4,730 matches
-
iscate de această împrejurare devin, pentru câteva decenii, o temă esențială a teatrului nostru comic, de la C. Faca până la V. Alecsandri, cu ecouri semnificative și în opera lui Caragiale. Iată, dintre exemplele mai puțin cunoscute, comedia Don Gulică sau pantofii miraculoși, scrisă de Al. Depărățeanu în 1853; în perechea alcătuită din postelnicul Scoarță și din soția sa Pistimița ne întâmpină cuplul conjugal tipic - bărbatul ruginit și femeia în pas cu moda. „Eu am stat în pension șapte ani întregi - declară Pistimița
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
triumfului său final asupra musulmanilor. Această secularizare a puterii spaniole este atestată prin faptul că în Spania n-a existat niciodată un simbol ca acela al sfîntului de la Reims. De asemenea, monarhii spanioli nu au făcut nicio-dată caz de talente miraculoase vindecarea scrofulozei, de exemplu, cum se credeau obligați s-o demonstreze regii Franței sau suveranii normanzi ai Angliei. Între spanioli și instituția monarhică nu există o astfel de distanță. Regii nu aveau nici o nevoie de "escrocheriile de dincolo de Pirinei"105
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
la aventurismul lui Napoleon, la mișcarea infernală pe care el a de-clanșat-o antrenînd victimele Franței într-un război de distrugere totală. Mecanismul războinic nu tinde în mod deliberat să însuflețească ardoarea națională a poporului. Însă poate fi luat drept expedient miraculos. Războiul este "funcțional". El oferă mai mult decît un simplu derivativ dificultăților interioare ale unui regim amenințat. În mod evident, el constituia calea cea mai sigură de a obține atașamentul cetățenilor, neofiți, desigur, cu condiția să fie victorios, total agresiv
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
motivațiile individuale ale celor ce au participat la această parcelare a Europei Centrale și de Est, acestea se observă în comportamentul liderilor ce profită de acestă conjunctură, în fiecare din teritoriile cărora li s-a promis independență sau o mărire miraculoasă. Apropo de aceasta, revenim la remarca dureros de adevărată a lui Gellner, care spune că, dacă un stat dat conține și națiuni sau naționalități, "în mod sigur, unificarea glorioasă a acestui stat va însemna diminuarea, în proporție cu un factor
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ta", exclamă poetul vedic (Rig Vecia, X, 18, 10). Desigur, sacralitatea feminină și maternă nu era ignorată în paleolitic (cf. § 6), dar descoperirea agriculturii îi mărește sensibil puterea. Sacralitatea vieții sexuale, în primul rând sexualitatea feminină, se confundă cu enigma miraculoasă a creației. Partenogeneză, hieros gamos și orgia ritualică exprimă, în planuri diferite, caracterul religios al sexualității. Un simbolism complex, de structură antropocosmică, asociază femeia și sexualitatea cu ritmurile lunare, cu pământul (asimilat matricei), și cu ceea ce se poate numi "misterul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Un simbolism complex, de structură antropocosmică, asociază femeia și sexualitatea cu ritmurile lunare, cu pământul (asimilat matricei), și cu ceea ce se poate numi "misterul" vegetației. Mister care reclamă "moartea" seminței spre a-i asigura o nouă naștere, cu atât mai miraculoasă cu cât se manifestă printr-o uimitoare multiplicare. Asimilarea existenței umane cu viața vegetativă se exprimă în imagini și metafore împrumutate din drama vegetală (viața este ca floarea câmpului etc.). Această imagerie a nutrit poezia și reflexia filosofica timp de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fierarul, și ca și, mai înainte, olarul, este un "stăpân al focului". El operează prin foc trecerea de la o stare la alta a materiei, în ce-1 privește pe metalurg, el accelerează "creșterea" minereurilor, le face "coapte", într-un interval miraculos de scurt. Fierul se dovedește a fi mijlocul de "a face mai repede", dar și de a face altceva decât ceea ce era deja în natură. Acesta este motivul pentru care în societățile arhaice, topitorii și fierarii sunt renumiți ca "stăpâni
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
este paralizat de groază și se prosternează supus. Dar oamenii-scorpioni recunosc partea divină din Ghilgameș și îi dau voie să pătrundă în tunel. După douăsprezece ore de mers prin întuneric, Ghilgameș răzbate de cealaltă parte a muntelui, într-o grădină miraculoasă. La o anumită distanță, la malul mării el o întâlnește pe nimfa Siduri și o întreabă unde se află Utnapiștim. Siduri încearcă să-1 facă să-și schimbe hotărârea: "Când zeii i-au făurit pe oameni, ei au hărăzit oamenilor moartea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
