6,179 matches
-
mai adânc în mine până acolo unde doar întrebările foșnesc ca un prund cu puzderii de râme, târându-se una peste alta, încolăcite, săltându-și capetele lor de mucigaiuri spre a se desprinde, spre a se agăța de o rază nevăzută care ar fi trebuit să pogoare peste ele și să le scoată, una câte una, ducându-le pe pajiști primitoare, însingurate. Ester râdea îndeosebi când mă surprindea privind-o așa, pierdut, încercând să mă readucă lângă ea, fluturând mâinile, chicotind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
noi nu ne-au pregătit să construim socialismul, ci să devenim file de autobiografii, foi, poate nici măcar atât, petice de hârtie, capsate, parafate și pierdute într-un munte imens de dosare. Ciorne de autobiografii mereu cenzurate de un Mare Cenzor, nevăzut, neștiut, ascuns în negurile construcției pe care, chipurile, ne tot pregăteam să o terminăm, ba chiar să o și desăvârșim, când vom prelua ștafeta fericirii în multilaterala noastră dezvoltată. O construcție uriașă, cu fel și fel de înfățișări. O începuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ei, voi zări odată cu ea ceea ce simțeam în mod neclar că ei îi era arătat. Erau dimineți când nu-mi doream nimic altceva decât să-mi pierd mințile, să scap de tot ce mă înconjura, să mă ia o putere nevăzută și să mă piardă în tăriile fără seamăn ale uitării, ale neștiinței, ale înstrăinării. Să-mi rămână doar atotputernicia neștiinței și izbeliștea unui țărm pe care să mă tot pierd într-o mereu deschisă depărtare. Troienit de alb, în alba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
scriu ceva la Pe Bulevard. Despre librăria de peste drum de cinematograful „Timpuri noi“, despre aerul ei tenebros, de tunel în care te afundai odată cu primii pași făcuți după ce-i treceai pragul. Multă vreme, înfiorat de umbrele venind dinspre capătul aproape nevăzut al acelei săli de librărie, nici nu îndrăzneam să mă avânt prea departe. Mă opream la primele rafturi, răsfoiam cărțile aflate la îndemână, mă bucuram de risipirea lor după legile unui hazard de tarabă și ezitam îndelung până la a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Ițac plecat, tu rămas. Dar eu dăm voie la tine să vină citiți jurnal când vrei, chiar făr’ băiat lu’ tom Ițac“. Chiar și acum, instinctiv, când intru într-o frizerie, ochii îmi aleargă spre o imaginară măsuță, dintr-un nevăzut colț al încăperii, unde vălătucii nălucirilor par stivuiți în mape maronii... Când curva ieșea în oraș, o urmăream toți puștanii strânși în poarta casei lui D. Trecea printre noi unduindu-și ușor coapsele durdulii, aranjându-și zulufii blonzi sau trecându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dragostea aceea tulbure, adolescentină, cu care te îndrăgostești de o poză din ziar sau de o voce de la radio, de un chip de la cinema sau de la televizor. Multă vreme am simțit-o pe Ania ca pe o soră a mea nevăzută, dintr-un misterios ținut cu nume de Basarabia, o soră pe care trebuia să o ocrotesc, să o îndrum, să-i iau în serios toate micile ei necazuri. Să iubesc Chișinăul acela tainic, așa cum spunea ea că-l iubește, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a mul“. Cânta ocolind masa, cu mâinile înălțate spre tavan, într-un fel de implorare, cu cămășuța ridicată, lucind argintiu în pala de lumină strecurată printre draperii, o copilă zveltă, culegând parcă sunetele și cuvintele acelea ciudate ale cântecelului din nevăzutele crengi ale unui copac crescut dintr-odată în mijlocul odăii. O urmăream nesătul de ea. Nu îndrăzneam totuși să mă reped și s-o trântesc în pat, hulpav, de parcă n-aș mai fi avut-o până atunci. Mă rușinam, ca niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ar bucura dacă i-aș povesti despre aceste încercări, i-aș adeveri poate cele spuse de el demult, în studenție și mai apoi în sporadice întâlniri. Numai că la el textul era o construcție amorfă, ideologică, un fel de stăpân nevăzut și nemilos al vieții. Pentru mine, atunci, textul nu exista. Nu-l puteam concepe. Nu mă interesa. Așa cum nu înțelegeam multe alte lucruri. Le credeam posibile, dar nu le pricepeam. Acum le descopăr doar cu teama că sunt adevărate. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
