5,469 matches
-
Am izbutit până la urmă săi spulberăm toate bănuielile și îndoiala. Sa învoit chiar să ne găzdu iască la el, cât vom vrea să stăm. Partida era câștigată. Îl chema Ion. Ion Onișor. Ne da casa mare de sus, cu două odăi curate și gătite, care tot stau degeaba. El locuia în cuhne, iar vara mai mult pe afară. Am aflat cu acest prilej căi murise nevasta. Trei fete înstreinate erau măritate în satele bogate de jos. Băiatul cel mare i se
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
care autorul însuși o definește drept „exuberantă și reflexivă, cultă, nebunatică, serioasă, furtu noasă, meditativă, muzicantă“ - însumează toate crizele și contradicțiile adolescenței, dar și toate incertitudinile, neputințele și victoriile omului modern. Comportamentul fetei este contradictoriu, derutant (motivul oglinzilor mobile din odaia Otiliei și motivul celor trei fotografii sugerează mobilitatea psihică și continua devenire a eroinei). Nonconformista adolescentă pare capricioasă, instabilă, luând decizii care dezarmează. Acestea ascund însă o mare luciditate, o judecată matură, o justă apreciere a circumstan țelor și a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
copaci. Cine taie acești copaci este pocit. La casă să nu pui lemn din ăsta, că te pasc nenorociri mari. (Gh.F.C.) Măceșul te apără de duhurile necurate, mai ales de iele. (Gh.F.C.) Duhurile necurate schimbă copilul care rămîne singur în odaie. Cînd suge, copilul schimbat rupe țîța. Oamenii iau trei vergele de alun de-un an, duc copilul la gunoi după apusul soarelui, pe lună nouă, și încep să-l bată. Vidmele* aduc înapoi copilul furat. (Gh.F.C.) Duminică Duminecă nu se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
are băiat dă ac cu gămălie, iar aceea care are fată, unul cu urechi - și poartă acest schimb pînă se împlinesc patruzeci de zile. Aceasta face să nu le moară pruncii. După asfințitul soarelui, nu se scoate nici un lucru din odaia lehuzei, căci pierde laptele. Se crede că, dacă a vizitat pe o lehuză o femeie care pe acel timp menstruează, copilul lehuzei va căpăta rofii*. Femeia de care nu se atinge bărbat în cele șase săptămîni de lăuzie, cînd iese
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
aprind de la cotor, ca să meargă vrăjmașului îndărăpt, cum arde lumînarea. Cînd se umple lumînarea, cătră cine se varsă, acela numaidecît capătă parale. Lumînarea de la Paști e bună de aprins cînd sînt furtuni și grindină. Să nu fie trei lumînări în odaie. Un muc de lumînare să-l lași totdeauna să ardă, iar cînd nu-l mai poți ținea în mînă să-l lipești de pămînt, lăsîndu-l să se stingă singur, căci cei morți fără lumînare atîta lumină au și ei pe
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
va muri înaintea celuilalt. După ce mirii s-au cununat și se întorc de la biserică, dacă pînă acasă pierde vreunul din ei ceva, se crede că acela va muri. Se crede că nu e bine a aprinde trei lumînări într-o odaie, căci la din contra, va muri cineva din acea casă. Se crede că nu e bine a veni cu lumini de ceară în mînă într-o casă, căci la din contra, acolo va muri cineva. Dacă se strică în timpul ospățului
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
trăiești bine, în ușor. Trăsnet Să nu șezi în prag și să nu lași cînii să stea în prispă cînd fulgeră, că trăsnește. Trăsnet are forma unor limbi de foc. Se povestește astfel: trăsnetul a intrat printr-un părete în odaie și nu l-a găsit; a trecut prin alta; pînă ce l-a găsit vîrît sub pat, unde l-a ucis. Că limbile de foc urmă resc pe duhul ascuns e faptul că dintre mai mulți oameni, de ce alege pe
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
vede acolo ursita. în noaptea lui Sf. Vasile, dacă ești flăcău sau fată și voiești a-ți ve dea viitorul soț sau soție, e bine ca la ora douăsprezece noaptea, cînd dorm apele și pietrele, să te închizi singur în odaie; așază în spate și în față o oglindă mare, pune-le cîte-o lumînare în laturile lor, dezbracă-te de toate hainele și de cămeșă, apoi fixează-ți privirile într-un punct în oglinda din față; și stînd cîtva timp așa
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
răzima"; Egli sembra di luce, piu bella / ogni avvampare pentru "și cât de viu s-aprinde el / În orișicare seară"; explicativ-prozaicul comentariu Nella stanza, seguendo dappresso / la donna, s'introduce pentru "și pas cu pas pe urma ei / Alunecă-n odaie"; paharul umorului și contrafacerii se umple atunci când traducătorul o pune pe fata de împărat să caște: E quando si stende sul letto / la ragazza, e sbadiglia, pentru un îndoielnic efect de rimă cu ciglia (gene); precipita pentru "se revarsă" în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