faptul că au fost create în timpul epocii inițiale. Evident, "Prima Oară" este Vârsta de Aur a perfecțiunii absolute, "înainte ca mânia, ori zgomotul, ori lupta, ori dezordinea să-și fi făcut apariția". Nici moartea, nici boala nu existau în timpul vârstei miraculoase desemnate ca "Vremea lui Ra", sau a lui Osiris și Horus 3. La un anumit moment, ca urmare a intervenției răului, a apărut dezordinea, punând capăt Vârstei de Aur. Dar epoca fabuloasă a lui "Prima Oară" nu s-a retras
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ale țării 15. Unele texte târzii reflectă tendința spre universalism. Zeii (Horus, Sekhmet) îi protejează nu numai pe egipteni, ci și pe palestinieni, nubieni și Jibieni 16. Totuși istoria mitică a primilor oameni nu joacă un rol important, în epoca miraculoasă a lui "Prima Oară", cele două momente hotărâtoare au fost cosmogonia și suirea pe tron a faraonului. 27. Răspunderile unui zeu întrupat După cum remarcă Henri Frankfort 17, cosmogonia este evenimentul cel mai important pentru că ea reprezintă singura schimbare reală: apariția
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
veți mânca din el vi se vor deschide ochii și voi veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul" (3:4-5). Acest episod, destul de misterios, a dat naștere la interpretări nenumărate. Fundalul amintește o emblemă mitologică binecunoscută: Zeița goală, Arborele miraculos și păzitorul său, Șarpele. Dar în locul unui erou care triumfă și ia în stăpânire simbolul Vieții (fruct miraculos, fântâna tinereții, comoara etc.), povestirea biblică îl prezintă pe Adam victimă naivă a perfidiei șarpelui, în fond, avem de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
răul" (3:4-5). Acest episod, destul de misterios, a dat naștere la interpretări nenumărate. Fundalul amintește o emblemă mitologică binecunoscută: Zeița goală, Arborele miraculos și păzitorul său, Șarpele. Dar în locul unui erou care triumfă și ia în stăpânire simbolul Vieții (fruct miraculos, fântâna tinereții, comoara etc.), povestirea biblică îl prezintă pe Adam victimă naivă a perfidiei șarpelui, în fond, avem de-a face cu o "imortalizare" ratată, precum aceea a lui Ghilgameș (§ 23). Căci, o dată ajuns omniscient, egal "zeilor", Adam putea să
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
vieții, să mănânce și să trăiască în veci!"" (3: 22). Și Dumnezeu a alungat perechea din Paradis și a condamnat-o să muncească spre a-și câștiga existența. Pentru a reveni la scenariul evocat mai înainte - Zeița goală și Arborele miraculos păzit de un dragon - șarpele Facerii a izbândit, la urma urmei, în rolul său de "paznic" al unui simbol al Vieții sau tinereții. Dar acest mit arhaic a fost radical modificat de către autorul legendelor biblice. Eșecul inițiatic" al lui Adam
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
al II-lea mileniu. Ceea ce distinge povestirea biblică este mesajul personal al lui Dumnezeu și urmările sale. Fără a fi fost invocat în prealabil, Dumnezeu se revelă unei ființe umane și-i adresează o serie de cereri urmate de promisiuni miraculoase. Conform tradiției, Avraam se supune, cum se va supune și mai târziu, când Dumnezeu îi va cere să i-1 sacrifice pe Isaac. Suntem confruntați aici cu un tip nou de experiență religioasă: "credința avraamică", așa cum a fost înțeleasă după
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
provocate direct de Dumnezeu. Să le amintim pe cele mai importante: instalarea lui lacov și a fiilor lui în Egipt; persecuția declanșată, câteva secole mai târziu, de către un faraon care a ordonat exterminarea primilor născuți ai israeliților; peripețiile lui Moise (miraculos salvat de masacru și crescut la curtea faraonului) după uciderea unui soldat egiptean care copleșea sub lovituri pe unul din frații săi, în special fuga sa în deșertul Madian, apariția "tufișului arzător" (prima sa întâlnire cu Iahve), misiunea cu care
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
motive să te îndoiești de "realitatea" personajului cunoscut sub numele de Moise, dar biografia sa și trăsăturile specifice ale personalității sale ne scapă. Prin simplul fapt că a devenit o figură charismatică și fabuloasă, viața lui, începând cu salvarea sa miraculoasă dintr-un coș de papirus lăsat să plutească printre trestiile Nilului, urmează modelul atâtor altor "eroi" (Teseu, Perseu, Sargon din Akkad, Romulus, Cyrus etc.). Numele de Moise, ca de altfel și cele ale altor membri ai familiei sale, este egiptean
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în acest episod o adăugare târzie; mitul originar ar fi evocat pur și simplu apariția Atenei pe vârful muntelui Olymp. Dar Otto subliniază, pe bună dreptate, caracterul arhaic, "sălbatic", al temei înghițirii 33. Oricare ar fi originea lui, mitul nașterii miraculoase a Atenei ilustrează și confirmă raporturile sale foarte strânse cu Zeus. "înclin cu totul înspre Tată", mărturisește ea în Eumenidele (736). În Odiseea (XIII, 297) zeița îi spune lui Ulise: "Eu între zei pe lume sunt vestită prin agerimea minții
