7,269 matches
-
sa neexplorată și ajunge să te obsedeze mai tîrziu În vis, chiar dacă n-ai văzut mai mult de cinci sau șase asemenea chipuri pe stradă. La colțul acestei străzi pline de forfotă, la intersecția cu una din străzile mari și murdare care străbat În lung și-n lat orașul și care sînt veșnic umbrite de violența sălbatică și de vuietul trenului suspendat, așa Încît nu numai lumina ce străbate prin rețeaua de fier ruginit, ci Însăși viața, mișcarea de sub ea, pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
după ce-i spusese Încet cîteva cuvinte tovarășului său, plecase În grabă. S-a Întors peste cîteva minute Împreună cu Încă un polițist. Au stat de vorbă Încet cîteva clipe. Unul se aplecă și căută În buzunarele bărbatului, unde găsi un plic murdar, un portofel și un buletin jerpelit. După ce au cercetat portofelul și-au făcut cîteva Însemnări despre obiectele găsite, polițiștii rămaseră pe loc lîngă mort, În așteptare. Mortul avea o față ofilită; vîrsta nu-i era ușor de stabilit - puțin peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care Împrumutase trăsăturile trupului prăbușit, buhăit și diform al stăpînului său. Avea pîntecele ușor proeminent, era destul de Împlinit, ceea ce arăta că se bucurase de o oarecare abundență În viață și nu prea suferise de foame. Purta o pălărie veche și murdară, din fetru cafeniu, un pardesiu cenușiu ponosit și un fular roșu zdrențuit -, iar aceste veșminte aveau un aspect Învechit, uzat și obosit, inimitabil, pe care nici cel mai mare creator de modele al lumii nu l-ar fi putut realiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zile negre! De ce dracu’ să strîng eu bani pentru zile negre? Întrebă el pe un ton autoritar și agresiv, bătîndu-se arțăgos cu pumnul În piept și privind În jur ca și cum tocmai Încercase cineva să-i vîre pe gît ideea asta murdară. La ce-ți folosește? Poate pînă mîine mori! La ce dracu-ți folosește să strîngi bani, pentru numele lui Dumnezeu?! Ne aflăm aici pentru scurt timp. Să-l folosim din plin, pentru numele lui Dumnezeu! Am sau nu dreptate? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
toate străzile amuțeau cînd ea vorbea. Așadar oamenii o priveau cu respect, cu groază și umilință și cu dragoste, căci moartea, moartea cea mîndră, poposise În locurile obișnuite și cunoscute lor, iar chipul ei strălucise orbitor În aerul cenușiu și murdar, Își măsurase glasul, pasul și măreția cu banalitatea obosită și brutală a zeci de milioane de oameni și, În cele din urmă, le sfîșiase veșmintele, le amuțise glasurile stridente și batjocoritoare și, prin imaginea celui mai umil dintre semenii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pălărie veche, o pereche de pantofi scîlciați și juliți. De fapt, acum parcă el Însuși se redusese la atît: o pălărie, un zîmbet vag și grotesc de bețiv, doi obraji tremurători, două margini de guler mișcătoare, două gheare cenușii și murdare legate cu o cravată ca o funie și o grămadă de veșminte uzate, murdare, fără formă, care se mișcau și se legănau Încet la fiecare pas al brancardierilor. Brancardierii ieșiră cu grijă, dar repede, pe poartă și se Îndreptară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Însuși se redusese la atît: o pălărie, un zîmbet vag și grotesc de bețiv, doi obraji tremurători, două margini de guler mișcătoare, două gheare cenușii și murdare legate cu o cravată ca o funie și o grămadă de veșminte uzate, murdare, fără formă, care se mișcau și se legănau Încet la fiecare pas al brancardierilor. Brancardierii ieșiră cu grijă, dar repede, pe poartă și se Îndreptară pe scările unui pasaj lateral Întunecat, deasupra căruia scria „Ieșire“. CÎnd Începură să urce scările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care se mișcau și se legănau Încet la fiecare pas al brancardierilor. Brancardierii ieșiră cu grijă, dar repede, pe poartă și se Îndreptară pe scările unui pasaj lateral Întunecat, deasupra căruia scria „Ieșire“. CÎnd Începură să urce scările de fier murdare, trupul lunecă puțin la vale, greoi, iar pălăria cafenie, veche căzu, descoperind părul cărunt-murdar, rar și Încîlcit al omului. Unul dintre polițiști ridică de jos pălăria și-i spuse unui brancardier: — E-n regulă, John! Am luat-o eu! Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
