7,995 matches
-
românii, la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui următor, progresele lor pe calea emancipării de sub dominația sau stăpânirea străină erau strict condiționate de desfășurările în plan internațional. Din acest punct de vedere, pacea de la Carlowitz (1699), rezultat al neputinței Porții (din cauza anarhiei din Imperiu și a declanșării conflictului militar cu Persia) de a continua războiul cu „Liga sfântă” (Austria, Polonia, Veneția și Rusia), se constituie, după cum am văzut, într-un moment de însemnătate crucială în istoria relațiilor internaționale în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să facă din Principate provincii ruse, „ci un fel de putere intermediară” cu „un prinț mediocru” care nu va neliniști Austria. În ședința Consiliului imperial rus, din 16 septembrie 1770, s-a ajuns la concluzia că anexarea Principatelor fiind cu neputință, să se urmărească soluționarea chestiunii în două planuri: unul minimal (Principatele să rămână sub ocupație rusă, până ce Poarta va plăti cele 25 de milioane de ruble cheltuite de Petersburg pentru război) și altul maximal (independența Principatelor). Aceste proiecte i-au
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
foarte repede, au urmat înfrângeri (Cahul), flota rusă din arhipelag stânjenea aprovizionarea capitalei (aprovizionarea din Principate fusese tăiată), Rumianțev amenința să-și împingă trupele până la Adrianopol, revolta lui Ali bei închisese toate resursele furnizate de Egipt, confederații polonezi erau în neputință de a dezlănțui o diversiune cât de cât serioasă. Poporul fanatizat murmura. În acele condiții, Poarta a înclinat spre o conduită mai receptivă și chiar, după cum vom vedea, la renunțări parțiale, în nici un caz totale, în poziția sa față de Principate
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
domniei ereditare. Douăzeci și trei de zile mai târziu, Hotel Lambert împărtășea lui Zamoyski, la Turin, concepția sa privitoare la români: „chestiunea moldo-valahă sau română face, putem spune, parte din această chestiune slavă, în care rezidă tot secretul forței sau neputinței Imperiului Austriac; sub acest punct de vedere, ea ar merita desigur atenția oamenilor de stat ai Italiei”; evenimentele din Principate pot prezenta în Italia un nivel superior de înțelegere din cauză că românii sunt de origine latină și sunt puternic atașați originii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să le executăm”. Iar dacă Poarta nu se putea „apăra”, cum ar fi putut s-o facă muntenii ? Asprimea cu care agenția polonă din Constantinopol judeca revoluția română izvora din adânca mâhnire provocată de prăbușirea acesteia și din ignorarea propriei neputințe. În vreme ce colaborarea concretă româno-polonă în Moldova și Țara Românească își urma cursul înfățișat de noi, pentru ca, în cele din urmă, să primească o puternică lovitură din partea forțelor contrarevoluționare externe, conducătorii emigrației polone și cei ai revoluției române se străduiau să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
prin care nădăjduiau să ajungă la unirea tuturor principatelor românești. Multitudinea acestor proiecte, varietatea lor sunt, evident, un semn al strădaniilor menite să ducă la o alianță a popoarelor împotriva reacțiunii europene, dar, pe de altă parte, ele vădesc și neputința de a aduce la un numitor comun tendințe ce izvorau din dezvoltarea individualității fiecărei naționalități. Hippolyte Desprez observase foarte bine că, spre deosebire de Mickiewicz, care propaga un „panslavism literar liberal”, în care popoarele neslave vedeau însă o cale ce ducea la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
putem noi pretinde - scria Xenopol în 1882 -, afară de rare excepțiuni, ca fabricantul să împartă o parte din cîștigul său cu lucrătorul, cît timp poate înlătura de la dînsul o atare necesitate? Cea mai elementară cunoștință a naturei omenești ne va arăta neputința, ba putem zice nebunia unei asemenea pretenții. Să ne închipuim cei lipsiți de astăzi în locul celor avuți și pe aceștilalți în nevoie. Oare credem că s-ar schimba împreună cu persoanele și relațiunile necesare ce derivă din natura lucrurilor? Nu face
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
din urmă putere. După părerea lui Iorga, primul război mondial ar fi fost nedrept din partea Germaniei, Angliei, Rusiei și Austriei, drept însă pentru Franța, Belgia și Serbia. Și aici, ca și în alte probleme de istorie, limitele concepției sale vădesc neputința înțelegerii juste a unor fenomene social-politice de însemnătate esențială. Firește, N. Iorga a socotit participarea României la primul război mondial ca justificată. Toate argumentele sale sunt dominate, adeseori se reduc, la unirea cu Transilvania ca un act istoric obiectiv, inevitabil
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
