3,736 matches
-
atunci cînd se dovedește micimea și neputința lui. Mărinimia suportă cu un zîmbet nu doar propria povară ci și pe aceea a altora, adăugîndu-și propria forță acelei mici puteri care l-a provocat. Recunoașterea valotii a ceea ce este mic și neputincios este mai pozitivă, în acest caz, decît atunci cînd domină simpla superioritate. Este prezentă aici o legătură interioară, nu numai o punte exterioară între subiect și obiect. γ) Nu doar superioritatea se sprijină pe ea însăși. Acolo unde sufletul este
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
despre viață sau sentimentul vital născute astfel țin morțiș la convingerea existenței unei mari unități în viață, atît în ce privește valorile cît și toate celelalte obiecte și elemente și de aceea poate lua poziție glumeață și față de fatalitățile vieții fiindcă sînt neputincioase în fața acelei convingeri ca și față de încercările de a spune inefabilul. Gluma capătă totuși un caracter de melancolie, pentru că se simte în ea mereu o contracdicție datorată faptului că ceea ce este mare e legat atît de frecvent de ceea ce e
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
casă, a acelora al căror „hohot de plâns face înconjurul lumii” (VIII), în așteptarea cântecului ucigător al sirenelor, semn al sfârșitului (XXXV). Călătorul nu mai este privilegiatul care-și consumă surplusul de energie prin cunoaștere (precum la Dante), ci martorul neputincios al dezastrului dezrădăcinării unui neam. Acest vast tablou simbolic se adumbrește în structura complexă a ciclului de poeme Titanic, în care combină original și straniu imaginea marelui vas scufundat în 1912, devenit aproape firesc semn al unei civilizații îndreptându-se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
problemele teatrului și al unor întrebări și reflecții privind contemporaneitatea. S. nu își propune să dramatizeze biografiile unor personaje istorice, ci se concentrează asupra confruntării dintre ideile filosofice și realitatea vieții, asupra momentelor de cumpănă în care conceptele devin vulnerabile, neputincioase. Modalitatea „trilogiei” sale ateniene a fost apropiată de unii critici de tiparul camilpetrescian. Încercarea de a trata într-un registru diferit o problematică similară o reprezintă comediile Fata morgana, poveste a peripețiilor unui examen de bacalaureat în provincie, și Scene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
neapărat să beau ceva. Vă doresc succes În căutare. Traversează dalele de marmură spre bucătărie și aud ușa de la frigider deschizîndu-se. — Îmi pare rău, zice Fabia ridicînd din umeri și ne conduce spre ușa de la intrare. — Dar... zic, apoi amuțesc, neputincioasă. — E ok. Dacă dumneavoastră sau cumpărătorul vă răzgîndiți, vă rugăm să ne dați de știre. Luke Îi zîmbește politicos și ieșim fără tragere de inimă În după-masa tîrzie de vară. Frunzele au Început să capete culori de toamnă, iar În
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ea. Între timp, toți angajații mei au făcut front comun. Îmi scriu e-mailuri de protest, refuză să mai aibă de-a face cu contul Arcodas, mă amenință cu demisiile... Își trece Luke mîinile prin păr, cu un aer total neputincios. Cum ți-am spus, e un coșmar. Mă las mai bine pe canapeaua Fabiei, Încercînd să procesez toate aceste informații. Nu-mi vine să cred că Luke a ținut toate astea În el atîta vreme. Fără să-mi zică nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
zic grăbită. Te rog. Spune-mi adevărul, o dată pentru totdeauna. Ai o relație cu ea? — Ce? Luke se Întoarce spre mine, uluit. Becky, credeam c-am stabilit deja chestia asta... — Ea mi-a zis că te prefaci, Îmi răsucesc degetele neputincioasă. Poate că toate astea sînt doar un teatru ieftin. Ca... să mă faci pe mine fericită. Luke se Întoarce, mă privește drept În ochi și-mi ia amîndouă mîinile și mi le strînge tare. — Becky, nu am nici o relație cu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pe mine, firește. Dar nu e vina ta! E doar un... nu mai continui. — Ai tu cumva idee pe unde ar putea să fie, Becky? Are fruntea Încrețită de Îngrijorare. — Tu Îl știi de cînd erați mici. Ridic din umeri, neputincioasă. Cunoscîndu-l pe Tom, știu că ar fi În stare de orice. Nu-i exclus să se fi dus la salonul de tatuaje și să le ceară celor de acolo să-i tatueze „Nu pleca, Jess“ pe organele genitale. — Eu cred
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
