4,211 matches
-
referă la oștenii români din părțile Sibiului. De atunci au început românii să fie colonizați de regii unguri în Transilvania. Documentele cancelariei ungare, susține el, îi amintesc pe români în calitate de coloniști pe pământurile regale în frunte cu cnezii lor, șefii obștilor păstorești. Situația socială a românilor în Transilvania medievală, precizează Roesler, ca șerbi și oameni fără privilegii, îi arată ca noi veniți și de aceea ei nu se pot bucura de drepturile primilor ocupanți, unguri și sași, care găsiseră aici pământul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de alta a Dunării, a fost dislocată de năvălirea și colonizarea slavilor de aceea anul 602 constituie o piatră de hotar în istoria noastră. În a doua jumătate a secolului al VI-lea, slavii cuceritori au început o "colonizare cu obștii agricole" (Panaitescu), în nordul Dunării, unde s-au instalat, dar, în secolul al VII-lea (după 602), o mare parte a lor trec Dunărea, ca și goții odinioară (secolul IV-378). Slavii au trecut Dunărea, în sud, "nu în căutare de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din sud, se explică prin colonizarea masivă agricolă slavă a regiunii sud-dunărene. În schimb, în nordul Dunării, au rămas colonii slave izolate, pe văi, de-aici denumirile slave de locuri rare (risipite). Așadar, ca încheiere, românii din nordul Dunării, alcătuind obștii libere, au ieșit învingători în lupta cu slavii, pentru limbă și neam. Formarea poporului român este rezultatul luptei împreună (solidare) pentru păstrarea pământului, a limbii, a credinței și a libertății.29 Etapele formării poporului român Poporul român cuprinde trei componente
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai conservatoare și mai rezistente, care au păstrat formele de organizare străveche (arhaice), precum comunitatea sătească, putem menționa denumirea de sat (fsat), din latinul fossatum, și aceea de țară (țări), din terra (terrae). Comunitatea rurală s-a organizatt ca o obște sătească, condusă de un jude (judex) și de un sfat alcătuit din "oameni buni și bătrâni", care vegheau la interesele comunității ce practica o economie agro-pastorală. Așezările și locuințele, ocupațiile (îndeletnicirile) tradiționale au terminologie latină. În ceea ce privește continuitatea, rolul principal l-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
identificate numeroase așezări omenești, peste 2000 de așezări și necropole (cimitire), răspândite pe întreaga suprafață a țării, sub formă de concentrări demografice, aflate la câmpie, podiș și regiunea subcarpatică. Așezările corespundeau unor uniuni teritoriale, având ca unitate de bază satul (obștea), unde se desfășura viața economică și se defineau deja structurile sociale și politice. Este vorba despre așezări rurale fortificate sau deschise, cetăți, complexe monastice, așezări urbane. Cele 2000 de așezări și necropole din această perioadă indică existența unor grupări sau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
situație politică a avut consecințe majore pentru societatea românească, care a fost divizată sub raport politic-teritorial în două: spațiul extracarpatic ce va evolua spre constituirea de state românești libere și spațiul intra-carpatic, încadrat în regatul feudal ungar. Colectivitățile medievale, obștile sătești, în imensa lor majoritate libere și viguroase, altele aservite sau abia întemeiate, până la mijlocul secolului al XIII-lea, ne pot ajuta în reconstituirea situației demografice. Satele erau diferite ca număr de gospodării: unele puteau avea peste 100 de gospodării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Zimnicea, Șirna-Prahova, Ghelari-Hunedoara, Vladimirescu-Arad, Telița. Ca și economia agrară, terminologia minieră reflectă vechile tradiții daco-romane anterioare ale mineritului, fiind de origine latină: faur-faber, fier-feriam ș.a. Concluzia este aceea că valorificarea metalelor la sfârșitul mileniului I aparținea populației autohtone românești, în cadrul obștilor sătești agricole. Pe lângă fier, se mai extrăgea arama, cositor, plumb, aur, argint, sarea. În ceea ce privește meșteșugurile, fierul era prelucrat în ateliere de fierărie descoperite la Bucov-Prahova, Bârlogu-Argeș, Garvăn-Tulcea, Lozna-Botoșani, Dăbâca-Cluj, Vladimirescu-Arad, Biharea-Bihor, Comana de Jos-Brașov. S-au aflat obiecte de prelucrare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mediu a avut, în istoria noastră, o formă comună cu aceea din țările Europei de răsărit, neatinse de cucerirea romană, în care n-a existat sclavagismul și nici instituția colonatului. În aceste țări a avut loc o trecere directă de la obștea gentilică (autohtonă) la feudalism. Obștea țărănească (vezi cap. IV) a fost o verigă între vechea societate primară și cea feudală, și în această formă de evoluție socială se încadrează și originile feudalismului românesc. Stăpânirea romană în Dacia, în ciuda importanței romanizării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
