3,917 matches
-
de sare, la obișnuitul tarif de 1,5 creițari. Ocna era dată atunci oficial în funcțiune, primind totodată un nume. Costurile de deschidere ale unei ocne de sare se ridicau de obicei la peste 5.000 florini (guldeni) de argint. Ocna Sibiului are 14 lacuri mai importante: O trăsătură specifică lacurilor sărate este stratificația apei, salinității și temperaturii. La suprafața lacului se găsește o pânză de apă dulce permanentă, iar la adâncime stratul de apă sărată care acumulează permanent căldură. Apele
Ocna Sibiului () [Corola-website/Science/297216_a_298545]
-
la adâncime stratul de apă sărată care acumulează permanent căldură. Apele lacului sunt populate de o faună specifică mediului salin, iar pe mal se dezvoltă o floră halofită bogată. Diferența de temperatură și salinitate este folosită în scopuri terapeutice. În Ocna Sibiului funcționează ca structură turistică permanentă Complexul Balnear Ocna Sibiului, alcătuit din două hoteluri, un restaurant, o bază de tratament și o bază de agrement. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Ocna Sibiului se ridică la de locuitori, în
Ocna Sibiului () [Corola-website/Science/297216_a_298545]
-
căldură. Apele lacului sunt populate de o faună specifică mediului salin, iar pe mal se dezvoltă o floră halofită bogată. Diferența de temperatură și salinitate este folosită în scopuri terapeutice. În Ocna Sibiului funcționează ca structură turistică permanentă Complexul Balnear Ocna Sibiului, alcătuit din două hoteluri, un restaurant, o bază de tratament și o bază de agrement. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Ocna Sibiului se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră
Ocna Sibiului () [Corola-website/Science/297216_a_298545]
-
salinitate este folosită în scopuri terapeutice. În Ocna Sibiului funcționează ca structură turistică permanentă Complexul Balnear Ocna Sibiului, alcătuit din două hoteluri, un restaurant, o bază de tratament și o bază de agrement. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Ocna Sibiului se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (84,25%), cu o minoritate de maghiari (9,12%). Pentru 5,84% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută
Ocna Sibiului () [Corola-website/Science/297216_a_298545]
-
amenajase aici, înainte de 1392, sunt pomenite în mai multe acte. Baia de Aramă a fost sat și nu a devenit târg decât din secolul al XVII-lea. Așezarea se afla pe marele drum de sub munte ce traversa Țara Românească. De la Râmnic și Ocna Mare, drumul pornea spre Târgul Jiului și Severin, trecând prin Polovragi, Târgul Gilort și Baia de Aramă, fiind utilizat și de negustorii sibieni. La jumătatea secolului al XVII-lea, această rută a fost folosită de Paul de Alep și patriarhul Macarie al
Baia de Aramă () [Corola-website/Science/297209_a_298538]
-
între 400 și 600 m. Sub aceste dealuri se află un masiv de "sare" de circa 600 m grosime, care constituie principala resursă naturală a locului și care fost exploatată din cele mai vechi timpuri, dând dealtfel și numele localității ("ocnă" înseamnă "mină de sare"). Salina de la Ocnele Mari este cea mai mare din țară, are o suprafață de peste 20.000 de metri pătrați, iar lungimea galeriilor depășește 13.000 de metri. Exploatarea sării s-a făcut și se mai face
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
dealuri se află un masiv de "sare" de circa 600 m grosime, care constituie principala resursă naturală a locului și care fost exploatată din cele mai vechi timpuri, dând dealtfel și numele localității ("ocnă" înseamnă "mină de sare"). Salina de la Ocnele Mari este cea mai mare din țară, are o suprafață de peste 20.000 de metri pătrați, iar lungimea galeriilor depășește 13.000 de metri. Exploatarea sării s-a făcut și se mai face prin extracție de bulgări (magle) din salină
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
o suprafață de peste 20.000 de metri pătrați, iar lungimea galeriilor depășește 13.000 de metri. Exploatarea sării s-a făcut și se mai face prin extracție de bulgări (magle) din salină (mină de sare cunoscută și sub denumirea de "ocnă de sare"). De la jumatatea anilor 1950, datorită apariției Uzinei de Sodă Govora, s-a trecut și la exploatarea sării prin soluție saturată cu ajutorul sondelor. Acest ultim sistem a dus în ultimii ani la prăbușirea unor caverne subterane create prin exploatare
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
saramură) pe o suprafață de circa 50 ha, producând probleme de natură ecologică și mai ales socială. O altă mare bogăție naturală a locului este și "tuful calcaros" (""malul"" cum îl numesc localnicii), exploatat și acesta pentru diferite produse industriale. "Ocnele Mari", cunoscut încă din neolitic și menționat documentar ca oraș în anul 1402, redeclarat oraș în anul 1960, după ce în anul 1948 fusese transformat în comună, are în componența sa localitățile: "Buda, Cosota, Făcăi, Gura Suhașului" (include Ocnele Mari - centru
