6,725 matches
-
văzîndu-l integrat în această societate pe tînărul Tomulescu. Știam că strînge material pentru o delațiune, de aceea mă punea să-i povestesc amănunte din cancelarie. Complicitatea asta mă dezgusta, deși nu mă puteam opri să nu-i relatez propriile mele mirări: eram ca o butelie de Leyda care, la fiecare contact, își descărca tensiunea. Probabil la asta s-a referit directoarea în consiliu. Tomulescu era prietenos mai ales cu Costică care, deși reținut, manifesta față de dînsul o lipsă totală de dușmănie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
din tablă zincată cu care ăl de pierduse Își adăpa caii și vacile. Nea Mitu se așeză pe marginea șanțului și se puse pe băut de-a dreptul din vadră. „Ia te uită, domnule!“, Își zise el cu bucurie și mirare atunci când Își privi chipul oglindit În vinul negru. Parcă se vedea pentru prima oară și-l Înveseli fața lui lungă și posacă, ca și cum ar fi fost singurul care ducea-n spinare toate grijile lumii. O picătură de vin căzută de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sat și oamenii se cutremurară și se scârbiră. Mergea singur, fără cai ori boi, cu oiștea Împinsă țanțoș Înainte, ca o suliță pregătită pentru dat năvală. În vârful oiștii, cineva Înfipsese o vioară. În car se vedea o amestecătură de mirare: șapte-opt draci zăceau claie peste grămadă, morți de beți. Nu puteai desluși a cui era cutare coadă, ori barbă, ori copită. Râtul unuia dintre ei poposea lângă o damigeană pe fundul căreia hâltâcăia un rest de băutură; altuia Îi lipsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
te ții omor. Rumânii au fost goniți la Început, dar și-au Îngroșat rândurile oastei și s-au Întors, viteji, la prăpăd. A doua zi, când au intrat În sat camioanele cu jandarmi Înarmați, au găsit un lucru de toată mirarea, care i-a făcut și pe cei mai hârșiți subofițeri să se Închine: bătălia Încetase, iar Între cele două tabere ce-și aruncau măscări se așezaseră țiganii cei negri, cu care nici rudarii, nici rumânii nu voiau să aibă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
doi tăntălăi cu ochelari fumurii să vorbească tare și să spargă liniștea. «I-am tras-o!» a rânjit unul; și-a pus palmele pe ceafă, s-a Întins pe spate de era să frângă scaunul. Ălalalt a căscat gura a mirare. A Înghițit În sec. I se beliseră ochii din cap ca la melc. «Minți, du-te dracului!» Nu te mint, de ce să te mint, ce interes aș avea? Uite, miercurea trecută s-a Întâmplat. După ce s-a Înnoptat bine, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dădeai Încă cinci, primeai douăzeci de copci din cele mai proaste, făcute din sârmă de aluminiu. Dar astea erau ciurucuri, pentru copiii de grădiniță. Cunoscătorii Își puteau comanda arma cum doreau ei. Titel se pricepea să facă Împletituri de toată mirarea din lițe În toate culorile - și Împodobea, astfel, de-ți tăia răsuflarea, mânerele crăcanelor. Îl Învățase și pe frate-său mai mic, Onel, să sucească firele de cablu subțire furate de la electricienii IAS-ului, din bordurile tractoarelor și combinelor sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Poate intra așa ceva În mințile necoapte și sărmănuț Înzestrate de Bunul Creator ori de cine a făcut să apăreți pe lume? Spune Cartea Sfântă: „Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăția cerurilor”. Popa părintele deslușește cam de mirare chestia asta cu sărăcia duhului și cam În afară de logică. Adică omului bun i se cere să fie sărac cu duhul, În sensul că să nu se umple de Îngâmfare, de laudă de sine și să nu privească de sus către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sus!” Plasa era plină de nămol, cochilii de melci, crengi putrede și pene de găinușă. Din nămol ieșeau resturile Împuțite ale unei căpățâni de crap de care atârnau o bucată de șiră și câteva coaste. „Al dracului animal”, zise cu mirare Încântată Scurtul, „a vrut mai bine să moară În nămol decât să-l prindă oamenii. Avea pe puțin cinci kile. Hai să scuturăm, Lică!” Zvâcniră plasa de câteva ori și Împuțiciunile o luară câteva clipe către cer, apoi pleoscăiră iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