simțeam asta. Visător, popa se tolăni și mai comod pe canapea, lungindu-se pe spate, cu picioarele larg desfăcute, privind spre tavanul localului, de parcă aștepta să se dea la o parte și să i se arate cerul înstelat și bucuriile nevăzute ale tăriilor. Surâse satisfăcut. — Și când mă uit eu așa mai bine, lângă stâlpul de electrică din colțul grădinii, chiar acolo unde-i crucea tinerelului ăla de l-a călcat tractoru’ în op’ștrei, anul în care mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
căruțe, cel din Arabangilar kiarhanesi, și Iosuf, cândva un fel de magazioner, anbar emini, șoptea admirativ Kerim, porneau în căutarea iubirilor. În aerul încins al nopților, când dinspre stepa răsfățată de Lună venea dogoarea mistuitoare a răcoroaselor cadâne, când dinspre nevăzute stâne urca doar aburul amețitor al oilor adormite în mandra, amestecat cu aspra suflare a ierburilor arse și geamătul câmpiei perpelite sub chemări de patimi, porneau toți trei, călare, spre satele din depărtare: Ceairlighiol, Caraiapular, Veischioi și multe altele, tainice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un lănțug chiar deasupra hăului, strălucind în tunsoarea cârlionților, lângă un abțibild sau tatuaj cu ceva rozaliu în formă de Cupidon cu săgeata gata să plece din arcul încordat, apoi și le trase iar una peste alta, pipăind copca aceea nevăzută. — Pornim de la o mie de dolari leafa ta, surâse popa, în timp ce Ketty reveni iar pe scaunul ei. Dar mai negociem, dacă vrei, luni, când vii cu proiectul. — Și chiar crezi că vin? l-am întrebat încercând să zâmbesc și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe Lume și în care am trăit a fost îmbibat de frică, de spaime și de mâlul ticăloșiilor de tot felul. Un timp al dosarelor. Din fragedă pruncie am fost crescuți în teama de dosarele întocmite mereu de o forță nevăzută, în numele unei puteri din neguri, ținute de inși care, prin însuși faptul că aveau acces la dosare, deveneau stăpâni atotputernici, cu drepturi zeiești asupra destinelor unor chinuiți, terorizați și îndobitociți de frică, oameni oarecari. Comunismul ne-a îngenuncheat și ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Știam prea bine ce era cenzura, cum cotrobăia prin toate cotloanele textului (începusem deja să public câte ceva), cum construia ea însăși din interdicții, suspiciuni și amenințări un text cu aparență de adevăr. Mi-era teamă de cenzură, de puterea ei nevăzută, ocultă, pentru că știam, simțeam că-mi modifica însuși textul meu autentic. Trăiam parcă după canoanele ei, după tainele ei, după calapodul ei. Începusem să mă cenzurez chiar înainte de a-mi da seama că mă las biruit. Nu pot decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fără să aștept un răspuns. Treaz, În sfîrșit. La scurt timp, se auzi zgomotul traficului, iar văzduhul păru să se aprindă ca o flăcăruie de gaz la căldura felinarelor și semafoarelor care mă făcură să mă gîndesc la un zid nevăzut. — Mai bine ne despărțim aici, zise Bea, dîndu-mi drumul la mînă. Luminile unei stații de taxiuri se zăreau la colț, o defilare de licurici. Cum dorești. Bea se aplecă și Îmi atinse obrazul cu buzele. Părul Îi mirosea a ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ne atragem o privire oțelită din partea lui taică-meu, care, tot văzîndu-ne cum ne duceam și ne Întorceam, Începuse să ne bănuie că umblam cu ceva dubios. Fermín bolborosi ceva incoerent despre niște comisioane rămase nerezolvate și ne-am făcut nevăzuți cu repeziciune. Am presupus că, mai devreme sau mai tîrziu, va trebui să-i dezvălui lui taică-meu o parte din Încurcătura aia, Însă care parte anume era altă mîncare de pește. Pe drum, cu obișnuitul său dar pentru folclorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nu vedea cu ochi buni sugestia mea de a ascunde incidentul față de poliție, Însă cînd văzu că Barceló Își asuma răspunderea pe această temă, ridică din umeri și se Întoarse În cameră spre a-și continua Îngrijirea. De cum se făcu nevăzut, Barceló Îmi făcu semn să-l urmez În birou. Bernarda ofta pe taburet, sub puterea coniacului și a spaimei. — Bernarda, fă și dumneata ceva. De pildă, niște cafea. Tare de tot. — Da, domnule. Chiar acum. L-am urmat pe Barceló
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