noastră, o formă comună cu aceea din țările Europei de răsărit, neatinse de cucerirea romană, în care n-a existat sclavagismul și nici instituția colonatului. În aceste țări a avut loc o trecere directă de la obștea gentilică (autohtonă) la feudalism. Obștea țărănească (vezi cap. IV) a fost o verigă între vechea societate primară și cea feudală, și în această formă de evoluție socială se încadrează și originile feudalismului românesc. Stăpânirea romană în Dacia, în ciuda importanței romanizării, nu a fost decisivă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a fost o verigă între vechea societate primară și cea feudală, și în această formă de evoluție socială se încadrează și originile feudalismului românesc. Stăpânirea romană în Dacia, în ciuda importanței romanizării, nu a fost decisivă pentru schimbarea organizării sociale. Străvechea obște autohtonă (dacică) s-a menținut și sub stăpânirea romană (după 106) și după încetarea ei, în 275. Vreme de mai multe secole, în timpul migrațiunii popoarelor, obștea țărănească a fost singura formă de viață socială pe teritoriul de la Dunăre, Carpați și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în Dacia, în ciuda importanței romanizării, nu a fost decisivă pentru schimbarea organizării sociale. Străvechea obște autohtonă (dacică) s-a menținut și sub stăpânirea romană (după 106) și după încetarea ei, în 275. Vreme de mai multe secole, în timpul migrațiunii popoarelor, obștea țărănească a fost singura formă de viață socială pe teritoriul de la Dunăre, Carpați și Mare. Abia târziu, în secolul al X-lea, se ivește o diferențiere socială în obștea țărănească românească, apariția relațiilor de dependență între fruntașii obștei și membrii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ei, în 275. Vreme de mai multe secole, în timpul migrațiunii popoarelor, obștea țărănească a fost singura formă de viață socială pe teritoriul de la Dunăre, Carpați și Mare. Abia târziu, în secolul al X-lea, se ivește o diferențiere socială în obștea țărănească românească, apariția relațiilor de dependență între fruntașii obștei și membrii de rând ai ei. Atunci aflăm despre existența "jupanilor", termen slav care desemnează stăpânul feudal, conform inscripției slave de la Basarabi (Dobrogea), din 943. Constituirea noii clase feudale românești a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
migrațiunii popoarelor, obștea țărănească a fost singura formă de viață socială pe teritoriul de la Dunăre, Carpați și Mare. Abia târziu, în secolul al X-lea, se ivește o diferențiere socială în obștea țărănească românească, apariția relațiilor de dependență între fruntașii obștei și membrii de rând ai ei. Atunci aflăm despre existența "jupanilor", termen slav care desemnează stăpânul feudal, conform inscripției slave de la Basarabi (Dobrogea), din 943. Constituirea noii clase feudale românești a avut două origini: 1. ridicarea din rândul obștilor a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fruntașii obștei și membrii de rând ai ei. Atunci aflăm despre existența "jupanilor", termen slav care desemnează stăpânul feudal, conform inscripției slave de la Basarabi (Dobrogea), din 943. Constituirea noii clase feudale românești a avut două origini: 1. ridicarea din rândul obștilor a unor fruntași (stăpâni) bogați și puternici, care treptat ajung să domine membrii de rând ai obștii, impunându-le obligații de muncă și dijmă, în schimbul organizării militare a obștilor și uniunilor de obști; 2. nașterea feudalismului ca urmare a așezării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stăpânul feudal, conform inscripției slave de la Basarabi (Dobrogea), din 943. Constituirea noii clase feudale românești a avut două origini: 1. ridicarea din rândul obștilor a unor fruntași (stăpâni) bogați și puternici, care treptat ajung să domine membrii de rând ai obștii, impunându-le obligații de muncă și dijmă, în schimbul organizării militare a obștilor și uniunilor de obști; 2. nașterea feudalismului ca urmare a așezării pe teritoriul obștilor sătești a unor stăpânitori alogeni, din rândul populațiilor migratoare (slave). Nu este exclus ca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
clase feudale românești a avut două origini: 1. ridicarea din rândul obștilor a unor fruntași (stăpâni) bogați și puternici, care treptat ajung să domine membrii de rând ai obștii, impunându-le obligații de muncă și dijmă, în schimbul organizării militare a obștilor și uniunilor de obști; 2. nașterea feudalismului ca urmare a așezării pe teritoriul obștilor sătești a unor stăpânitori alogeni, din rândul populațiilor migratoare (slave). Nu este exclus ca ambele origini ale feudalismului să fi jucat un rol în nașterea clasei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
avut două origini: 1. ridicarea din rândul obștilor a unor fruntași (stăpâni) bogați și puternici, care treptat ajung să domine membrii de rând ai obștii, impunându-le obligații de muncă și dijmă, în schimbul organizării militare a obștilor și uniunilor de obști; 2. nașterea feudalismului ca urmare a așezării pe teritoriul obștilor sătești a unor stăpânitori alogeni, din rândul populațiilor migratoare (slave). Nu este exclus ca ambele origini ale feudalismului să fi jucat un rol în nașterea clasei feudale românești.11 Existența
