4,111 matches
-
foarte multe mașini, unii și-au pierdut viața, alții au rămas fără picioare, fără a mai pune la socoteală pagubele materiale, cu mașini și mărfuri făcute praf. Și, cu toate acestea, șoferii sunt obligați a le plăti. Adică să plătească oalele sparte de alții, ale acelora care le-au făcut cu economie. Ne gândim: cui i-ar conveni să-i explodeze un cauciuc, și mai ales pe față? Dar să luăm un alt exemplu. În halele de montaj sunt zeci de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
să se intereseze de producție, și nu de aprovizionarea marinarilor, exprimându-se cam în felul acesta: Dă-i încolo de contrabandiști. Noi înțelegem că or fi unii care fac contrabandă, dar nu trebuie să-i amestecăm pe toți în aceeași oală. Ne pare foarte rău că nu i-am reținut numele acelui tovarăș de la minister. Ce le pasă acestor oameni, care au salarii colosale, pe când noi, dintr-un salariu de 1.800 de lei, nu putem trăi ca aceia care au
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de proastă calitate exploatat prin muncă patriotică? în petrolul și gazele naturale irosite de ani de zile, în produse chimice de proastă calitate, fabricate în cantități uriașe și inutile? Sau poate că noi, specialiștii de rând, care plătim zilnic toate oalele sparte ale indicațiilor prețioase, nu suntem la curent cu ultimele preocupări în materie de energie polimerică ale doctorului honoris citește eroris cauza? Sau poate conducătorul partidului și statului crede că discursurile sale, în afară de indiferență, plictis și uneori somn, produc chiar
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
floarea-soarelui suferă de elefantiazis, liniștea vorbește, clevetind, răutăcioasă, incapabilă să-și domine monologul maniacal, tapetele „se pierd În elucubrații riscante”, mobila este „rarefiată, degradată și supusă tuturor ispitelor vicioase”, iar Întunericul naște Întuneric, barbara sa fermentare „inaugurează consfătuirile negre ale oalelor... gâlgâitul buteliilor și damigenelor”, pregătind asaltul orașului. Sufletul bătrânei Maryska „mergea singur prin odaie”; adolescenta cretină, izbind cu pieptul cărnos În tulpina care Începe să scârțâie „sub insistențele trupului ei desfrânat”, apare ca „un zeu păgân”; calendarul Își suplimentează lunile
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
peste Întunegri sau orice alți negri într-o beznă ca asta, am zis eu amuzat. Doar nu aveam întâlnire cu ei! De aceea am venit să te iau, repetă bărbatul. Întunegrii ăștia își cam bagă nasul unde nu le fierbe oala. Vă mulțumesc din tot sufletul. Ne-am continuat drumul și la un moment dat am auzit un zgomot ca de robinet gata să sară de la locul lui. Era cascada. Atât cât vedeam eu la lumina lanternei, nu îmi dădeam seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Nimic cu care să-ți clătești ochii, nici măcar ferestre. Am văzut în final o masă ponosită, trei scaune și o sobă veche în care ardeau cărbuni. Ba chiar și un ceas pe perete și o tejghea. Pe sobă fierbea o oală neagră emailată, ciobită pe alocuri. Dincolo de tejghea se afla o altă ușă din sticlă mată și o lampă care ardea într-un colț. Am fost tentat o clipă să bat la ușă, dar am decis să aștept totuși să apară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tale. Hai să mâncăm mai întâi! zise ea. Dacă te apuci de treabă, nu cred că o să mai ai vreo clipă de răgaz. A adus o tigaie din bucătărioara aflată într-un colț. A încălzit tocana deja pregătită într-o oală emailată. Mirosea grozav! A adus la masă farfuriile, în care a pus mâncarea și câteva felii de pâine cu alune. Ne-am așezat față-n față și am mâncat fără să scoatem o vorbă. Tocana avea un gust cu totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ești sigură că nu era prin preajmă nici un individ dubios? Vreunul care se preface că repară strada sau care să aștepte în mașină... Nu, nu era absolut nimeni, spuse ea în timp ce punea cărțile pe masă. A ridicat apoi capacele de pe oale și cratițe și a adulmecat mâncarea cu vădită plăcere. — Ai făcut singur toate minunățiile astea? întrebă ea. — Da, normal. Când mi se face foame, gătesc. Nu stau să rabd. N-am pregătit cine știe ce. — Arată grozav și îmi place cum miroase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