se exprimă redundant, repetitiv la distanță în text, focalizator. Romanul îl solicită ca substitut metaforic, uneori într-o manieră emfatică. Ultima expresie a identificării domiciliului cu personajele rezidă într-o concentrare care nu lasă loc nici unei intercalări: "Numai doamna Vera odăi cu pelargonii la fereastră și brizbiz cu dantelă cu igliță model greu doamna Vera, soacra băcanului casă corp coloniale-delicatese-băuturi, peste drum de casa Rim doamna Vera, necunoscînd genealogia vecinilor, judeca după aparențe înșelătoare." Eticheta onomastică se completează aici, ironic, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în "palatul Walter", întrezărește ceva din fosta demnitate în decorațiunile "frivole" aduse la scenă de tînăra amică Hilda Gert: "Numerose panglici, tuluri, dantele, prin îndemînarea Hildei fusese scoase din sertarele Lenorei și transformate în păpuși, abajururi și alte frivolități. În odaia astfel pestrițată de cîrpe și culori, Lenora regăsea ceva din existența ei trecută și din personalitatea nimicită." La o primă impresie, semnificația apare metonimic în aderarea "personală" la obișnuința de interior a fleacurilor domestice. În fapt, recompunerea decorului familiar și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
specifică, (semi)explicită, intens conotată evaluativ, în desemnarea unor personaje conduse de porniri "subterane", precum gemenii Hallipa. Scriind despre "domiciliul" lor pasager, romanul îi înscrie într-un cod repetabil, cu ușurință perceptibil: "Ei se mulțumeau deocamdată drept laborator cu o odaie din subsolul facultății. (...) Viermuși subterani, se simțeau bine în întuneric. De altfel, aveau comunicație liberă cu sălile suverane, unde trona Rim. Acest <<liber parcurs>> le dobîndise curînd influență printre studenți (...)." Ca întotdeauna, sensul literal al dispunerii etajate a spațiului este
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
personajului: cravata potrivită unei astfel de împrejurări "i se rupsese în mînă". În relatarea ulterioară a victimei, motivațiile arhitectului culminează hilar cu aceea că "îl supără apusul soarelui". Desfășurate disproporționat, ca o raillerie de rea credință ("Nu pot să sufăr odăile lui nemăsurate,... pendulul,...ceștile albastre preistorice etc."), detaliile construiesc descriptiv, însă în răspăr, opunînd convenției romanești o subtilă așezare în schema preteriției, ca retorică introductivă, prevenindu-ne totodată asupra structurii personajului și a superiorității sale spirituale. Ludică descripție interogativă, în
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
acțiunea intemperiilor (ploaie, zăpadă, vânt, ceață, frig, arșiță): "E-o noapte udă, grea, te-neci afară/ Prin ceață obosite, roșii fără zare,/ Ard afumate triste felinare"; b. Orașul în ruină, cu cadavre în descompunere, unde poetul are obsesii, spaime, nevroze: " Odaia mea mă înspăimântă/ Cu brâie negre zugrăvită" (Singur); c. orașul înspăimântător, cu scene de viol: "Acum cad foi de sânge-n parcul gol/ Pe albe statui feminine" (În parc); d. Orașul văzut ca un muzeu al figurilor de ceară: "Și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
viol: "Acum cad foi de sânge-n parcul gol/ Pe albe statui feminine" (În parc); d. Orașul văzut ca un muzeu al figurilor de ceară: "Și singur priveam prin ocheane/ Pierdut în muzeul pustiu" (Panoramă) ; 2. Nevrozele se produc în odaia obscură, înecată în fum și-n aburii cafelei, în orașul provincial cu ploi târâitoare, umbre negre, tristeți autumnale, muzică funebră; 3. Moartea este o obsesie, o stare de disperare, de degradare senzația de funebru este permanentă în lirica bacoviană: "Sunt
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
stare de disperare, de degradare senzația de funebru este permanentă în lirica bacoviană: "Sunt câțiva morți în oraș iubito/ Chiar pentru asta am venit să-ți spun" (Cuptor); 4. Singurătatea a. Camera poetului este un loc înspăimântător: "Eu trec din odaie-n odaie/ Când bate satanica oră" (Miezul nopții); b. Dragostea și creația sunt elementele salvatoare în camera intimă a iubitei ("Ce cald e aicea la tine/ Și toate din casă mi-s sfinte / Te uită cum ninge decembre/ Nu râde
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