său n-a aflat - și n-a ținut cu tot dinadinsul să afle - dacă pe Cătănuță Îl puseseră ori nu la zid. * * * Chiar dacă Cel ce Doarme nu-i ferea de rele pe copii, măcar le scotea În cale Întâmplări de mirare pe care, crescând, ei le uitau sau se prefăceau că le uită, ca să nu dea dovadă de slăbiciune ori ca să le păstreze, bine ascunse, ca pe niște zăloguri ale curăției și frumuseții. Valea Puțului se arăta destul de nelalocul ei: pornea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ascuns. Chiar și așa, Însă, Îi băteau În poartă destui clienți. Din apa tulbure a Eleșteului ieși alene și apoi se scufundă o spinare neagră și plină cu țepi ca de nisetru. Pe Cap de Șobolan nu-l Încercă nici o mirare. Simți, numai, mirosul greu al mâlului răscolit. Fioroasa spinare Începu, ridicându-se și coborând cu clipocituri moi, să dea ocol ochiului de apă Într-o Învârtire fără rost, de slăbiciune prinsă În capcană. Nevastă Își luase din alt sat. Fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încântare și se bucura de sosirea vechiului prieten. Coama Îi cădea În ochi și-l făcea să clipească des, iar coada atârna caraghios, ca un panaș de chivără al unor ostași de demult. „Ia uite, domnule”, zise calul cu prefăcută mirare, „și eu care credeam că dumnealui a uitat drumul până acilea de n-a mai venit. Ori poate l-a apucat boieria și nu-l mai Îndeamnă gândul să stea de vorbă cu prostimea, ori cine știe...” Fără să Înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
multe dintre nopțile În care pândeai curtea grecului, cu obrazul lipit de scoarța vreunui dud. Or, el nu putea să Îndure chinul de a vă ști În viață pe nici unul dintre voi. Ha! Ai cam Început să caști gura a mirare! Păi, ai și de ce...Am văzut cu ochii mei pe căzătura de Gogoașă sărutând locurile pe care tocmai călcaseră papucii ei. Eu trec din când În când pe la Dagdelinis să mai sporovăim. Gogoașă pretinde și el că e mare prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și internarea Într-un spital; tânăra ingineră stagiară i-a făcut să viseze pe toți masculii care i-au zărit lenjeria atârnată pe sârmă la uscat: libidinoșii au salivat privind chiloțeii roz, nespus de Înguști și cu - lucru de adâncă mirare - numele zilelor săptămânii imprimate pe minusculul petecuț din față; bătrânul Cocoșopărit, În vârstă de peste o sută de ani, un om pe care necazurile l-au cam ocolit de-a lungul vieții, a avut parte de ultima fericire de pe acest pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
obliga să-și Întețească rondurile de noapte În perioada sărbătorilor, când era mai mare pericolul de a se produce furturi, scandaluri ori chiar bătăi -, auzise un soi de mormăituri și foșnete În pinul din fața Căminului. Aprinsese lanterna și, cu adâncă mirare, Îl recunoscuse pe profesorul și omul de cultură Marin Foiște beat, Încercând să taie cu o pânză de bomfaier moțul copacului. Până să apuce milițianul să-l convingă să coboare - era o mare enigmă cum de izbutise profesorul, mătăhălos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a face multe și mari minunății: alunga norii cei negri de pe deasupra satului nostru și abătea grindina în alte părți, înfigând toporul în pământ, afară, dinaintea ușei; închega apa numai cu două picioare de vacă, de se încrucea lumea de mirare; bătea pământul, sau păretele, sau vrun lemn, de care mă păleam la cap, la mână sau la picior, zicând: «Na, na! », și îndată‐mi trecea durerea... când vuia în sobă tăciunele aprins, care se zic e că face a vânt
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
persecuțiile regimului și defăimarea cuvântului de răzeș, dintr‐unul de cinste în altul de batjocură, de chiabur, (mă mir și eu de unde a avut atâta putere) și cum de a știut să supraviețuiască încă 37 de ani de la moartea tatei! Mirarea nu este numai a mea. Longevitatea ei sp irituală atrage curiozitatea târgului. Vine primarul să‐i strângă mâna, vin cei de la Asociația veteranilor de război, că tata a luptat la Mărășești, vin asistentele sociale și‐ i umplu masa cu cadouri
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pune o astfel de întrebare. Sunt bogătași pe lumea asta hrăniți cu tot ce le‐a poftit inima. și? Ating suta de ani? Pentru mine mama rămâne o enigmă și când mărtur isesc cuiva că are 101 ani, zâmbesc a mirare iar interlocutorul îmi întoarce o față luminată de un zâmbet asemănăto r. De unde îmi vine în minte să spun că mama este un zâmbet... Un zâmbet luminos că a atins 101 ani? Un zâmbet amar că viața ei bate la