faptul că Rusia a contribuit la slăbirea Turciei și, deci, în mod obiectiv la eliberarea popoarelor subjugate, dar la o eliberare numai de sub dominația otomană. Împrejurarea că, în cele din urmă, aceste popoare și-au cucerit independența, se datorează și neputinței Rusiei de a lua în stăpânire „punctele strategice” necesare apărării unor interese exclusive. În acea perioadă, problema greacă a constituit nodul crizei orientale. Iată cum sunt înfățișate în tratatul amintit mobilurile și desfășurarea politicii externe țariste față de chestiunea greacă: -între
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Mehmed Ali certitudinea că Turcia este hotărâtă să se dea protecției Rusiei, care nu i-o va refuza, ceea ce îi va înfrâna pe egipteni; în felul acesta se va prelungi câtva timp în Turcia europeană o stare, de pace a neputinței politice, care convine cel mai mult intereselor directe ale Rusiei; principiul conservării Imperiului Otoman, principiu ca bază a tratatului, va liniști Puterile apusene în privința intențiilor Rusiei; tratatul va forța Turcia în momentele de criză să se abandoneze protecției Rusiei și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
scrie Heisenberg poate trece prăpastia care separă sistemul conceptelor deja cunoscut și sistemul nou de concepte; deducția formală este neputincioasă în a arunca un pod asupra acestui abis"29. Dar Heisenberg nu trage concluzia logică care se impune plecînd de la neputința gîndirii formale: doar non-rezistența la experiențele, reprezentările, descrierile, imaginile sau formalizările noastre matematice poate arunca un pod peste prăpastia dintre două zone de rezistență. Non-rezistența este cheia înțelegerii discontinuității între două niveluri de realitate imediat vecine. Terțul ascuns este absent
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
al morții chip, Aprig mișcata de fioruri pînă ce umbra-i fost-a dezrobita, apoi fugi-n Delir în jurul Elementelor de sus, de furie înnebunita. Ea205 aruncắ în aer Porțile inimii lui Enitharmon cu Bubuit înfricoșător, Și-acum era cu neputința să fie-nchise iar vreodată; țîțînile de aur fost-au smulse, 325 Și se făcură țăndări porțile și ale lor podoabe fost-au nimicite Sub arborele Tainei, căci tremurînd nemuritoarea umbră Născu asta minune-ngrozitoare: un Nor; crescu și crescu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
instanța Divinității, totuși, în aplicarea sa, corespunzătoare "lucrării" sale ordonatoare pentru evoluția universului, îndeosebi în faza sa umană, reperul Absolutului este prezent. Omul nu poate fi judecat decât prin această poziție intermediară; el finalizează evoluția energiei-ca-natură, iar finalitatea este expresia "neputinței" lui de a se desprinde total de natură, pentru a deveni absolut. Finalitatea "salvează" totuși omul, conferindu-i specificitate, prin faptul că evoluția existenței-ca-energie dobândește sensul omului. Ca și la Kant, omul, ca scop final al existenței lumii, are statutul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
întâmplat până atunci de fiecare dată? Suspansul s-a transformat chiar în panică, atunci când maestrul Ludovic L. a intrat mai palid ca oricând în sală. Ca niciodată, se părea că și celebrul avocat era ros de îndoieli. Poate chiar de neputință! Mai trebuie arătat că, măcar de data aceea, autoritățile s-au arătat la înălțime, punând cele două spețe, dezbaterile în Dosarul celebrului caz Rom J. Rominger și, respectiv, cele din Dosarul 2UHT2356, în aceeași zi și la aceeași oră: astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Florin Faifer Drama de a nu fi Mi-amintesc de o frumoasă vorbă a lui Gorki: "Sînt oameni care putrezesc și oameni care ard". Lumea se împarte în cei care realizează plenar sensul umanului și cei care îl ruinează prin neputința funciară de a fi, a se clădi prin existență. Nu numai "eroii" există, ci și oamenii obișnuiți care se prind de viață dîndu-i acesteia puterea lor de credință în ea și primind de la ea chemarea curajului de a o cuceri
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
unor lucruri. LAURENȚIU ULICI: Îmi pare rău că trebuie să-i contrazic pe Paul Tutungiu, pe Mira Iosif și pe Nicolae Mareș. Nu cred că este o piesă a violenței. Nu este nici o piesă a înstrăinării. Eset o piesă a neputinței un cuplu, cîndva, undeva, a dus o viață normală, a trăit normal, a ajuns, grație unor întîmplări oarecum banale (fiecare pe cont propriu, el cufundîndu-se într-un fel de automatism, de birocratism al existenței din care nu mai poate ieși
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