disperare, de degradare senzația de funebru este permanentă în lirica bacoviană: "Sunt câțiva morți în oraș iubito/ Chiar pentru asta am venit să-ți spun" (Cuptor); 4. Singurătatea a. Camera poetului este un loc înspăimântător: "Eu trec din odaie-n odaie/ Când bate satanica oră" (Miezul nopții); b. Dragostea și creația sunt elementele salvatoare în camera intimă a iubitei ("Ce cald e aicea la tine/ Și toate din casă mi-s sfinte / Te uită cum ninge decembre/ Nu râde, citește-nainte
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a reușit să spună nimic despre cele întâmplate, evidențiază forța malefică a hangiței. Revenind în plan real, personajul-narator, ajuns la han, adulmecă "aburul de pâine caldă", ascultă țiganii lăutari, în timp ce Mânjoloaia dă poruncă "unei cotoroanțe" să-i așeze masa în odaie. Pe cucoana Marghioala, naratorul o cunoștea de când era mic: era o femeie "frumoasă, voinică și ochioasă", iar el devenise "curățel și obraznic, mai mult obraznic decât curățel". E un autoportret care relieferază îndrăzneala de a-i face curte hangiței. Convins
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
decât curățel". E un autoportret care relieferază îndrăzneala de a-i face curte hangiței. Convins că necuratul l-a trimis la han, tânărul este cucerit treptat de Mânjoloaia, care știa scopul călătoriei și îl ademenea cu farmecele sale planul fantastic. Odaia era curată și cochetă, cu miros de mere și gutui, dar fără icoane pe peretele de la răsărit. Lipsa acestora este astfel motivată de cucoana Marghioala: "Dă-le focului de icoane! d-abia prăsesc cari și păduchi de lemn". Protagonistul își
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fundal general. Într-unul din momentele sale patetice, Caragiale îi împărtășește lui Vlahuță o versiune romantică despre venirea lui pe lume: „Parcă văd... seara. Frig. Ninge; viscolește. La Ploiești. Acum cincizeci și atâția de ani... O femeie săracă într o odaie fără foc se chinuiește, nemâncată, pe o saltea de paie... Vântul vâjâie afară, nenorocita femeie se zvârcolește înăuntru de dureri grozave... Și toată noaptea o duce așa... De abia către ziuă se ușurează. Naște un copil fără noroc... Ei bine
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
de existența acestui triunghi. Totuși, întrebarea pe care ne-o punem este: de ce două consoarte pentru Leonida? Pentru că fiecare din cele două soții stăpânește un domeniu existențial diferit. Încercăm să urmărim realitatea pe care Leonida o construiește treptat, și anume odaia modestă cu mahala, cu ușa și fereastra ei, cu masa împrejurul căreia sunt așezate scaune de paie, cu lampa cu gaz și globul lămpii prevăzut cu un abat-jour cusut cu canava, cu soba cu ușa deschisă și cu câțiva tăciuni
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
se termină cu pedepsirea soției și a soacrei: „și după ducerea preotului au bătut numitul căpitan și pă soacră-sa și pă nevasta lui“, completează ză același vecin.<footnote id=”1”>BAR, mss. 637, f. 282v, <1786>. </footnote> Închirierea unei odăi devine un prilej excelent pentru iscodirea și supravegherea nou-veniților. Cuplurile tinere sunt obligate să migreze din casă în casă și din ma ha la în mahala, pe la prieteni, pe la cunoscuți, pe la rude. Aceștia devin buni cunoscători ai mo du lui
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
lor unde să-și creas că copiii. Cu plu ri le sărace însă se plimbă din gaz dă în gaz dă și se mul țu mesc să doarmă alături de alții la fel de săraci ca și ei. Dacă pot în chiria o odaie numai a lor, se află totuși sub su pra ve ghe rea gazdei. Aceasta are dreptul să-i alun ge oricând dorește și sub orice pretext. Doar meș te șu ga rii în stă riți sau negustorii au case mai
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
negustorii au case mai mari cu două sau mai multe în că peri sau cu două caturi, la parter aflân du-se pră vă lia și dor mi to rul an ga ja ți lor, în timp ce la etaj se găsesc odăile stă pâ ni lor. În aceste condi ții se de ru lea ză viața de zi cu zi a multor cu pluri. De altminteri, nici ac to rii nu re simt această nevoie de in ti mi ta te, iar
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
în epocă cuvântul este folosit pentru a-i desemna pe săracii din clasa de jos). Dar care sunt faptele? decât va timp, Marica se în drăgosti se, până peste cap, de un alt băr bat pe care-l introducea în odaia sa, pe ușa din dos, cu ajutorul slujnicei, Slamna țiganca, și a unei vecine, Ilinca Mucioaia, ambele complice la amorul ili cit. În ști in țat de slugile din casă, soțul pune la cale un flagrant delict la care-i invită
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]