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
produse industriale. "Ocnele Mari", cunoscut încă din neolitic și menționat documentar ca oraș în anul 1402, redeclarat oraș în anul 1960, după ce în anul 1948 fusese transformat în comună, are în componența sa localitățile: "Buda, Cosota, Făcăi, Gura Suhașului" (include Ocnele Mari - centru)" Lunca, Ocnița, Slătioarele și Țeica". Până în anul 1956, tot de Ocnele Mari aparțineau și localitățile "Copăcel, Râureni și Stolniceni". Orașul se întindea până la râul Olt. Acum aceste localități aparțin de municipiul Râmnicu Vâlcea. Vechile denumiri de acces numite
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
în anul 1402, redeclarat oraș în anul 1960, după ce în anul 1948 fusese transformat în comună, are în componența sa localitățile: "Buda, Cosota, Făcăi, Gura Suhașului" (include Ocnele Mari - centru)" Lunca, Ocnița, Slătioarele și Țeica". Până în anul 1956, tot de Ocnele Mari aparțineau și localitățile "Copăcel, Râureni și Stolniceni". Orașul se întindea până la râul Olt. Acum aceste localități aparțin de municipiul Râmnicu Vâlcea. Vechile denumiri de acces numite ""Drumul Sării"" aveau direcțiile:" Ocnele Mari - Râureni - Drăgășani - Vidin, Ocnele Mari - Horezu - Severin
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
Slătioarele și Țeica". Până în anul 1956, tot de Ocnele Mari aparțineau și localitățile "Copăcel, Râureni și Stolniceni". Orașul se întindea până la râul Olt. Acum aceste localități aparțin de municipiul Râmnicu Vâlcea. Vechile denumiri de acces numite ""Drumul Sării"" aveau direcțiile:" Ocnele Mari - Râureni - Drăgășani - Vidin, Ocnele Mari - Horezu - Severin,Ocnele Mari - Râmnicu Vâlcea". Datorită "apelelor clorosodice și iodurate", secondate de "nămolul sapropelic" (formate deasupra masivului) ce reprezintă o sursă de sănătate prin proprietățile lor terapeutice, pe la 1812, s-au deschis primele
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
1956, tot de Ocnele Mari aparțineau și localitățile "Copăcel, Râureni și Stolniceni". Orașul se întindea până la râul Olt. Acum aceste localități aparțin de municipiul Râmnicu Vâlcea. Vechile denumiri de acces numite ""Drumul Sării"" aveau direcțiile:" Ocnele Mari - Râureni - Drăgășani - Vidin, Ocnele Mari - Horezu - Severin,Ocnele Mari - Râmnicu Vâlcea". Datorită "apelelor clorosodice și iodurate", secondate de "nămolul sapropelic" (formate deasupra masivului) ce reprezintă o sursă de sănătate prin proprietățile lor terapeutice, pe la 1812, s-au deschis primele stabilimente de tratament folosind apa
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
Mari aparțineau și localitățile "Copăcel, Râureni și Stolniceni". Orașul se întindea până la râul Olt. Acum aceste localități aparțin de municipiul Râmnicu Vâlcea. Vechile denumiri de acces numite ""Drumul Sării"" aveau direcțiile:" Ocnele Mari - Râureni - Drăgășani - Vidin, Ocnele Mari - Horezu - Severin,Ocnele Mari - Râmnicu Vâlcea". Datorită "apelelor clorosodice și iodurate", secondate de "nămolul sapropelic" (formate deasupra masivului) ce reprezintă o sursă de sănătate prin proprietățile lor terapeutice, pe la 1812, s-au deschis primele stabilimente de tratament folosind apa sărată dintr-o fostă
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
Vâlcea". Datorită "apelelor clorosodice și iodurate", secondate de "nămolul sapropelic" (formate deasupra masivului) ce reprezintă o sursă de sănătate prin proprietățile lor terapeutice, pe la 1812, s-au deschis primele stabilimente de tratament folosind apa sărată dintr-o fostă gură de ocnă "Balta Roșie" adâncă de 120 m. Aceste ape în combinație cu nămolul sapropelic tratează reumatismul ,afecțiunile ginecologice și afecțiuni ale sistemului osos la copii. În prezent, stațiunea continuă să funcționează în sezonul călduros. De mulți ani, în urma numărului mare de
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
ale sistemului osos la copii. În prezent, stațiunea continuă să funcționează în sezonul călduros. De mulți ani, în urma numărului mare de turiști proveniți din municipiul Craiova, orașul a căpătat supranumele de "Marea Craiovei". Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Ocnele Mari se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (92,57%). Pentru 6,5% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
partea sud- estică a reședinței regilor daci, Sarmizegetusa Regia, din munții Orăștiei. Volker Wollmann în monografia sa asupra mineritului subliniază prezența în imediata apropiere a zăcămintelor de sare, de fiecare dată, a unei fortificații romane. Lângă exploatările de sare de la Ocnele Mari s-a aflat Buridava romană. În epoca romană modul de exploatare a sării a avut un caracter sezonier (din primăvară, până înspre toamnă), implicând însă asigurarea nevoilor generale ale statului pe durata unui întreg an calendaristic. Prin sarea sa