obscenă se mai domolise și căpătase o nuanță cafenie, la fel de lividă, dar ceva mai stinsă. CÎnd brancardierii Își făcură apariția la ieșirea din metrou, mașina mortuară a poliției aștepta la bordură și cîțiva șoferi de taxi, cu fețe Întunecate și murdare, se adunaseră lîngă ușă, pe trotuar. În timp ce brancardierii traversau trotuarul cu povara lor, un taximetrist veni În spatele lor, Își scoase umil șapca În fața mortului și rosti amabil: — Doriți un taxi, domnule? Un taxi? Polițistul care ținuse pălăria mortului se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vorba domoală și prietenoasă, Încearcă să răspundă. — Ei, domnule, ne gîndeam că... Iute ca fulgerul, șobolanul l-a plesnit pe băiat, iar degetele lui Împuțite și-au lăsat amprenta bălțată pe obrazul roșu al băiatului, și-au lăsat amprenta hidoasă, murdară, de neșters, pentru totdeauna pe obrazul sufletului lui. — Mă doare-n c... ce gîndeai tu, mă, căcăciosule! Ține-ți clanța, că-ți trag un glonte de-ți verși mațele! Își scosese pistolul din toc și-l ținea În mînă; ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un fel de singurătate atomică. Fiecare din ei este un grăunte de rugină umană ce se mișcă sub ochii cerului trist, plecat asupra lui, fiecare se rostogolește fără odihnă, pe Întinsul uriaș și sălbatic al pămîntului - o fărîmă de cenușiu murdar și de cafeniu mizer, agățată de barele de frînare ale unui marfar Încărcat. Este acel tăciune uman aruncat prin spațiu, gol, fără nume, fără rădăcini, iar tot ceea ce a fost cîndva particular și individual În voința lui este vărsat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sa crudă și forța sa de decizie rapidă: oră de amiază arzătoare pe marile diguri cu muniții din Newport News, unde băiatul lucrează acum ca magazioner. În magazia de pe dig, tăcere, căldură Înăbușitoare de aproape patruzeci de grade, aer greu, murdar, Încețoșat de praful auriu al ovăzului ce curge pe un tobogan uriaș, ca un șuvoi nesfîrșit, și este Încărcat În saci și stivuit, alcătuind metereze impresionante de la un capăt la celălalt al magaziei. În alte puncte de pe dig, construcții geometrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
crispate, n-au simțit frica, bucuria și o fericire mută și puternică, și au așteptat, au așteptat... ce? Oare n-au așteptat, ascultînd În noapte zgomotele motoarelor În mișcare prin curți, ascultînd pufăitul răgușit, gazos, al micilor motoare prin țevile murdare În formă de pîlnie? Oare n-au așteptat În Întunericul străzii, măcinați de foamea crudă și singuratică a tuturor băieților, simțind În jurul lor liniștea nesfîrșită și Înduioșătoare a somnului, pulsația inimilor a milioane de bărbați care dorm, În timp ce așteptau, așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ciudată și ireală; de acolo, eu și fratele meu „prindeam“ primul tramvai care pornea spre „gară“, unde se instala circul, sau alteori se Întîmpla să Întîlnim pe cîte cineva cunoscut care ne lua cu mașina. Apoi, după ce ajungeam În zona murdară, mizeră și dărăpănată a gării, coboram, treceam repede peste șinele din triaj unde se vedeau focul și aburul locomotivelor și se auzeau scrîșnetul și bufniturile marfarelor, pufăitul răzleț al unei locomotive În mișcare, clinchetul clopotelor, zăngănitul trenurilor mari pe șine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să-i strîng cîteva lucruri care mă gîndeam că or să-i trebuiască la spital, niște cămăși de noapte, halatul de baie, papucii și altele, și-atunci am văzut că n-are cămăși curate: cea care era pe el era murdară, mi-era rușine să-l trimit așa și știam c-o să aibă nevoie de cămăși curate cînd s-o mai Înzdrăveni. „Unde naiba ți-s cămășile?“ - l-am Întrebat. „Ce-ai făcut cu ele? Știu precis că ți-am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Gosseyn începu din nou să spere că, mergând repede pe acest teren relativ neted, vor reuși să ajungă la casa aflată la o milă depărtare. Enin fu acela care remarcă ce-i costase coborârea. - Chiar că arătăm ca doi vagabonzi murdari, spuse el. Te-ai înnegrit pe barbă și pe obrazul drept și cred că și eu sunt negru tot. - Mai ales pe frunte și pe gât, spuse Gosseyn și și adăugă: Și, bineînțeles, de mâini nici nu mai e cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
