cioran nu trebuie luat însă à la lettre în textele sale social-politice, îndeosebi cele care au o zare de metafizică a istoriei. Delirantul și debordantul său tir lingvistic, acea demență verbală revărsată cu voluptate homerică nu au nevoie nici să fie salvate, nici scuzate și, cu atît mai puțin, nici justificate. De altminteri, Cioran nu se (mai) poate apăra și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
în Ion Dur, Hîrtia de turnesol, ed. cit., pp. 331-439; eseul este în prezent în Arhiva Cioran de la Biblioteca Academiei Române. 96 Ibidem, p. 331. 97 Ibid., p. 338. 98 Ibidem, p. 342. 99 v. analiza din "Scolastica, principiu dizolvant al metafizicii", în Nae Ionescu, Curs de metafizică, Editura Humanitas, București, 1991, pp. 76-83. 100 Nae Ionescu, Tratat de metafizică, Curs inedit, stenografiat și transcris de Dumitru Neacșu, Editura Roza Vânturilor, București, 1999, pp. 18-19. 101 Emil Cioran, "Voința de a crede
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ed. cit., pp. 331-439; eseul este în prezent în Arhiva Cioran de la Biblioteca Academiei Române. 96 Ibidem, p. 331. 97 Ibid., p. 338. 98 Ibidem, p. 342. 99 v. analiza din "Scolastica, principiu dizolvant al metafizicii", în Nae Ionescu, Curs de metafizică, Editura Humanitas, București, 1991, pp. 76-83. 100 Nae Ionescu, Tratat de metafizică, Curs inedit, stenografiat și transcris de Dumitru Neacșu, Editura Roza Vânturilor, București, 1999, pp. 18-19. 101 Emil Cioran, "Voința de a crede", în Mișcarea, an XXIV, nr. 76
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Biblioteca Academiei Române. 96 Ibidem, p. 331. 97 Ibid., p. 338. 98 Ibidem, p. 342. 99 v. analiza din "Scolastica, principiu dizolvant al metafizicii", în Nae Ionescu, Curs de metafizică, Editura Humanitas, București, 1991, pp. 76-83. 100 Nae Ionescu, Tratat de metafizică, Curs inedit, stenografiat și transcris de Dumitru Neacșu, Editura Roza Vânturilor, București, 1999, pp. 18-19. 101 Emil Cioran, "Voința de a crede", în Mișcarea, an XXIV, nr. 76, 25 feb. 1931; apud Singurătate și destin, Editura Humanitas, București, 1990, pp.
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
al verificabilității. Acest principiu era considerat de către membrii Cercului de la Viena atât de evident încât considerau că nu are rost să-și piardă timpul oferind argumente pentru el, fiind mai degrabă preocupați de consecințele pe care le are acesta asupra metafizicii. Putem găsi totuși un astfel de argument la Moritz Schlick (1966: 85-95; 2003: 202-205). El arată astfel: (i) Putem spune despre o întrebare că are înțeles doar dacă știm în ce condiții ea va primi un răspuns afirmativ sau negativ
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
următoarele: orice enunț care nu are un conținut factual (i.e. un enunț care este despre ceva care nu poate fi observat empiric și din care nu poate fi dedus împreună cu alte premise un enunț de observație) este un nonsens. Cum metafizica este acea disciplină care cercetează natura realității care transcende fenomenele pe care le studiază științele naturii, este clar că enunțurile care se fac în cadrul acestei discipline sunt nonsensuri. De asemenea, problemele ei sunt pseudoprobleme, deoarece întrebările puse de metafizician nu
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
ca răspuns enunțuri cu conținut factual. O consecință foarte interesantă a adoptării acestui principiu este acela că știința devine exemplul paradigmatic de cunoaștere și certitudine, iar matematica se află într-o situație destul de delicată (riscând chiar să fie eliminată împreună cu metafizica). "Ca atare, empiristul trebuie să trateze adevărurile logicii și matematicii în unul din următoarele două feluri: el trebuie să spună fie că acestea nu sunt adevăruri necesare, caz în care trebui să explice convingerea universală că sunt astfel; sau trebuie
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
matematicii pentru a face fizică. Am spus ceva mai sus că o consecință a adoptări principiului verificabilității este aceea că știința devine exemplul paradigmatic de cunoaștere și certitudine, iar matematica își pierde statutul special, riscând chiar să fie eliminată împreună cu metafizica. Pozitiviștii logici salvează totuși acest statut special apelând la distincția discutată mai sus. Astfel, matematica rămâne în continuare o sursă de adevăruri necesare, iar prețul care trebuie plătit pentru asta constă în acceptarea faptului că propozițiile matematice sunt complet lipsite
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
reinterpretarea; (b) concepția hermeneutică care urmărește să analizeze ce au însemnat tot timpul, în profunzime, cuvintele teoriilor curente (Burgess și Rosen 1997: 6-7). Principala problemă în jurul căreia gravitează întreaga dispută platonism/nominalism este următoarea: avem motive bune să preferam o metafizică ce nu acceptă entitățile abstracte față de una care le include? Am văzut în secțiunea 4.5.3.1. care sunt motivele invocate de platoniști în favoarea poziției lor. Am mai văzut acolo și că această doctrină întâmpină dificultăți mari la nivel
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
of mathematical truth", American Mathematical Monthly, vol. 52. Horgan, T. 1984 "Science normalized". Horgan, T. 1987 "Science normalized properly". Kant, Immanuel 1998 Critica ratiunii pure, Editura IRI, București (trad. Nicolae Bagdasar și Elena Moisiuc). Kant, Immanuel 1998 Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea înfățișa drept știință, Editura All (trad. Mircea Flonta, Thomas Kleininger). Kennedy, H.C. 1972 "The Origins of Modern Axiomatics: Pasch to Peano", The American Mathematical Monthly, vol. 79, pp. 133-136. Kitcher, Philip 1975 "Kant and the
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
până ce omologarea creativității științifice cu creativitatea artistică va deveni evidentă pentru toată lumea, inclusiv mediile academice. Curând după aceea, observațiile de față vor părea truisme... (Mircea Eliade, Jurnal) Imaginația literară care este și imaginația mitică și care descoperă marile structuri ale metafizicii. Nocturnă, diurnă: amândouă... Coincidentia oppositorum. Marele tot. Yin și Yang . - Există în dumneavoastră, pe de o parte, omul de știință, pe de altă parte, scriitorul. Dar ambii se întâlnesc pe tărâmul mitului... - Întocmai. Interesul pentru mitologii și pentru structura miturilor
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
asupra gânditorului, deși acesta din urmă venea din India "cu întrebări, certitudini și fervori ce-ar fi putut să dezprovincializeze radical literatura noastră", însă "câți dintre tinerii care veneau să-l asculte la Universitate unde i se încredințase cursul de Metafizică și seminarul de Istoria Logicei, nu erau în primul rând ispitiți să-l cunoască pe romancierul care le oglindea obsesiile și febra? Cu timpul, probabil că balanța s-ar fi echilibrat. Istoria nu i-a lăsat însă răgaz"8. Occidentul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]