schimbăm câteva vorbe. Am să-ți mai mărturisesc ceva. Avem un plan. În momentul de față suntem cu un pas înaintea Simbolatorilor, dar sistemul nostru nu e atât de puternic ca Fabrica. Dacă își vâră nasul unde nu le fierbe oala, ne dau la o parte, ba chiar ne strivesc. Ca să evităm o asemenea situație, trebuie să le dăm de lucru. Înțelegi? — Da, înțeleg. Și încă foarte bine. Dar nu putem face lucrul ăsta singuri. Avem nevoie de ajutor. Dacă ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Alaltăieri. — Alaltăieri... — Da. Dormi întruna de două zile încheiate. Am crezut că n-o să mai deschizi ochii niciodată. Te-ai dus în pădure, nu-i așa? Ți-am spus să nu te duci? — Îmi pare sincer rău. Bătrânul a luat oala de pe foc și a umplut un bol. M-a ajutat să mă ridic și să mă sprijin de tăblia patului. Scârțâia sub greutatea mea. — Mai întâi înghite ceva, spuse Colonelul. Gândurile și scuzele... pe urmă. Ai poftă de mâncare? — Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aseară am reușit să cobor dealul și să ajung la bibliotecă. Când am deschis ușa, aerul mi s-a părut și mai neprimitor decât înainte. Nu era nici un suflet prin preajmă și încăperile păreau cu totul abandonate. Focul era stins, oala de pe sobă, rece. Am ridicat capacul. Zațul de cafea prinsese o crustă groasă. Tavanul mi se părea mai înalt ca altădată și totul se acoperise de praf. Lumina era stinsă, iar în beznă nu răsunau decât pașii mei. Ea nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ciudat al cărui ecou se izbea parcă de zidurile caselor. Când m-am apropiat de poartă, l-am văzut pe Paznic în piațetă, sub căruța pe care o reparase împreună cu Umbra. Îi ungea osia și roțile. Căruța era încărcată cu oale din ceramică pline cu ulei de rapiță, fixate bine cu frânghii ca să nu se răstoarne. Oare la ce naiba îi trebuia atâta ulei? Ciudat! Paznicul a ieșit de sub căruță și mi-a făcut semn cu mâna în chip de salut. Mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
răspunse Colonelul, cuprinzând ceașca de cafea cu mâinile lui mari și îmbătrânite ca să le încălzească. Asta va fi ocupația lui principală o vreme. Mai întâi taie capetele celor moarte, le scoate creierii și ochii și apoi le fierbe într-o oală mare până rămân craniile curate. Pune gaz peste cadavre și le dă foc. — Și apoi se introduc vise vechi în cranii și acestea sunt depozitate la bibliotecă, nu? De ce? De ce tocmai în cranii? Colonelul nu mi-a răspuns. N-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mi-am dat seama cum trebuie să arate niște nori aducători de zăpadă. Paznicul stătea în fața sobei lui mari de fier. Își scosese pantofii și-și încălzea picioarele. Soba semăna cu cea de la bibliotecă: o suprafață plată pentru ceainic și oale, precum și un sertar pentru cenușă. Partea din față arăta ca un dulap și avea un mâner cu ajutorul căruia se deschidea. Paznicul stătea pe scaun, cu picioarele sprijinite pe mânerul respectiv. În încăpere pluteau aburii de la ceainic și mirosea a tutun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Nu vreți să știți de ce am colecționat asemenea instrumente? mă întrebă el. Pentru că nu interesează așa ceva pe nimeni din oraș. De fapt, pe cei de-acolo nu-i interesează nimic cu excepția lucrurilor strict necesare pentru viața de zi cu zi: oale, cuțite de bucătărie, îmbrăcăminte. Dacă au ce le trebuie, sunt fericiți. Altceva nu vor. Eu nu sunt așa. Pentru mine asemenea lucruri sunt de-a dreptul fermecătoare. Nu v-aș putea explica de ce. Mă atrag pur și simplu. Au o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
urină. Nu exista fereastră, așa că nu avea cum să se aerisească beciul acela puțin mai mare decât un dulap. O treime era ocupată de pat. Umbra slăbită zăcea nemișcată, cu o pătură trasă peste ea. Sub pat se vedea o oală de noapte. Lumânarea - singura sursă de lumină - pâlpâia pe masa veche ce lăsa impresia că se prăbușește în orice clipă. Calorifer nu exista, iar pardoseala de pământ, neacoperită cu nimic, atrăgea umezeala și mai mult. Ochii Umbrei păreau lipsiți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am dus la bucătărie, am băut o cană cu apă, mi-am amintit de pipi și am intrat în baie, m-am întors la bucătărie și m-am așezat pe scaun. Am privit în jurul meu: robinet, boiler, ventilator, hotă, cuptor, oale și cratițe de diferite mărimi, frigider, prăjitor de pâine, bufet, suport pentru cuțite, o cutie cu ceai Brooke Bond, oală pentru orez, filtru pentru cafea și multe altele. Tot ce poate încăpea într-o bucătărie - o lume care-și avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