un final, vocea. Eu... ideea e că nu nasc... Ba da, Becky, naști, Își pune mîinile Paula pe umerii mei. — Bex, nu te agita! Îmi bagă Suze un pai În gură. Ia niște Lucozade. O să te simți mai bine! Sorb neputincioasă din băutura grețoasă și Încremenesc În clipa cînd aud pași grăbiți apropiindu-se, cunosc acești pași. Ușa se dă În lături și de data asta e Luke, palid la față, iar ochii lui Întunecați dau roată camerei, neliniștiți. — Slavă Cerului
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
nu e decât metafora degringoladei mai cuprinzătoare a unei lumi ce își macină resursele vitale în contemplarea propriei alunecări spre moarte. Omniprezența unui ochi de un realism lucid, necruțător în inima acestui fenomen de disoluție tăcută, resemnată sau mai curând neputincioasă e punctul culminant al artei care individualizează o operă de mare gravitate și de profunde conotații tragice. Drumul către expresia ultimă a acestei viziuni nu a fost nici direct și nu a fost nici rezultat al spontaneității, cât mai ales
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
Creangă scrisese cândva: „Bate-te mai bine cu mâna peste gură și zi ca vameșul: Doamne, milostiv fii mie, ... Și, scurt și cuprinzător, sărut mâna mătușei, luându-mi ziua bună, ca un băiat”. «Și mă durea mâna ca o gheară. Neputincioasă să se strângă. Și m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.” Să se ia de mână cu cineva Pentru acei practici DIALOG: CE SE TRANSMITE PRIN GESTUL MÂINII? fericirea Fericirea este sensul și scopul vieții, traiectoria și
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
și lector, ceea ce explică de ce autorii Desperado se folosesc exagerat de mult de suspans. Cartea nu e un jurnal relaxat, cu un trecut cert de pus pe hârtie, un prezent de consemnat ori un viitor așteptat. Cartea e un jurnal-întrebare, neputincios să imagineze un mâine dar extrem de versat în orice joc cu trecutul. Unii autori scriu de parcă ar ține un jurnal, sunt introvertiți (Orwell, Burgess, Lessing, Gray, Ackroyd, Swift, Ishiguro). Alții pălăvrăgesc, gesticulează, se chinuie să producă o intrigă convențională, care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să-l descoperim, găsim un timp populat de eroi derutați, cu istorii derutante. Doctorul din Flaubert's Parrot, pe care Julian Barnes îl pune să-l cerceteze cu aviditate aproape polițistă pe Flaubert, e un om amărât, care a asistat neputincios la moartea soției, o femeie pe care el a iubit-o și care a iubit pe alții. Intervievați, autori ca Graham Swift, David Lodge, Alasdair Gray dau din colț în colț. Ei vor libertatea de a se schimba de la o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
căreia nu mai e nici viitor, nici cuplu, ci realul golit de așteptări, realul "cel mai real", dacă-i putem crede pe autorii Desperado. În condițiile în care autorul e enigmatic și orice explicație vine din trecut, eroul ne apare neputincios, până la limita cu absurdul. Memoria eroului se află în puterea naratorului, care o transmite direct lectorului. Eroul poate cel mult să rememoreze. El nu acționează, de obicei nici nu se opune. Sunt două feluri de eroi în romanul Desperado: eroii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
până la limita cu absurdul. Memoria eroului se află în puterea naratorului, care o transmite direct lectorului. Eroul poate cel mult să rememoreze. El nu acționează, de obicei nici nu se opune. Sunt două feluri de eroi în romanul Desperado: eroii neputincioși (v. Ishiguro, Lessing, Gray, Swift, Ackroyd, Huxley, Orwell) și eroii țâfnoși (v. Barnes, Lodge, Bradbury, Fowles). Eroii neputincioși își duc povara rememorării cu resemnare și oarecare lirism. Eroii țâfnoși trec de la ironie la sarcasm și ajung tot acolo. Uneori câte
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cel mult să rememoreze. El nu acționează, de obicei nici nu se opune. Sunt două feluri de eroi în romanul Desperado: eroii neputincioși (v. Ishiguro, Lessing, Gray, Swift, Ackroyd, Huxley, Orwell) și eroii țâfnoși (v. Barnes, Lodge, Bradbury, Fowles). Eroii neputincioși își duc povara rememorării cu resemnare și oarecare lirism. Eroii țâfnoși trec de la ironie la sarcasm și ajung tot acolo. Uneori câte un roman readuce nararea clasică, cronologia, doar pentru a o ironiza în final, după o cursă contra cronometru
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în final, dar moare misterios, cu un simplu "GOODBYE". Pictorul lui Ishiguro din An Artist of the Floating World își încheie examenul de conștiință (examen care e romanul însuși) privind într-o doară la tânăra generație și dând din cap neputincios, după ce toată viața lui a fost puternic și renumit. Nu ne-am aștepta să fie atât de inofensiv. Fowles se joacă de-a sfârșiturile în văzul tuturor în The French Lieutenant's Woman. Cum cuplul e discreditat, viitorul pare fără