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
vom trece Numere din zece-n zece, Câte un zero în spinare Toți vor trebui să care: 20 intră pe scenă De nimeni nu-i este jenă, 30 sare mânios: - De ce tu? Ia dă-te jos! 40 - nu-i de mirare, Care dintre noi e mare?! 50 - hei băieți, nu vă certați Că eu vin și voi plecați! 60 - ia ieșiți din scena mea Doar eu tre’ să stau pe ea! 70 - ce zici tinere micuț? Dispari și-am să te
Numerele by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83644_a_84969]
-
japonez din Azuchi. Dar se părea că în mintea lui Nobunaga se dăduse deja răspunsul la întrebarea privind ce fel de școală - creștină sau buddhistă - oferea cea mai bună formă de educație, așa că nu privea nici cu admirație, nici cu mirare, ceea ce se afla în fața lui. Luând manualul unui elev de pe un pupitru din apropiere, frunzări, tăcut, paginile, dar i-l înapoie repede copilului. — Cine cânta adineaori la vioară? întrebă el. Unul dintre preoți le repetă elevilor întrebarea lui Nobunaga. Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ca și cum ar fi stat trei ani pe un pat de cuie. Toți vasalii și oamenii de rând din Azuchi au trecut pe lângă sala de banchet goală și au strigat insulte: „Ăsta-i conacul gol al Seniorului Mitsuhide? Nu-i de mirare că pute a pește stricat. Cu un ghinion și-o dizgrație ca astea, lumina care lucește pe capul ăla de kumquat o să pălească imediat.“ — Nimeni n-a criticat faptele Seniorului Nobunaga ca fiind nechibzuite sau nedrepte? — Trebuie să existe unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
am întors fără nici un rezultat care să-mi încununeze eforturile. Acest raport, adăugat oboselii din noaptea trecută, îl arunca pe Katsuie în cea mai neagră deznădejde. Apoi, când până și Genba începuse să-i facă reproșuri, nici nu era de mirare că în dimineața aceea se simțea atât de deprimat. Totuși, nu putea rămâne așa, la nesfârșit. În aceeași zi avea loc solemnitatea de anunțare a succesiunii lui Samboshi. După micul dejun, Katsuie trase un pui de somn și făcu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și lăudînd pe Dumnezeu. 9. Tot norodul l-a văzut umblînd și lăudînd pe Dumnezeu. 10. Îl cunoșteau că era cel ce ședea la poarta "Frumoasă" a Templului, ca să ceară de pomană, și s-au umplut de uimire și de mirare pentru cele ce i se întîmplaseră. 11. Fiindcă el se ținea de Petru și de Ioan, tot norodul mirat, a alergat la ei în pridvorul zis al lui Solomon. 12. Petru, cînd a văzut lucrul acesta, a luat cuvîntul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
țărănești, este un adevărat energizant pentru Caragiale care, pe lângă pamfletul „1907” mai scrie o serie de fabule și pamflete în care atacă virulent probleme de ordin politic, condamnând necruțător însăși esența sistemului politic românesc. Tocmai de aceea, nu e de mirare că în septembrie 1907 este respins de la premiul Academiei Române, pe motiv că n-ar iubi România. Este atacat violent în presa vremii, La Roumanie din București afirma răspicat - acuzator că autorul „e un demolator, un nihilist, un acuzator al fraților
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
să mă revezi? Văzând că Birmaq este încă în stare de șoc și nu are nici o reacție Kaan străbătu din câțiva pași distanța care-l separa de căpitan, îi luă pipa din gură și începu să o studieze cu o mirare perfect simulată: - Ciudat obiect... este un artefact pământean, nu? Chiar vorbeam despre asta cu secundul tău. La ce îți folosește? întrebă el. Lasă-mă să ghicesc dar nu acum. Să rezolv prima dată principala problemă pentru care sunt aici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
aveam - plăcinte poale-n brâu - și am mâncat, privind uitat de mine la vrăjile nesfârșite ale toamnei... Când am pornit din nou la drum, în urma mea aud pas grăbit. Mă întorc, să văd cine-i. Nu mică mi-a fost mirarea când am descoperit chipul țigăncii... Mersul ei însă nu mi-a părut a fi bătrânesc, ci mai degrabă un mers de femeie împlinită. A ajuns lângă mine, s-a oprit, m-a privit un timp, apoi a deschis vorba: --Apoi
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]