6,081 matches
-
joc ce nu este doar tehnică și iscusință mentală, ci și un inefabil liant de comunicare sau de sfidare interumană. Împătimiții jocului vor găsi în Paolo Maurensig un confesor, un psihanalist și un magister ludi. Un lider de partidă cu miză metafizică. Ireproșabilă ni se pare traducerea semnată de Florin Galiș, chiar dacă n-a avut tăria să renunțe la latinismul hebetudo, preferând forma "hebetudine" echivalentului românesc "idioțenie". Cât despre tufișurile rare de erică din pustia Lüneburg, briza continuă și acum să
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
nu a publicat încă, Wittgenstein simțea nevoia să discute cu cineva ideile sale. Russell era departe. Totodată, Wittgenstein bănuia încă de pe acum că o persoană atât de străină de ambianța culturală în care a crescut va avea greutăți să perceapă miza centrală a scrierii sale. Trimis în toamna anului 1916 la Olomouc, în Moravia, la o școală de ofițeri de artilerie, Wittgenstein a avut norocul să-l cunoască pe Paul Engelmann. Acesta locuia pe atunci la părinți, în acest oraș. Engelmann
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ușor, dar a recunoaște de ce o spunem va fi foarte greu.“4 Prima impresie a celor care încercau să-l urmărească pe Wittgenstein în acei ani era că ceea ce oferea el reprezenta relatări disparate despre fapte comune. Din multe motive, miza filozofică a descrierilor sale nu era transparentă. Mai întâi, este important să se sublinieze că atunci când preda sau punea pe hârtie însemnări filozofice, Wittgenstein urmărea, înainte de toate, să obțină anumite clarificări pentru el însuși. El nu a fost un profesor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
vizitatorii străini să se orienteze într-un oraș ca Londra plimbându-i în toate direcțiile, traversând de multe ori aceleași străzi prin locuri diferite. „La început nu se vedea tot ce spunea. Nu se vedea sau se vedea doar vag miza numeroaselor exemple. Și apoi, uneori, se vedea brusc. Dintr-odată, uneori, soluția unei anumite probleme devenea clară și totul se așeza la locul săuă Odată văzută, soluția părea atât de simplă și de evidentă, o cheie atât de simplă și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pot primi totuși nici o soluție.25 George Moore a reținut, în însemnările sale la lecțiile lui Wittgenstein, observația acestuia că disconfortul intelectual pe care ni-l poate produce confruntarea cu probleme ale filozofiei tradiționale, cum ar fi cele care constituie miza confruntării dintre solipsist și realist, va putea fi înlăturat numai prin dobândirea unui synopsis asupra multor banalități, a unor lucruri știute de toți oamenii. Este înșelător să credem că ceea ce ne poate ajuta când suntem într-o asemenea situație este
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
două Sicilii prima monarhie absolutistă și centralizatoare a Europei medievale 413. Având în vedere rolul redus pe care îl jucau stările în Diete, pare limpede că erau subordonate suveranului. După moartea lui Frederich al II-lea (1250) Italia a devenit miza disputelor dintre Imperiu și Pontificat 414. Urmează, timp de șase secole, perioada "clasică" a fărâmițării politice. Regimul de stări se menține însă și după ce regatul va fi cucerit de Carol de Anjou (1266-1285), fratele regelui Franței (Ludovic al IX-lea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Acosmei își va potența, pe parcursul întregului volum, certitudinea situării în proximitatea teribilului care nu i se interzice, care nu i se refuză niciodată. Și, prin urmare, va detalia lucid felul în care se lasă antrenat în "jocul" fără nicio altă miză decât percepția agonicului. De aici, impresia de freudiană "stranietate", de învestire a realității perfect recognoscibile (din moment ce poetul "lucrează" cu datele unui decor geosocial maladiv, dar identificabil) cu un coeficient de mister greu, sinistru, deci de mysterium tremens. Există, chiar, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
are însă deloc "complexul" literatului cu știință de carte sau cu un abia voalat orgoliu al contextualizării (precum, să spunem, cunoscutul poet-critic T.S. Eliott, care în The Sacred Wood Essays on Poetry and Criticism își transforma pe alocuri teoria asupra mizei împrumutului livresc într-o transparentă pledoarie pro domo). Dimpotrivă. El scrie o poezie dezinhibată, lipsită de accente egolatre, doar perfect lucidă de amplitudinea și prestigiul memoriei culturale, revitalizate în buna tradiție a poeziei postmoderne, dar și de detenta gândirii (deopotrivă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