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
îl lasă descumpănit, în așteptare. Textele Desperado sunt texte cu un unic erou egocentric, care manipulează toate celelalte ființe literare pentru a se pune în evidență. El e confuz, nedumerit, copleșit de incidente. Eroinele lui Lessing sunt agresate de real, neputincioase, dar spumegânde de furie. O furie care nu are paratrăznet. Personajele lui Ishiguro clocotesc și ele de mânie. Eroii aceștia devin agresivi pentru că romanul este încercarea lor de a-și impune punctul de vedere, lucru care nu-l convinge deloc
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
creează dependență. După ce-l citim, revenim foarte greu la lectura unei singure convenții (Dickens, Galsworthy, chiar Joyce). Amestecul de planuri de toate felurile, turnul ui Babel care este textul Desperado, creează un lector resemnat, gata să îndure frustrarea că e neputincios. Lectura Desperado e o neputință asumată. Avansul romanului britanic în acest moment este tocmai această nouă lectură pe care o creează. E vorba de o lectură sceptică, precaută, versată, tolerantă până la nepăsare, receptivă până la anihilarea oricărei dorințe anterioare textului Desperado
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ecou, și cine putea spune unde începea unul și unde se termina celălalt? Se topesc laolaltă, trăind înălțarea către divinitate. Copil iar, cerșind în pragul nesfârșirii, fără a explica mai mult, fără a dezvălui cine e Dyer, cine e Hawksmoor (neputincios în a găsi vinovați), fără a dezvălui cum e să te pierzi în necunoscut. Totul e sugerat până la exasperare, aluziile sunt în primul rând lirice. Nu se afirmă nimic clar. În acest roman, Peter Ackroyd este un Desperado al misterului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cunoaște povestea adevărată dar nu vrea s-o dezvăluie (din motive ușor de înțeles când o aflăm, în cele din urmă); gândurile lui nu ne sunt cunoscute, poate că nici nu gândește nimic (spaima paralizează reacțiile). Celălalt eu, prizonierul interior neputincios, nu are trup fizic, dar are puterea de a gândi, e mereu uimit de ce se petrece, de întoarcerea drumului de la capătul la începutul lui. Ideea de început și sfârșit se aplică doar la eul fizic, cel mut. Eul interior, cel
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că un samurai e cu mult mai demn. Prins și strivit între încercările celor două fiice ale lui de a da uitării, de a șterge vechea lui faimă și neștiința totală a nepotului lui în ce privește vechea Japonie, Masuji Ono e neputincios. Tot ce poate face e să-și amintească lumea plutitoare a tinereții, să viseze trecutul și faima apusă, toate pierdute și disprețuite de prezent. Nu mărturisește, însă el trăiește o tragedie, adânc ancorată în tragedia țării lui, dar și a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nerostite creează un permanent sentiment de culpabilitate. Intriga e construită din mici fragmente. Ea se poate deduce din amintirile pictorului, din fierbintea lume plutitoare a inteligenței și sensibilității lui. Istoriile sunt parțiale și trebuiesc sudate la un loc. Romanul asistă neputincios la înlocuirea binelui cu răul (la fel ca Lord Darlington, Masuji Ono e și el sortit pierzaniei), dar o ezitare salvatoare încețoșează toate contururile nete. Când descoperim, de pildă, că fiul lui Ono, a fost ucis la Manciuria și cenușa
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
promițătoare. Treptat, vorbele își asumă o mai mare responsabilitate, stilul devine mai ferm, mai puțin oscilant, încercuind ideea cu mai multă hotărâre. Morbiditatea e înlocuită de deznădejde. Fragilitatea e pe cale să devină manieră poetică, pentru acest poet eminamente reticent. Pare neputincios în fața vorbelor mari, dar nu trebuie să ne lăsăm păcăliți: neputința e ascunzătoarea lui. Frica e temnicerul, ca în versurile următoare, nu departe de Eliot în spirit: Dormeam și m-ai trezit Ca să ne plimbăm pe malul înghețat Al nopții
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Desperado. Intenția ascunsă a poeziei lui este să găsească modul de a comunica tema esențială pentru el, aceea a singurătății celui ce îmbătrânește. Târziu identificată, tema nu apucă să îl bântuie mult timp. Un singur volum, ultimul, dezvăluie disperarea ei neputincioasă. Cuvintele nu pot îmblânzi poemele dureroase ale acestui poet care nu se poate împăca nici cu el însuși, nici cu poezia lui, poet al neastâmpărului reticent. 3.9. John Mole: Lirismul atașant John Mole (n. 1941) e un poet al
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]