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fruntași (stăpâni) bogați și puternici, care treptat ajung să domine membrii de rând ai obștii, impunându-le obligații de muncă și dijmă, în schimbul organizării militare a obștilor și uniunilor de obști; 2. nașterea feudalismului ca urmare a așezării pe teritoriul obștilor sătești a unor stăpânitori alogeni, din rândul populațiilor migratoare (slave). Nu este exclus ca ambele origini ale feudalismului să fi jucat un rol în nașterea clasei feudale românești.11 Existența unei nobilimi autohtone, a unei pături politice și militare, anterioară
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
unei pături politice și militare, anterioară secolului al X-lea, în societatea românească, este dovedită documentar de izvoarele contemporane. Este vorba despre unii comandanți militari, care nu se bucurau încă de drepturi ereditare, dar care răspund nevoii de apărare a obștilor împotriva dușmanilor dinafară. Concret, în Viața Sf. Sava, din secolul al IV-lea, se arată că în câmpia Munteniei erau obști țărănești care lucrau pământul și plăteau dijme aristocrației goților. Menander Protector, vorbind despre războiul bizantinilor cu slavii, amintește despre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
despre unii comandanți militari, care nu se bucurau încă de drepturi ereditare, dar care răspund nevoii de apărare a obștilor împotriva dușmanilor dinafară. Concret, în Viața Sf. Sava, din secolul al IV-lea, se arată că în câmpia Munteniei erau obști țărănești care lucrau pământul și plăteau dijme aristocrației goților. Menander Protector, vorbind despre războiul bizantinilor cu slavii, amintește despre fruntașii militari și de "ighemonii" comandantului slav (voievodului), adică membrii aristocrației tribale. Strategicon-ul împăratului Mauriciu, de pe la anul 600, vorbește despre triburile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vorbește despre triburile slave din văile râurilor Munteniei, în mijlocul cărora trăiau și "romanii" de fapt autohtonii romanici. În mijlocul acestei populații autohtone din câmpia munteană trăiau triburi numeroase de slavi, căci "ei au mulți regi", adică conducători (fruntași) ai uniunilor de obști. Din aceste izvoare rezultă, în mod incontestabil, că pătura stăpânitoare a feudalismului românesc s-a închegat din rândurile acestei nobilimi tribale slave, aflate încă în faza "democrației militare". Ei devin treptat ereditari și obțin de la obștile romanice supuse dijmă în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fruntași) ai uniunilor de obști. Din aceste izvoare rezultă, în mod incontestabil, că pătura stăpânitoare a feudalismului românesc s-a închegat din rândurile acestei nobilimi tribale slave, aflate încă în faza "democrației militare". Ei devin treptat ereditari și obțin de la obștile romanice supuse dijmă în produse și clacă (muncă gratuită). Această nobilime tribală, viitoarea clasă feudală stăpânitoare, aparținea aproape exclusiv populației alogene, slave și turanice. Dintre acești alogeni, cei ce au jucat un rol mai important în aservirea vechilor obști ale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la obștile romanice supuse dijmă în produse și clacă (muncă gratuită). Această nobilime tribală, viitoarea clasă feudală stăpânitoare, aparținea aproape exclusiv populației alogene, slave și turanice. Dintre acești alogeni, cei ce au jucat un rol mai important în aservirea vechilor obști ale autohtonilor (românilor) au fost slavii. Aceștia, stabiliți în nordul Dunării, în a doua jumătate a secolului al VI-lea, au rămas o populație distinctă de români, până în secolul al XI-lea, când procesul de românizare (asimilare) a lor s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nordul Dunării, influența limbii slave în limba și toponimia românească nu se poate explica prin superioritatea lor numerică, ci numai prin situația lor superioară, prin poziția lor dominantă, ca alogeni, față de societatea autohtonă, prin pătrunderea lor în rândurile stăpânilor de obști sătești. Liturghia în limba slavă bisericească, impusă românilor, în secolul al X-lea, cancelaria domnească și boierească în limba slavonă, adoptată de statul medieval românesc nu se pot explica decât prin existența unei categorii slave dominante, care se bucura de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
același lucru. În sfârșit, dar semnificativ, denumirea dată în Țara Românească, țăranilor dependenți, rumânii, arată fără nici o îndoială că, într-o vreme, la începutul dominației slave, o clasă stăpânitoare de alt neam și altă limbă s-a așezat (suprapus) peste obștile "romanice", care au ajuns în felul acesta în stare de dependență. N. Bălcescu nota în același sens: "rumân, după obiceiul în vigoare, în Europa barbară, de a numi romani pe învinșii deveniți șerbi". Faptul, grăitor, că însuși numele neamului românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]