post-postmodern) de-a dezvăluirea, de-a aruncarea măștilor și decriptarea sensului (a se citi în special finalul poemului AC/DC), cititorul poate presupune că cele trei sugestii hermeneutice ascund de fapt cele trei etape cheie ale lirismului specific, implicit și miza macrotextului configurat de volumele lui Radu Andriescu. Altfel spus, poate să îi citească întreaga operă poetică drept tentativa de a depăși criza (individuală) determinată de obsesia incomunicabilității (generalizate) printr-o soluție cunoscută: recuperarea afectului. Anunțată prin lungile dezbateri despre philia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Lee, Zâmbetul de Mona Lisă, Fata de la recepție sau Afrodita pe coamele egeene). Diversitatea, fie ea a spațiilor ori a figurilor întâlnite în Creta, Azore sau Londra, nu îl atrage însă pe poet decât în măsura în care îi poate stimula observația cu miză gnoseologică sau mai larg filosofică. Aproape orice descripție alunecă prin urmare în aforism despre "Plinul și golul. Interiorul și exteriorul./ Dialectica veșnică a vieții/ Peste viață călcând". Iată, spre exemplu, un poem cretan sfârșit în reflecție despre inadecvare și alienare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Tatălui: "Încet, încet, te vei scurge cu totul în mine/ fără să-ți poți închipui/ că eu sunt ultimul tău fiu,/ cel pe care n-ai apucat să-l ucizi". În orice caz, în fața acestui ambiguu tu (când pretext, când miză a confesiunii), eul poetic nu are nicio rezervă în a-și mărturisi obsesiile și aprehensiunile: "Te-am ales să fii singurul/ în fața căruia să pot vorbi/ toate limbile pământului,/ tu uită-le,/ doar așa nu mă vei lăsa să fiu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
frumos de rai aninat de un fular/ puțin mai lung decât ridurile din palmă" etc. Ceea ce explică, desigur, nu numai carnația adesea contrastivă a unor poeme (în acord cu fondul substanțial entropic), ci și câștigul estetic al acestor aliaje cu miză identitară potențată. Cele mai reușite dintre ele contabilizează fie efectele glisării hipnotice între o exterioritate tumefiată și o interioritate egal vulnerată de o capacitate perceptivă hipertrofiată, aproape enormă ("am uitat de hipnoza zilelor/ tumefiate-n lumea de jos.// vibrația lor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
explicit un marcaj al distanței, fie între culturi (Zidul lui Hadrian), fie între generații (Zidul veteranilor), fie între regiuni (Zidul parizian). Cel mai adesea însă, poetul pare preocupat să corporalizeze distanța între sine și o lume nedreaptă, incapabile a înțelege miza strădaniilor sale artistice. Miză care transpare, bunăoară, din crezul poetic pe deplin elocvent ce dă și titlul volumului Aveți nevoie de mine (Editura 24: ORE, Iași, 2012): " avem nevoie de șoaptă/ avem nevoie de cuvânt/ avem nevoie de strigăt/ și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu ochelari fumurii". Tot nou este scenariul entropiei spre care converg sensurile celui mai lung poem din carte, Nunta câinilor, amestec bine dozat de himeric și cotidian tratat verist, de alegorie și confesiune denudată de artificii. În celelalte texte cu miză identitară, se mizează fie pe imagistica tare, de extracție expresionistă (fetușii lepădați pe fereastra apusului, copacul urlând sau scheunând ca un câine, strada ca un gât retezat,umbra neagră a soarelui, lățită peste un Iași aproape mortificat, "mormintele ridicându-se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poeziei, a literaturii și, prin extensie, a imaginarului etc. etc. Oricât de greu digerabile ar părea, la o primă vedere, textele ce aglutinează aceste nuclee poetice, ele merită parcurse în întregime, căci parcurgerea lor secvențială nu dă seama de dificultatea mizei mari pe care joacă autorul. În fond, poemele ascultă mediumnic de un proiect în care infrarealul este adus în rezonanță cu releele unui imaginar supus (ins)urgenței vizionare. Mijlocul cel mai eficient de care uzează poetul este un fel de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
maternității, unele dintre ele în ritmuri populare (De cătănie), altele în sonuri aproape liturgice (Bunavestire), toate circumscrise, fără excepție, nevoii de a elogia intrarea în cea mai fericită zodie a feminității, apoi suita de revelații continue, mereu surprinzătoare, a mamei. Miza lor este devoalată, pe jumătate, în finalul textului Opera magna: "Și tu vezi, dragul meu,/ nici ție nu ți-am numărat/ fir cu fir, genele/ pleoapei de sus/ și nu-ți cunosc pe dinafară/ unghiul spre care înclină/ surâsul tău
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
scăldați în roua pustiului" etc. De aici, senzația inițială că personajul (când lugubru, când luminos) este dramatic scindat, că morbul dublei sale naturi îl infestează, cu o lentoare otrăvită. Dar în ultima secțiune a cărții, instanța auctorială își devoalează, finalmente, miza portretistică, cea de a reface traseul existențial al Poetului însuși, cel în sufletul căruia moare lumina, într-o sisifică tentativă de reiterare a splendidei istorii a prințului ce își caută nemurirea: "moare lumina/ în sufletul călăului:/ Buona Pasqua!// n-am