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
puțin tot atât de importantă imperiului roman, cât pentru resursele ei de aur. Localitatea este atestată printr-un document redactat între anii 1408 și 1418, semnat de "Mircea cel Bătrân", în care așezarea este numită ""târg"", și întărește dania lui "Anghel de la Ocnă" „casa lui sau locuri sau vii, avere moartă sau vie sau orice de la mic până la mare să fie starețului chir Sofronie de la mănăstirea Cozia”. De fapt până în jurul anului 1450, mănăstirea Cozia a fost proprietara unei guri de ocnă, fiind
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
de la Ocnă" „casa lui sau locuri sau vii, avere moartă sau vie sau orice de la mic până la mare să fie starețului chir Sofronie de la mănăstirea Cozia”. De fapt până în jurul anului 1450, mănăstirea Cozia a fost proprietara unei guri de ocnă, fiind cea care exploata și vindea sarea, ca urmare a unui hristov al domnitorului Mircea cel Bătrân. De asemenea, numeroase hrisoave, purtând pecetea domnitorilor, consemnează numele târgului numit de obicei ""Ocna Mare"": Vlad Călugărul, Radu cel Mare, Vintilă Voievod, Radu
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
1450, mănăstirea Cozia a fost proprietara unei guri de ocnă, fiind cea care exploata și vindea sarea, ca urmare a unui hristov al domnitorului Mircea cel Bătrân. De asemenea, numeroase hrisoave, purtând pecetea domnitorilor, consemnează numele târgului numit de obicei ""Ocna Mare"": Vlad Călugărul, Radu cel Mare, Vintilă Voievod, Radu Paisie, Simion Movilă, Radu Șerban și Radu Mihnea. "Sarea" aducea venituri importante în visteria domniei și astfel devenea un element esențial în economia statului. Sarea a reprezentat "monopolul domniei", domnitorul fiind
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
să-l vândă. Totodată se stabilește cu certitudine, cu ocazia cercetărilor din Cosota, că exploatarea zăcământului de sare se face din perioade foarte înaintate, încă de mii de ani. Numeroasele "lacuri sărate" (care în legendele locului sunt vechi guri de ocne) reprezintă o dovadă în acest sens. Conform documentelor din timpul lui Mircea cel Bătrân, valorificarea resurselor naturale se realiza cu "țiganii robi" (țiganii erau singurii robi din Țara Românească), denumiți "ciocănași". După deposedarea mănăstirii Cozia de ocne, robii au devenit
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
vechi guri de ocne) reprezintă o dovadă în acest sens. Conform documentelor din timpul lui Mircea cel Bătrân, valorificarea resurselor naturale se realiza cu "țiganii robi" (țiganii erau singurii robi din Țara Românească), denumiți "ciocănași". După deposedarea mănăstirii Cozia de ocne, robii au devenit liberi, fiind asimilați de localnici. În zona țigăniei Ocnelor, la leat 7ooo (1491 - 1492), s-a ridicat o cruce de piatră care constituie unul dintre monumentele epigrafice vechi din județului Vâlcea, lângă "fântâna lui Bozdoc". Documentele din
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
din timpul lui Mircea cel Bătrân, valorificarea resurselor naturale se realiza cu "țiganii robi" (țiganii erau singurii robi din Țara Românească), denumiți "ciocănași". După deposedarea mănăstirii Cozia de ocne, robii au devenit liberi, fiind asimilați de localnici. În zona țigăniei Ocnelor, la leat 7ooo (1491 - 1492), s-a ridicat o cruce de piatră care constituie unul dintre monumentele epigrafice vechi din județului Vâlcea, lângă "fântâna lui Bozdoc". Documentele din secolul al XVI-lea , arată că târgul purta denumirea de ""Ocne"" sau
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
țigăniei Ocnelor, la leat 7ooo (1491 - 1492), s-a ridicat o cruce de piatră care constituie unul dintre monumentele epigrafice vechi din județului Vâlcea, lângă "fântâna lui Bozdoc". Documentele din secolul al XVI-lea , arată că târgul purta denumirea de ""Ocne"" sau ""Ocna de la Râmnic"", după aceea cu numele de ""Ocnele Mari"" sau ""Vel Ocnă"", spre a se deosebi de ""Ocna Mică"" de lângă Târgoviște. Prima mențiune a conducătorilor orașului, județul și cei 12 pârgari de la Ocna Mare, datează din 26 august
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
la leat 7ooo (1491 - 1492), s-a ridicat o cruce de piatră care constituie unul dintre monumentele epigrafice vechi din județului Vâlcea, lângă "fântâna lui Bozdoc". Documentele din secolul al XVI-lea , arată că târgul purta denumirea de ""Ocne"" sau ""Ocna de la Râmnic"", după aceea cu numele de ""Ocnele Mari"" sau ""Vel Ocnă"", spre a se deosebi de ""Ocna Mică"" de lângă Târgoviște. Prima mențiune a conducătorilor orașului, județul și cei 12 pârgari de la Ocna Mare, datează din 26 august 1612, când
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]