amîndoi. M-am aplecat să-l Învelesc cu pledul acela pe care de ani de zile promitea să-l dea de pomană și l-am sărutat pe frunte ca și cînd aș fi vrut să-l feresc astfel de firele nevăzute care Îl Îndepărtau de mine, de acel apartament Îngust și de amintirile mele, ca și cînd aș fi crezut că, prin sărutul acela, aș fi putut Înșela timpul, convingîndu-l să treacă mai Încet, să se Întoarcă Într-o altă zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În ușă, Daniel. Să plecăm. M-am Întors În Încăpere și am adunat hainele noastre. — Ține, Îmbracă-te. Hai să aruncăm o privire. — Mai bine plecăm acum. Îndată. Vreau doar să verific un lucru. Ne-am Îmbrăcat În grabă, pe nevăzute. În cîteva secunde ne-am putut vedea propria răsuflare conturîndu-se În aer. Am luat de pe jos una din lumînări și am aprins-o la loc. Un curent de aer rece aluneca prin casă, ca și cînd cineva ar fi deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de Julián, Penélope se transformase Într-un spectru care Îmi devora somnul și gîndurile. Încă Îmi aminteam expresia de decepție de pe chipul Irenei Marceau cînd a constatat că nu eu eram femeia pe care o aștepta Julián. Penélope Aldaya, absentă, nevăzută, era o dușmană prea puternică pentru mine. Invizibilă fiind, mi-o imaginam perfectă, ca o lumină În a cărei umbră eu mă pierdeam, nedemnă, comună, tangibilă. Nu crezusem vreodată că eram În stare să urăsc atîta, și atît de fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
care au căzut alături de el nu vor putea povesti niciodată. Săptămînile de după căderea Barcelonei au fost de nedescris. În acele zile s-a vărsat tot atîta sînge, sau chiar mai mult, ca În timpul luptelor, numai că În secret și pe nevăzute. CÎnd, În sfîrșit, a venit pacea, mirosea asemenea acelei păci care bîntuie prin Închisori și cimitire, un giulgiu de tăcere și de rușine care putrezește peste suflet și nu se mai duce. Nu existau mîini nevinovate, nici priviri inocente. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
anii aceia, singura mea distracție a fost să joc rolul avocatului Requejo. O dată pe lună, mă duceam să-l vizitez pe tata la Cimitorul Cărților Uitate. Nu și-a manifestat niciodată vreun interesul de a-l vedea pe soțul acela nevăzut al meu și nici eu nu m-am oferit să i-l prezint. În conversațiile noastre, ocoleam acest subiect asemenea unor navigatori iscusiți care trec pe lîngă o stîncă primejdioasă aflată imediat sub suprafața apei, evitîndu-ne privirile. Uneori, mă privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu Las Ramblas acoperite de zăpadă și cu izvorul de la Canaletas Înțesat de stalactite. „Ninsoarea secolului“, promiteau titlurile. M-am prăbușit pe o bancă de pe peron și am tras În piept de tuneluri și de funingine adus de rumoarea trenurilor nevăzute. De cealaltă parte a liniilor, pe un afiș publicitar, proclamînd farmecul parcului de distracții din Tibidabo, apărea tramvaiul albastru, iluminat ca la moși, iar În spatele lui se zărea silueta vilei familiei Aldaya. M-am Întrebat dacă Bea, pierdută În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și Înțeleaptă. Nu vorbește aproape niciodată despre trecut, deși adesea o surprind ancorată Într-una din tăcerile ei, singură cu ea Însăși. Julián Își adoră mama. Mă uit la ei cînd sînt Împreună și știu că Îi unește o legătură nevăzută, pe care eu abia pot Începe s-o Înțeleg. Îmi e de-ajuns să mă simt o parte din insula lor și să mă știu norocos. Librăria ne aduce atît cît să trăim fără lux, dar nu sînt În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aibă haz... Stomatologul Paul Își țuguie buzele, articulând forma unui sărut În Întuneric. Meduza albă de deasupra Îi răspunse cu un chicotit plin de promisiuni. Acum mânecile se ondulau deasupra sa, executând un dans bizar și voluptuos. Prinsă de fire nevăzute, cămașa de noapte se apropia și se Îndepărta de pat, făcând volute din ce În ce mai grațioase. „Te pomenești”, Își zise Noimann, „că și ființele ce În loc de corp posedă aer sau mai știu eu ce sunt bântuite de dorința de a-și perpetua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un fir de trifoi pe altul se pricopsiseră, desigur, fără vina lor, fie pe solzi, fie pe aripi, pe mandibule sau labe sau alte părți ale pământescului lor trup, cu sămânța lui Oliver. Dar nu numai trupul, ci și sufletul nevăzut al tuturor acestor creaturi fusese marcat, măcar simbolic, de viforul de pistrui al masterandului, ce plutea peste dealuri și lunci și În Întreg spațiu cosmic, În căutarea crinilor sălbatici Înfloriți cândva pe câmpul biblic. Crinii erau de negăsit. Consecințele acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]