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ultimul bastion al dominației masculine politicul. Pariziana reprezintă continuitatea politicii favoritelor Vechiului Regim, înzestrate cu puteri ascunse. Unele Pariziene, cum ar fi Clorinde Balbi sau Madeleine Forestier ar putea completă categoria "doamnelor de fier" sau cea a "cardinalilor cenușii". Dar miza guvernării feminine nu vizează răsturnarea ordinii instituite (politice, sociale, economice), ci participarea la actul puterii printr-o guvernare indirectă, din culise. Pariziana este și prototipul Femeii Noi, în sensul că posedă calități noi, concomitent cu cele vechi, pur feminine, manevrând
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de organizare a societății umane lipsite, în bună măsură, de interrelaționările care există în natură. Pentru a produce o teorie și o structură socială și economică radical diferită, este nevoie de o veritabilă revoluție culturală, de mentalitate în primul rînd. Miza este foarte mare, căci de capacitatea noastră de a produce o asemenea schimbare și de a trăi în armonie cu natura, cu întregul univers, depinde însăși devenirea civilizației umane. Rețeaua de relații ce leagă omenirea de întregul din care face
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
creșterea ritmului sistemului presupune intensificarea acestor conexiuni, care duce finalmente la dezvoltarea sistemului, la creșterea capacității sale autoreglatorii, la o mai bună eficacitate pe unitate de timp și de spațiu. Orice sistem economic e caracterizat prin set specific de interese, mize și implicații pe multiple planuri. Din dialectica acestor contrarii se naște o ordine economică specifică, care este o formă de capital, cu reguli specifice pe care cei implicați le cunosc și le respectă. Relațiile stabilite sunt în primul rînd relații
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Irak sunt doar cîteva pusee din istoria recentă a acestui conflict ce se întețește pe zi ce trece. De fapt, toate religiile, toate tradițiile, toate ființele trec acum prin, poate, cea mai radicală și mai provocatoare transformare din istorie, iar miza este însăși supraviețuirea vieții pe pămînt. Avem de ales între haos și distrugere, pe de o parte, și transformare creatoare însoțind nașterea unei noi conștiințe, de cealaltă parte. Samuel Hungtington avertiza asupra pericolului unei alianțe chino-islamice, care este pe cale de
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
unul dintre cunoscuții susținători ai talibanilor afgani. Ideologia panislamistă se răspîndește în zonă, iar pericolul este ca ea să devină politică de stat în Pakistan, în cazul repetării eșecurilor sale politice. Pentru singurul stat musulman deținător al unei arme nucleare, miza este foarte mare. Baza economiei regionale este formată din traficul de droguri și contrabanda cu bunuri (alimentare și carburanți) de proveniență străină, ce paralizează industria locală, deși zona e bogată în hidrocarburi. Recent, compania multinațională Unocal a construit un oleoduct
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
liniștea într-o țară musulmană cu 167 de milioane de locuitori, cu mari diferențe între regiuni și avînd în plus arma nucleară, pe care o poate proiecta pe o distanță de 2500 de kilometri. Ispita e mare pentru fundamentaliști, iar miza e uriașă. La toate frontierele Pakistanului sunt crize, țara aflîndu-se în centrul principalului focar perturbator din Orientul Mijlociu. Dacă armata nu face față, iar islamiștii preiau controlul statului, și implicit al armei nucleare, riscul de conflict nuclear este aproape iminent. Musharraf
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
din iunie '99, de la Rio de Janeiro, ce a reunit șefii de state și de guverne din întreaga Americă latină, inclusiv Caraibe, cu cei ai țărilor Uniunii Europene (!?...). Bătălia dintre dolar și euro se mută în America de Sud. Avînd în vedere miza strategică uriașă și proximitatea geografică, estimăm și un învingător: dolarul. Aceasta survine după o încercare mai veche a condorilor latino-americani (Brazilia, Argentina, Uruguay, Paraguay) de a se opune influenței crescînde a S.U.A. pe piața sud-americană, prin construirea așa-numitei
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
numitei "Piețe comune a Sudului" (Mercosur), ca replică la "Acordul liberului schimb nord-american" (Alena), ce reunește S.U.A., Canada și Mexicul. După 2005, se preconizează, totuși, realizarea unei zone de liber-schimb a celor două Americi. De aceea, Brazilia este extrem de importantă. Miza e mare, pentru că, așa cum spunea Richard Nixon, "acolo unde merge Brazilia, va merge întreaga Americă Latină". Plus frumoasele amazoane metise... 7.10. ISRAELUL "A fi om e o dramă; a fi evreu e una în plus." (Cioran) " Și deodată, li
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]