care, deocamdată, era obscur. Și nu trebuia analizat încă. 17 Când intrară pe ușa cu tăblița " Cabinet particular", care nu era încuiată, Enin spuse: - Se pare că pe aici nu dăm decât de oameni respingători și nu găsim decât case murdare. Gândul pe care comentariul acesta i-l evocă lui Gosseyn îl făcu să zâmbească; așadar, după o scurtă pauză, el enunță faimosul concept al Semanticii Generale. - Enin, haita nu este același lucru cu teritoriul; și, pe urmă, ai cam încurcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cabină de duș proaspătă? Jeturi de apă proaspătă? Oricum, eu nu am resimțit niciodată vizita noastră la baia comună ca avînd de a face cu prospețimea ori cu răcoarea. Aveam să regăsesc săpunul în fiecare seară în bucătărie, alături de vasele murdare, și era limpede că dușul era folosit de nenumărați alți oameni în fiecare zi. După fiecare duș cabina era ștearsă și curățată, dar oricine privea mai atent putea să vadă în nișe și pe plăcile de faianță‚ de la înălțimea pieptului
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
lumina lămpii, umbrele se alungeau înspre plafon și pe draperie. Pentru prima dată de cînd l-am cunoscut, am reușit să-i văd fața de la mică distanță. De sub părul țepos, cărunt și cu o părere de șuvițe de un blond murdar, se ivea o frunte largă însemnată cu șanțuri și umflături. Poate să fi fost din pricina lămpii cu ulei care lumina fața Doctorului de dedesubt, dar restul feței sale arăta precum un peisaj de puncte negre și denivelări cărnoase. Cearcănele protejau
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
în mînă bere în butoiașe și sticle. Alergau la malul apei și cîntau cînd o echipă de aceeași culoare cîștiga. Feluri de carne rece și salate erau purtate de chelnerițe îmbujorate de efort. Ici și colo grămezi zăngănitoare de farfurii murdare. Se purtau discuții aprinse despre obstrucționarea adversarilor atunci cînd o barcă trecea dicolo de balize, despre schimbările din desfășurarea programului. Observatori studenți stăteau în fața mașinilor de scris și scriau liste de rezultate sau anunțuri de la directorii competiției, care se aflau
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
priceput, zîmbetul acela. Nici Schneiderhahn. A fost brusc, aproape repezit cu președintele, care nu a părut deranjat. Să fi fost doar vîntul și extragerea nenorocoasă, motivele apăsării lui Schneiderhahn? Părea palid astăzi, aproape cenușiu, la fel de cenușiu precum apele unei competiții murdare. Nu-mi era frică. Desigur, n-am dormit în noaptea de dinaintea cursei. În spațiul modern, larg al toaletelor, unde era o duhoare înfiorătoare chiar din zorii zilei, mi-am golit intestinele așa cum mi se întîmpla înaintea fiecărei curse. Am citit
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
conducînd la ușile duble decorate cu valuri de lemn. Mînerul rotund de alamă. În spatele lui, coridorul cu ușa spre vestiar. Bănci din lemn neșlefuit, care au fost, de o mie de ori, udate și uscate la loc. O cămașă aruncată, murdară, măturată într-un colț. O bucată de săpun uscat. Abur strecurîndu-se prin fereastra îngustă. O amintire stăruie în aer, o amintire cu etaje și ziduri, amintirea primului etaj, care nu mai există de cîteva zile. În realitate, n-a rămas
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
fi cerut cartea funciară și a găsit într-însa pe maramureșanul nostru. Ca să vezi ce râde viața de bietele noastre iluzii. Femeile țărănci erau tinere "Este timpul", îmi spuneam la ora de Mâini îndemânatice și mă repezeam spre mototolitele și murdarele broderii, schimonositele ștergătoare de pantofi din pănuși de porumb sau mă aplecam istovit peste traforaj. Rupeam adesea lama subțire a firizului la curbele pe care trebuia să le iau conform liniilor care îmi îndrumau calea. Labirintul lor dădea la iveală
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
comunistă pe care o presupune exproprierea terenurilor. Hai să fim serioși! Ani de zile s-au jucat mafioții cu speculația funciară legată de terenuri și de amplasamentul viitoarei rețele de autostrăzi. I-au tot schimbat locul prin trafic de influență murdar Aici interesul național a fost o glumă proastă. Există tot felul de politruci-mafioți care au, vezi Doamne, teren agricol prin care nu dau cu sapa întrucât stă pârlog în așteptarea recoltei cele mari care se dobândește prin justiție. Acolo mafioții
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
din înălțimea scării era o ușă spre sala de cinema, dar cei care frecventau cafeneaua Elite urcau mai sus, pînă într-o încăpere cu aer ponosit, înțesată de scaune și măsuțe joase. Camera părea ponosită nu din pricina faptului că era murdară, ci din pricina luminii. Pe podea era un covor roșu-aprins, scaunele erau tapițate cu stofă stacojie, tavanul jos era ornamentat cu spirale din ipsos roz, dar lămpile din pereți, ce răspîndesc o lumină verde și obscură, transformau culorile în nuanțe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]