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
vorba de o temă mitică destul de răspândită: cel ce gustă din bunătățile lumii de dincolo nu va mai reveni printre cei vii. Misterele din Eleusis Demeter a acceptat să se reîntoarcă printre zei, și pământul s-a acoperit în chip miraculos de verdeață. Dar înainte de a se reîntoarce în Olymp, zeița își va dezvălui riturile și va încredința Misterele sale lui Triptolemos, Diocles, Eumolpus și Celeus, "riturile sfinte cu neputință de încălcat, de pătruns ori de divulgat: respectul față de Zeițe este
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
păstrat de Stobaios, în care încercările sufletului, imediat după moarte, sunt comparate cu confruntările celui inițiat în Marile Mistere: la început, acesta rătăcește în întuneric și suferă tot felul de terori și spaime: apoi, brusc, este izbit de o lumină miraculoasă și descoperă locuri și pajiști pure, aude voci și zărește dansuri. Mystul, cu o cunună pe creștet, se alătură "oamenilor sfinți și puri"; îi contemplă pe neinițiații, îngrămădiți în noroi și în ceață, rămași în mizeria lor din pricina spaimei de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
un obicei specific stepelor din Asia Centrală: 51 Ihid., pp. 100 sq. Vezi, mai sus, § 103. 52 M. Mole, Culte, mythe ei cosmologie, p. 134. Saosyant și Mântuitorul final, identificat cu Zarathustra și, după anumite tradiții târzii, coborând din sămânța Profetului, miraculos conservată în lacul Kasaoya. - Cartea Rivayăt pehlevi 16 B, fragment tradus de către M. Mole, op. Cit. Pp. 126 sq. 54 Vezi textele traduse de M. Mole, pp. 87 sq., 90, 126 sq. Etc. Zarathustra și religia iraniană expunerea cadavrelor într-un
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Faima postumă a lui Ilie îl apropie de Moise. Legenda ni-1 arată răpit de Iahve la cer într-un car de foc (IV Regi, 2: 2 sq.). Biografia lui Elisei, discipol și succesor al lui Ilie, abundă în episoade miraculoase (cf. IV Regi, 2: 19) sq.; 4: l sq. Etc.). Spre deosebire de Ilie, Elisei adună un grup de profeți în jurul său. Dar, ca și Ilie, el participă activ la viața politică, dă oracole regelui și chiar îl întovărășește la război (IV
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
este bine cunoscut, de la "bolile inițiatice" ale șamanilor până la "nebunia" marilor mistici din toate religiile, în plus, la fel ca și "specialiștii sacrului" din societățile arhaice și tradiționale, profeții sunt înzestrați cu facultăți divinatorii 20 și fac dovadă de puteri miraculoase de natură magică: el învie morții, hrănesc 15 Duelul face parte dintr-un război religios: așa cum Izabel dăduse ordin să fie masacrați profeții lui lahve, Ilie, după victoria sa, cere poporului să pună mâna pe cei 450 de profeți ai
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pentru a arăta ruina viitoare a lui Israel (Jer., 19: 10 sq.); el poartă un jug pentru a convinge poporul să se supună regelui Babilonului (27)22. Dar, oricare ar fi fost izvorul inspirației lor (vis, viziune, auzire ori cunoaștere miraculoasă etc.), ceea ce primeau profeții era întotdeauna cuvântul lui Iahvc. Aceste revelații, directe, personale, erau evident interpretate în lumina credinței lor profunde și transmise după anumite modele tradiționale. Profeții preexilici se caracterizează prin aceea că ei anunță îndeosebi judecata Domnului împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
urmase pe tronul bunicului său Cadmos, interzisese cultul și în ciuda sfaturilor pe care le primise, el se încăpățâna în neclintirea lui. Deghizat în oficiant al propriului său cult, Dionysos este capturat și închis de către Pentheu. Dar el scapă în mod miraculos și reușește chiar să-1 convingă pe Pentheu să le spioneze pe femei în timpul ceremoniilor lor orgiastice. Descoperit de Menade, Pentheu e rupt în bucăți; propria-i mamă, Agave, îi aduce triumfătoare capul crezând ca este capul unui leu12. Oricare ar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în arbori/din sunetul lor va face o nouă statuie care/ cu sângele răvășit pe mînă va/ aluneca", Vasco da Gama). De altfel, așa cum constată și Ion Pop, marile teme ale grupului suprarealist sunt automatismul psihic pur, atotputernicia visului, căutarea miraculosului, hazardul obiectiv, voința de a împăca realitatea și visul, experiențele menite să ducă la eliberarea totală a omului. Descoperiseră, prin studiile de psihologie, teoriile care aduc în prim plan inconștientul și, prin vocea lui Gherasim Luca, anunță încercarea de a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]