m-am întors la bucătărie și m-am așezat pe scaun. Am privit în jurul meu: robinet, boiler, ventilator, hotă, cuptor, oale și cratițe de diferite mărimi, frigider, prăjitor de pâine, bufet, suport pentru cuțite, o cutie cu ceai Brooke Bond, oală pentru orez, filtru pentru cafea și multe altele. Tot ce poate încăpea într-o bucătărie - o lume care-și avea ordinea și liniștea ei. Când m-am mutat în apartamentul acesta, acum opt ani, eram căsătorit, dar chiar și atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pur și simplu mi-au atras atenția lucrurile de-acolo. După ce s-a terminat melodia lui Roger Williams, s-a transmis Autumn in New York, interpretată de orchestra Frank Chacksfield. La lumina acelei dimineți de toamnă, eu stăteam liniștit și priveam oale, vase și sticluțe cu ingrediente frumos aranjate. Grozavă priveliște îți poate oferi o bucătărie! Și te poți simți bine în ea. Parcă spunea și William Shakespeare undeva: „Bucătăria e o lume aparte“. După ce s-a terminat melodia, s-a auzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Cerul s-a înseninat de parcă ar fi tăiat cineva norii cu un cuțit ascuțit, numai ca să-i facă să dispară. Nu era deloc o zi rea pentru cineva care-și lua rămas bun de la viață. Am fiert apă într-o oală, am scos niște roșii din frigider și le-am opărit pentru a le putea descoji ușor. Le-am amestecat cu usturoi și legume tăiate mărunt și am făcut un sos de roșii în care am băgat apoi cârnați de Strasbourg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
la diferite treburi”; în Ludoș „tată de vecini era ales un om mai destoinic, mai în putere. În ajun de Anul Nou era alegerea. Se alegea pe mai mulți ani, și pe zece ani. Tatăl vecinătății avea grijă să cumpere oale. Când murea cineva, era un pârgar (poștaș) al vecinătății care chema pe toată lumea să participe la pomană cu lingură și furculiță și să vină toată vecinătatea la priveghi”; în Mohu „era ales un țighidiș, de obicei cel care se căsătorise
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
bine un sac de carte și-o mână de minte. (21) Mai bine o mână de carte și un sac de minte. (22) Degeaba ai noroc dacă nu știi ce să faci cu el. (22) La omul cu noroc, fierbe oala fără foc. (23) Nu lăsa pe mâine ce poți face azi. (23) Nu intră niciodată zilele în sac. (24) Încet-încet, departe ajungi. (24) Încet-încet, pierzi timp berechet. (25) Întâi stai și chibzuiește și apoi la drum pornește. (25) Nu sta
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
suflet nu-l poți împărți cu nimeni. (33) Mânia de seară las-o pentru dimineață. (33) Focul varsă-l când îți vine, că-ți arde inima-n tine. (34) Ce ai la inimă să ai și pe limbă. (34) Acoperă oala să nu știe nimeni ce-ai pus la fiert. (35) Omul adevărat se cunoaște după cele dintâi vorbe, clopotul după sunet. (35) Nu cunoști un om până nu mănânci cu el o baniță de sare. (36) Nu-i bine să
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
o sfeclă mică, 3 cartofi, 10 păstăi de fasole, 1 ardei gras, 4-5 roșii, 150 g unt, 100 g smântână, 1 gălbenuș, sare, piper, leuștean, pătrunjel verde Carnea spălată se taie bucăți potrivite și se pune la fiert într-o oală cu apă rece. După ce a dat în clocot, se ia spuma, continuând fierberea la foc moale cu vasul acoperit, apoi separat se curăță și se spală zarzavaturile. Ceapa se taie mărunt și se adaugă la carnea care fierbe, după care
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92352]
-
și zarzavatul sunt aproape fierte, se adaugă varza tăiată felii și cartofii tăiați cubulețe. Separat, se fierb roșiile, se dau prin sită și se adaugă când zarzavaturile sunt fierte. Într-o tigaie, se prăjește puțin slănina, apoi se toarnă în oală, se potrivește de sare și se mai dă un clocot, se trage oala deoparte și se presară leușteanul tocat. Din sfecla roșie, rasă se opărește puțin, se presară cu sare și se stropește cu oțet. Înainte de a se servi se
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92352]