care venea să-i confirme vocația, a fost reprezentată pe scena Teatrului Național din Iași. Farsă tragică despre evaziune și alienare, piesa are rădăcini în actualitatea imediată, propunînd o radiografie într-o tonalitate tragicomică asupra unui cuplu conjugal copleșit de neputință, banalitate și ratare. Salvarea e căutată într-o invenție a imaginației, în acceptarea unui fals, în refugiul într-o zonă imaginară, într-o zonă a convenției. Locuind acest spațiu imaginar, cei doi soți simt însă acuta nevoie de evadare... în
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
celui de agresiune externă, declanșînd comportamente diferențiate, dar în egală măsură așezate sub semnul fricii care depersonalizează, a fost încredințat actorilor Constantin Popa Mihai, Ada Gârțoman-Suhar Maria, Emil Coșeru Val, Ruxandra Bucescu Irina. Un statut deosebit, pendulînd între revoltă și neputință, este cel al personajului Alex Adi Carauleanu. Cvartetul "familial" amintit evoluează expresiv și convingător, prilejuind, alternativ, momente solistice fiecăruia dintre interpreți, cu un ușor plus de frecvență pentru Ada Gârțoman-Suhar. Constantin Paiu ("Opinia", nr. 451, 1991) Regulamentul de bloc În
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
scară mult mai mare, a efectelor distrugătoare, mergînd pînă la anihilare, pe care le implică pierderea identității. Identitatea unui individ, a unei clase, a unui popor... Asistăm la un spectacol al alienării, trăit de unii cu demnitate sau cu resemnarea neputinței, cu speranța unei evadări, de alții cu umilința celor lipsiți de un sprijin interior, căutînd (și găsind, evident) justificări pentru prostituarea lor interioară. Ridicolă ne-ar părea această umilință, dacă n-ar fi a celor mai mulți dintre noi. Așa, e tragică
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
tot spui să aștept... să am răbdare... Să fiu tolerant...?! Ovidiu, tu știi, toleranța e un cuvînt care stă bine numai în gura lui Dumnezeu... Oamenii nu știu să fie toleranți... iar cînd sînt, sînt numai din frică... sau din neputința de a fi altfel... Și eu sînt tolerant... mai ales cu mine... Și mi-e rușine..." (Octav scos din "dialog" de venirea lui Costache care intră cu anevoie prin spărtura din gard) Marieta: Credeam c-o să intre vreo fantomă... Costache
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
se schimbă lumea! Costache: (știe ce spune) Crezi că se schimbă? Nu se schimbă... Octav: De ce? De frică? Costache: Și de frică Octav: De frica securității? Costache: Și de frica securității... Dar mai ales de frica de sine... și de neputință... de neputința de a schimba... Octav: E adevărat ce spui... sigur... dar trebuie să faci un efort... Costache: Hm! Cînd trăiești timp de 20-30 de ani, muncind într-un fel, bînd într-un fel, dormind, cîntînd, iubind, certîndu-te și împăcîndu-te
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
lumea! Costache: (știe ce spune) Crezi că se schimbă? Nu se schimbă... Octav: De ce? De frică? Costache: Și de frică Octav: De frica securității? Costache: Și de frica securității... Dar mai ales de frica de sine... și de neputință... de neputința de a schimba... Octav: E adevărat ce spui... sigur... dar trebuie să faci un efort... Costache: Hm! Cînd trăiești timp de 20-30 de ani, muncind într-un fel, bînd într-un fel, dormind, cîntînd, iubind, certîndu-te și împăcîndu-te într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
și al proprietăților - și valorii! - socialmente atribuite produsului respectiv de către cei din jur. Cu alte cuvinte, nu rămân un oareșicine, ci devin „cineva” prin faptul că posed așa ceva. Sau, Dumnezeu știe, Îmi Împlinesc o preamărire sau poate Îmi ascund o neputință! 3.3. Mediul sociotehnic și Învățarea umană Tehnicul are o influență notabilă asupra mecanismelor de Învățare sau asupra structurilor de formare. Decantarea unei culturi digitale produce reponderări În ceea ce privește mecanismele antrenate În Învățare (de pildă, memoria intră În recul), dar și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
nu mai avea nici un sens. Îmi aduc aminte că, sub o formă sau alta, această idee o Întâlnim și În gândirea creștină. Un părinte Înduhovnicit din Pateric o spune sub forma unui Îndemn: dacă Îl iubești pe celălalt, poartă-i neputința. Fii solidar și cu partea „cețoasă” a celui de lângă tine și fă din aceasta un „aliat” al Înălțării lui și al amândoura spre lumină. Nu tot ceea ce se află În celălalt este drapat de o aură valorică. De altfel, chemarea
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
3-11). Cu alte cuvinte, cei ce Îndeobște sunt considerați că „pierd” În această lume, cei ce-și asumă o condiție precară actuală pentru o așezare dreaptă Într-un infinit existențial care nu Încă a Început. Nefericirea ne este dată de neputința de a ne poziționa corect față de ceea ce avem sau deținem la un moment dat. Ea apare atunci când nu știm să valorizăm ceea ce ne iese În cale. Devii fericit atunci când accepți ceea ce ai și ceea ce ți-a dat Dumnezeu, „puținul” prin
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]